joi, 25 decembrie 2008

Craciun fericit, ho-ho-ho!

E Craciunul si am unghiile roz. De fapt aproape a trecut prima zi, o sa treaca si a doua, o sa vina revelionul, o sa treaca si el. Am primit o groaza de mesaje pline de lumina si caldura, bine intentionate cred dar care mie nu imi plac aproape deloc, asta ca sa nu fiu prea drastica astazi. Nu-mi plac pentru ca sunt impersonale si sunt de parere ca un simplu Craciun fericit dar spus cu dragoste valoreaza mai mult decat mesajele pompoase copiate probabil de pe internet. Off, pretentiile astea.
Am daruit cadouri tuturor oamenilor care inseamna ceva pentru mine iar azi de dimineata sub bradul pe care l-am impodobit acasa la ai mei era plin de cadouri. Anul acesta a predominat albastru, e placerea mea sa aleg o culoare in fiecare an. De fiecare data spun ca sunt ultimele globulete si ornamente pe care le cumpar dar ce sa fac daca nu ma pot abtine. Si cum nu se poate Craciun fara brad si anul acesta m-am ocupat eu de impodobirea lui. Iar pentru ca toata lumea a fost cuminte, Mos Craciun a trecut si pe la noi. Si cand toti ai casei s-au trezit pentru ca unii sunt inca tineri, le plac petrecerile si ajung tarziu acasa, am deschis cadourile. M-am simtit ca pe timpuri, cand eram mica si inca il asteptam si credeam in mosu. Nu ca acum nu il mai astept, numai ca bucuria e alta.
In general nu am amintiri de cand eram mica dar imi aduc aminte cand unchiul meu se transforma in Mos Craciun si noi ii spuneam cuminti poezii si il colindam. Ne mai intrebam noi de ce ni se par cunoscute incaltarile sau ceasul de la mana dar cadourile ne distrageau rapid atentia. Si acum imi aduc aminte de pianul albastru primit in dar la care cantam tara mea :) (do mi sol fa mi, do mi sol fa mi....) sau de sania uriasa de sub brad. Cand am mai crescut aveam placerea, eu si fratii mei sa rascolim toata casa in cautarea cadourilor care le stiam noi ascunse pe undeva. Nu mereu aveam succes pentru ca parintii mei aveau antrenament deja.
Era frumos pe timpuri dar e frumos si acum cand ramai cu bucuria de a oferi si de a primi cadouri de la cei apropiati.
Nu stiu de ce am tot avut dorinta si pornirea de a merge la biserica, sa ma inchin la o icoana si sa aprind o lumanare. Sa-i multumesc lui Dumnezeu ca familia mea e sanatoasa si sa ma rog pentru sanatatatea lor si a celor dragi mie.
A mai trecut un an, o sa mai treaca si altii si cum eu niciodata nu analizez ce a fost si imi place sa ma gandesc la ce o sa fie, nu-mi ramane decat sa privesc cu incredere in viitor si sa ma gandesc la mai bine, de ce nu chiar la foarte bine. Sunt patrunsa de spirit ce sa mai :))), asa ca inchei in nota asta optimista. Si da fina, aseara in visul meu te plimbai cu Buli cu bicicleta in spatele blocului parintilor mei.
Craciun fericit tuturor!

sâmbătă, 13 decembrie 2008

Si afara ploua, ploua

Am chef de propozitii scurte, semnificative si cuprinzatoare. Dar sunt sigura ca o sa ma pierd in fraze lungi, mi se intampla mai ales cand scriu. De obicei cand vorbesc, spun lucruri direct, scurt si la obiect. De multe ori sunt rautacioasa stiu, dar sunt intotdeauna sincera si mie imi place asa cum sunt. Intotdeauna nu mi-au placut oamenii ascunsi, mi se par mult mai periculosi iar ipocrizia o urasc cel mai mult.

E tarziu si nu mi-e somn. Afara e frig si ploua, ploua si nu-mi place dar nu am ce sa fac. Ieri am petrecut o zi frumoasa in compania colegilor mei de munca cu care imi petrec in general 8 daca nu mai multe ore pe zi. E o traditie in firma noastra sa se organizeze o calatorie de sfarsit de an, asa ii zicem noi chiar daca se intampla sa calatorim prin Bucuresti sau pana la Paris. Si cum de multe ori o calatorie dintr-un capat in altul al Bucurestiului poate dura mai mult decat un drum Bucuresti-Paris, cred ca e ok sa o numim asa. Si cum la sfarsitul anului firma inainteaza in varsta, anul asta a facut 3 ani de activitate (eu mai am o luna pana la sarbatorirea aceluiasi numar de an ca angajat al acestei firme, am crescut si am evoluat odata cu ea), avem un motiv in plus de sarbatoare si petrecere.

Dupa ce anul trecut am petrecut cateva zile la Paris, anul acesta am inceput peripetiile cu o ora jumatate de impuscaturi cu laser la Laser Megazone unde ne-am simtit foarte bine si unde toata lumea s-a distrat mult peste asteptari. Ne-am impartit in doua echipe, echipa fetelor si cea a baietilor si de aceea pentru unii placerea a fost dubla. Oricum e o modalitate minunata si distractiva de a face miscare, dar si de a elibera stresul sau supararea. A fost super, super ce sa mai.

Petrecerea a continuat cu relaxare si mancare la restaurant. Era neaparata nevoie de putina odihna si putina alimentare cu energie pentru ca ne astepta o alta distractie pana in zori. Am mancat, am baut unii alcool, unii nu :), am prins puteri ai am continuat petrecerea pana in zori intr-un club bucurestean. Am fost uimita sa descopar calitati de dansatori la multi dintre colegii mei :)) si sa imi dau seama ca pana la urma ne putem simti bine si pe lambada sau pe I will survive.

Tinuta mea a fost unica si originala, cu un mesaj scurt si la obiect pentru publicul telespectator :).

Ca doar sunt unica si origiala cum spune prietena mea Betty.

vineri, 5 decembrie 2008

La multi ani mamiiiiiiiiiiiii!

Azi e nascuta mami a mea pe care o iubesc muuuuuuuuuuuuuuuuuuult muuuuuuuuuuuult, nu pot spune in cuvinte cat de mult. Mami a mea e numai una chiar daca nu e numai a mea ci si a fratilor mei. E unica si sunt sigura ca datorita ei sunt si eu azi altfel decat ceilalti. Intotdeauna am avut o relatie speciala cu ea si poate ca e singura care ma cunoaste asa cum sunt eu.
Cand am intrebat-o aseara ce isi doreste de ziua ei mi-a raspuns sa fie sanatoasa, ea si cei dragi :). Ea e mami a mea si e unica.

Un Mos Nicolae la 15 grade

Nu e o gluma, e cald afara, vin sarbatorile de primavara, nu de iarna. Eu ma bucur pentru ca nu imi place frigul. Poate petrecem Craciunul la plaja cine stie, in Romania ca pe o insula exotica nu plec sigur.
Am fost suparata zilele astea si stresata, ieri mai mult decat in alta zi. E greu sa ai multi prieteni si sa ii multumesti pe toti. Si exact persoanele la care eu tin si care chiar voiam sa fie multumite au fost suparate ca si mine. Sper sa ajungem la un punct comun cat mai curand si toata lumea sa fie fericita. Revelionul este marul discordiei si a devenit subiectul principal in grupul nostru de prieteni. Floarea mea rosie asteapta totusi sa fie pusa in par :). Si cum am refuzat invitatia la Viena, care acum nu mai este valabila :)), trebuie sa ma multumesc si cu un restaurant in Bucuresti.
Pentru ca am fost cuminte mi-a adus deja mosul un mic cadou, saracul daca i-as etala toate incaltarile la usa cred ca ar da faliment cu mine.
Ma pregatesc pentru cadourile de Craciun, nu pentru cele pe care o sa le primesc ci pentru cele pe care o sa le ofer. Inca nu am ales cadourile pentru toata lumea dar lucrez la asta pentru ca am o lista lunga. Si intre timp astept acest week-end in care se anunta o petrecere si sper eu si niste somn.

marți, 2 decembrie 2008

Am uitat de titlu

Mi-au trecut tot felul de ganduri prin capusorul meu simpatic pe care am vrut sa le scriu aici pentru a nu se pierde dar nu am facut-o la timpul potrivit. Nu am apucat ieri decat sa ii spun la multi ani Florianei, lucrul asta am tinut neaparat sa il fac. Nu am apucat nici sa ma uit la Dansez pentru tine, acum chiar ca s-a intors lumea cu susul in jos (a mea cel putin) si mai era si ultima emisiune. Nu am vazut toata emisiunea, acum sa nu exageram. Castigatorii i-am aflat si cum in aceasta editie nu am avut vreo pereche preferata, rezultatul a fost multumitor. Motivul a fost important: am fost sa-mi vopsesc radacina :))), un lucru fffff important pentru o blonda care se vopseste in fiecare luna, deci de 12 ori pe an. Si sa ma tund.... a devenit si asta un obicei, mi-e dor putin de cositele mele blonde, lungi si platinate pe care le admira toata lumea dar nici cu asimetriile de azi nu mi-e rusine. Sunt prea simpatica si ma imbrac prea frumos pentru a avea o tunsoare banala, spune Eliza, domnisoara stilist.
Revelionul nu stiu inca unde il fac, inca mai sunt polemici de grup pe aceasta tema. Oricum bucataria nu e pe lista mea in acest sfarsit de an, plus ca deja ma gandesc la tinute si am gasit si o potentiala floare de pus in cap.
Ieri a fost ziua Romaniei, nu am fost prea patrioata si nici un bun cetatean pentru ca nu am fost la vot. Nu-mi place deloc politica. Si cand ma gandesc ca am terminat o facultate de stiinte politice, off ce-o fi fost in capul meu.
Am primit azi un imbold de la Betty care m-a anuntat ca si-a facut blog si am zis ca daca tot am putin timp liber...bine nu era asa sigur caci se anuntase o conferinta cu francezii mei scumpi, dar cred ca 2, ora lor va deveni 2 ora noastra. Mai bine....
Gandurile profunde pe care am vrut sa le impartasesc aici le las pe altadata. E inceputul saptamanii si prima zi de munca, da stiu ca e marti dar ieri nu ne-a placut munca ci petrecerea. E foarte greu, ma simt ca si cand ar fi luni..Sper sa revin curand.

luni, 1 decembrie 2008

La multi ani Floriana!

Azi vreau sa spun la multi ani Florianei Jucan care este nascuta exact de ziua Romaniei si sa-i urez sa aiba parte de aceeasi frumusete sufleteasca, de multa credinta in Dumnezeu si de o inmiita putere de munca pentru a ne bucura in continuare de talentul ei. La multi ani Floriana!

marți, 25 noiembrie 2008

Cearta si mancare chinezeasca



Nu au nicio legatura una cu alta. Cearta e la ordinea zilei in ultimul timp, nu e zi in care sa nu ma cert: vineri am inceput cearta cu francezii, bine subiectul este vechi dar mereu de actualitate pentru ca nici azi nu l-am incheiat. Pe urma am continuat cu un coleg, sa nu-i spun idiot cu toate ca imi vine, cu care nu o sa ma inteleg vreodata pentru ca nu vreau si nu am cum. Si azi am terminat cu nasu, o cearta mica si nevinovata. Hai cine urmeaza ca sunt antrenata?
Tot antrenata sunt si la gatit. Aseara mi-am pus in valoare inca o data calitatile mele de bucatareasa desavarsita. Si nu am gatit asa orisice, vreun ou prajit cu cartofi sau pui la punga ci mancare chinezeaca. Aventura mea cu restaurantele si mancarurile chinezesti a inceput nu de mult timp insa pe masura ce le-am descoperit, atat de mult mi-au placut incat am ajuns sa gatesc si eu acasa. La inceput, trebuie sa marturisesc ca nici nu voiam sa aud de mancare chinezeasca si acum nu pierd niciodata ocazia de a manca. O fosta colega mi-a deschis apetitul pentru asa ceva. Iar ieri, dupa ce in week-end am vazut pe fuga si din greseala cum se prepara o mancare chinezeasca, am luat decizia importanta. Cautasem de duminica pe net o reteta caci imi incoltise ideea in minte si nici nu mai stiam cantitatile necesare (oricum n-am tinut cont de ele), aveam deja in dotare un wok, nu mai imi trebuiau decat ingredientele. Asa ca am fost la un mic shopping de orez cu bobul lung si sos de soia :).
Mancarea pe care am gatit-o adica pui cu legume si orez cu ou a aratat atat de bine pe cat de buna a fost la gust. Nu m-am putut abtine si i-am facut si cateva poze asa cum se vede si aici pe blog. Deja pot sa gatesc si musafirilor asa ceva ca ma pricep ce sa fac, sunt talentata, am cu ce :).

luni, 17 noiembrie 2008

Treaba, treaba si iar treaba

Ce greu e sa schimbi tastaturile. La munca folosesc un clavier azerty cum spun dragutii de francezi iar acasa am una englezeasca. Inainte foloseam una asa si la birou insa de cand tastele mele de la laptop s-au revoltat si nu au mai vrut sa stea la locurile lor am fost nevoita sa ma adaptez. Ce sa fac sunt poliglota si cand vine vorba de tastaturi. Daca scriu cu greseli sa se inteleaga care este motivul.:)
Nu ma mai vait ca nu am timp ca asta e deja un cliseu. Si cica spun mereu ca nu ma plictisesc pentru ca nu am timp. Pai asta e adevarul gol golut. In putinul timp liber pe care il am, pentru ca nu stiu cum se face mereu am cate ceva de facut si cand nu am trebuie sa apara ceva, macar sa fac ce imi place si sa mai pot sta si degeaba, asa pur si simplu sa lenevesc. Dar nu ma plang, adevarul este ca nici nu as putea sa traiesc altfel, nu imi place viata monotona.
Acum am ceva de facut dar am zis daca tot am deschis calculatorul acasa (ca il deschid destul de rar) sa scriu si ceva aici pentru ca nu am mai scris demult. Nu ca as avea ceva important de zis caci in afara de cateva iesiri la cafenele si un club parca, montat de parchet si alte activitati casnice, nu am facut nimic important. Am invatat multe lucruri noi, ce inseamna o rejansa, colturi de interior si exterior, cum se monteaza usile si altele in acelasi tipar. Deci nu pot spune ca trece viata degeaba pe langa mine.
Si cum vorbeam azi cu o fosta colega, macar niste copii sa facem si noi in viata asta ca sa perpetuam specia caci altceva sa las in urma mea nu cred ca e posibil. Bine, sunt tanara, am toata viata inainte, cine stie ce descoperire fac peste 5 ani :)).
Hai gata ca am aberat destul, ma duc sa mananc ceva. Pofta buna.

marți, 4 noiembrie 2008

La multi ani mie!



Uite ca s-a facut si noiembrie, am facut si 27 de ani, ieri nu azi, azi deja am 27 de ani si o zi. Ieri am avut o zi foarte frumoasa, toti cei dragi, sau ma rog aproape toti mi-au fost aproape: unii mai suferinzi, altii mai veseli, toata lumea putin obosita ca la un inceput de saptamana. Am primit cadouri foarte frumoase, asa ca pentru mine si multi multi trandafiri albi. Ii ador, ii ador, ii ador. Numai astia sa fi fost si as fi fost cea mai fericita. Am o mica florarie acasa, am adormit cu ochii la ei aseara. Le multumesc tuturor celor care au fost alaturi de mine si nu numai. Multumesc pentru urarile primite cu toate ca majoritatea au fost axate pe gasirea baiatului ideal, dar asta e, toata lumea vrea ce e mai bine pentru mine. Am raspuns politicoasa si poate nu am fost foarte inspirata. Asta am realizat-o destul de tarziu cand am primit raspunsul ingenios pe care as fi putut sa-l dau, bine nu verisoarei sau matusii, ca poate caut fata ideala si nu barbatul ideal. :)) Cred ca ar fi fost mai usor.


Sunt multe subiecte peste care am sarit din lipsa de timp, sunt altele care ma fac ffff fericita dar despre care nu pot scrie inca. Am trait clipe fericite in ultima saptamana si nu numai eu, ci si oameni foarte dragi mie. Mi-am gasit si nasi, bine ca ii gasisem de ceva timp, dar acum i-am declarat oficial nasi, nu le-am pupat inca mana dar la gasirea finului gata nu mai stam. Sa-i zic si lui nasu la multi ani ca maine poimaine devine si el cititor fidel :)). O sa se mai regaseasca oricum in cateva mesaje anterioare.


Si sa ii mai spun si prietenei mele Beatrice sa fie puternica asa cum o stie toata lumea ca va rasari soarele si pe strada ei.


Mai am vreun mesaj? Pe fina nu o mai cert ca nici macar de ziua nasei nu-i scrie si ea ceva pe blog pentru ca sunt fericita ca a revenit alaturi de mine. Lasa fina ca gasim noi si finul potrivit, unul care sa vrea sa o cunoasca si pe nasa :)).


Si inca un mesaj pentru Laurica bombonica, viitoarea nostra mamica, sa fie sanatoasa si ea si bebe si fericita si la fel de frumoasa ca aseara.

Ii multumesc Ralucai pentru ca a fost alaturi de mine si a renuntat la putin din timpul pe care il petrece cu bibi meu scump de care imi e foarte dor.

Cu fetele am planuit un club pentru week-endul asta, ca nu am mai iesit demult, de doua saptamani cred (la club ca in rest nu ne place sa stam in casa), Ada ne bazam pe tine :).


Si hai nasu ca daca acum te-am declarat oficial si pe blog nu mai ai scapare, nasa nu mai are demult :).


Gata, pup pe toata lumea si inca o data multumesc pentru urari si pentru cadouri si pentru superbii mei trandafiri, le pun o poza aici ca nu ma pot abtine. :)

joi, 23 octombrie 2008

La multi ani piticule!!!!!



Trebuie sa il pup pe piticul meu preferat care a facut un an deja alaltaieri, pe Tudor Alexandru, baietelul prietenei mele Ralu cu care am stat aproape zi de zi cele noua luni cat a stat in burtica la mami. Ii spun la multi ani si sa fie si el mai cuminte sa nu o mai oboseasca asa de tare pe mami. E si el mic si nazdravan, de abia face primii pasi si e in descoperire de lucruri noi. Ocupatia lui preferata este sa darame toate cremele din baie cu coada de la mop :)). Multi multi pupici pentru Tudor (nu mai e asa mic ca in poza).

Si micile cadouri aduc fericirea

Se vede ca am revenit la birou, nu mai am timp de nimic. De aceea am si ignorat blogul, ce sa fac, e impotriva vointei mele. Bine cred ca, in general, toata lumea e in criza de timp. Ii ziceam finei mele zilele trecute pe messenger, ca in rest de abia ne vedem (am vazut-o aseara dupa ceva timp ca ne-am intalnit la un frappé), ca daca as mai fi avut si un nas chiar ca nu stiu ce m-as fi facut. Dar pentru toate exista o solutie :). Asa ca, macar sa apara nasul ca vedem noi cum ne organizam.
Voiam sa spun ca am primit un cadou mic dar fffff dragut, inca sunt incantata: mi-a adus sefa mea de la Paris un mouse simpatic rau, luminat si cu floricele. Am fost bine dispusa toata ziua. Si acum cand ma uit la el mi se intipareste automat un zambet pe fata. Imi place sa primesc cadouri. Si sa ofer. Se apropie ziua mea, sa vezi atunci cadouri :))). Nici nu vreau sa ma gandesc in ce dificultate o sa fie cei care o sa mi le ofere.
Aaaaaa, ce uitam, un lucru foarte important. Am mai primit un cadou si si despre asta am zis tuturor: un cadou de la prietenul meu Buli. M-am amuzat atat de tare, incat mi-am dat seama ca un lucru foarte important este starea pe care ti-o da un cadou. Acest cadou a fost insa unul special: cel mai urat caine de plus pe care l-am vazut eu, nu cred ca exista un caine mai urat in univers. Ce ma distrez!!!!!!! Bine, am mai primit o cana inscriptionata pentru cea mai buna nasa care a mai salvat putin situatia :). Maxim ma distrez.

joi, 9 octombrie 2008

Tot d-ale carnavalului....

Imi place shoppingul.
Imi place emisiunea Dansez pentru tine.
Imi plac revistele.
Imi plac prajiturile cu ciocolata.
Imi plac cadourile.
imi plac migdalele.
Imi plac trandafirii albi.
Imi plac margaretele.
Imi place sa gatesc.
Imi place sa dansez.
Imi plac florile prinse in par.
Imi plac pernele moi.
Imi plac parfumurile.
Imi place pielea bronzata.
Imi place Napoleon.
Imi place zodia mea de scorpioanca.
Imi plac hainele.
Azi am creat un cadou, unul frumos eu zic, oricum l-am facut cu drag si o sa-l ofer cu drag. Cu toate ca sunt in concediu nu am avut timp de nimic, teancul de reviste e aproape neatins, iar de odihnit nici nu simt ca m-am odihnit. Dar e mai bine acasa.....De aceea nu mai scriu, ma duc la spa......

miercuri, 8 octombrie 2008

Placeri d-ale vietii sau d-ale carnavalului

Imi plac vara, soarele, marea si plaja.
Imi place sa calatoresc si sa descopar lucruri noi.
Imi place zmeura.
Imi place franceza. Iubesc spaniola si ador portugheza (ce limba sexoasa, à mon avis).
Imi place telefonul meu mov.
Imi plac cizmele mele lacuite.
Imi plac unghiile scurte si colorate.
Imi place ciocolata.
Imi place blogul acesta.
Imi place Google si tot ce tine de marketing online, seo si sem.
Imi place distractia.
Imi plac prietenii mei.
Imi place sa fiu mereu altfel.
Imi place sa port alte haine in fiecare zi.
Imi place fotbalul.
Imi place Steaua.
Imi plac filmele.
Imi place culoarea parului meu.
Imi place Al Pacino in Parfum de femeie.
Imi place personajul interpretat de Angelina Jolie in Pacat Originar.
Ador comediile romantice.
Imi place Julia Roberts.
Imi plac picioarele mele.
Imi plac baietii. :)
Imi plac blugii.
Imi place noua mea geaca de piele.
Imi plac pisicile.
Imi place sa mananc.
Imi place sa fiu slaba.
Imi plac fustele scurte.
Imi plac terasele.
Imi place muzica.
Imi place Mircea Badea.
To be continued...........

marți, 7 octombrie 2008

Mihaela, cum care Mihaela? Mihaela Radulescu

Am revenit asa cum am zis ieri si voi scrie si capitolul de care vorbeam. Si o sa o fac ascultand Wassabi, Lonely girl, o melodie pe care am descoperit-o duminica la Duminica in familie si care imi place :). Capitolul e destul de lung ca doar este vorba despre barbatul ideal. Pana si Mihaela Radulescu se intreaba cati barbati ideali exista, cati barbati exista si cate idealuri. Gata incepe capitolul.
"Orice femeie desteapta are parte de un barbat ideal. De unica folosinta sau garantat pe viata. In fiecare moment de singuratate, de ratacire, de regasire sau de pacat....
Barbatii care poposesc mai putin in viata unei femei par, la o analiza frivola, a avea mai multe calitati decat cei langa care ne trezim zilnic, ne bem cafeaua, ne spalam pe dinti, plangem sau ne bucuram.
Barbatii vazuti de la distanta, de obicei la bratul altor femei, par a fi mai competitivi, mai merituosi decat cel pe care il vedem lasandu-si zilnic sosetele pe canapea. Barbatul din lume e intotdeauana mai stralucitor decat cel din propia bucatarie, iar mansetele impecabile ale domnului de la masa vecina arata infinit mai bine decat cosul de pe spatele sotului. diferenta dintre realitatea pe care o traim si cea pe care o contemplam cu suspine consta doar in superficialitatea de a nu pricepe la timp ca un barbat ti se pare mai bun decat al tau doar daca nu esti fericita...
Dar daca esti? Daca esti indragostita lulea de sotul tau si iti ajunge din toate privintele?
Barbatul tau e ideal pentru ca ti-a venit in intampinare cu tot ce a cerut sufletul tau.
Barbatul tau ti-a iesit in cale cu painea si sarea vietii, imbratisarea lui are exact forma zambatului tau, iar in ochii lui se vede norocul de a te fi intalnit.
Lui nu trebuie sa ii ceri nimic, pentru ca-ti da totul.
Pe el nu trebuie sa-l minti cu nimic pentru ca intelege orice.
Langa el nu ti-e frica de nimeni, pentru ca esti cel mai de pret bun al lui si nu va risca nimic ca sa te piarda.
Acolo unde incepe slabiciunea lui, apare subtil forta ta, iar situatia inversa e motorul fericirii tale.
Barbatul ideal e liber pentru ca te-ai indragostit si de aripile lui, iar umarul lui e locul tau de spovedanie, de rasfat sau de alint. Langa el, lumea e un spatiu mult mai prietenos, iar ploaia e mereu calda.
Fiecare miscare a lui e spectacolul tau preferat, iar grija pentru el e cea mai draga indeletnicire a existentei tale.
Barbatului tau ideal ii zambesti si in somn, pentru ca iubirea ta nu adoarme nicicand, iar respiratia lui te sincronizeaza cu universul in care ti-a fost dat sa traiesti.
Barbatul ideal, dupa care esti nebuna, te invata sa fii femeie, sa-ti arati interiorul cu aceeasi gratie cu care mainile tale ii cuceresc obrajii si ochii, buzele si gatul.. Pe buzele tale ai mereu un sarut de rezerva, astfel incat sa nu sufere niciuna din partile implicate in imbartisarea vietii in doi..
Barbatul tau e ideal pentru ca l-ai intalnit exact in momentul in care nu mai visai la el si va ramane ideal cata vreme iti va tine sufletul in palme. Daca sufletul tau nu e negru, ci atat de luminos incat sa inteleaga ca iubirea inseamna TOTUL, barbatul ideal va fi mereu cel de langa tine si nu cel de pe trotuarul de vis-à-vis, de la bratul altei femei, de pe ecran sau din carti...
E posibil ca barbatul tau ideal sa fie plamadit din imaginatie, din dorinta, ba chiar din neputinta-dar daca lacrima ta se poate prelinge pe obrazul lui, inseamna ca el este, negresit...
Daca nu l-ai reperat inca in casa ta , e musai sa-l gasesti.Barbatul ideal nu se cauta dupa o schema anume , nu traieste intr-o clima aparte si nu raspunde doar la semnale specifice.
Poate ca trece in momentul asta pe sub fereastra ta sau prin biroul tau, poate maine va traversa strada o data cu tine...
Ridica ochii si vei sti - nu ma intreba cum...
Poate ca nu are ochii albastrii, 1,90 m si muschii de otel ,dar poate ca are exact ce-ti lipseste tie!
Sau poate vrei sa stii mai intai ce iti lipseste tie...
Un prieten?
Un barbat senzational in pat?
Un sot?
Un partener in week-end?
Un munte de tandrete?
Un intelectual rafinat cu care sa te simti inteleasa si subtilizata mediocritatii?
Un artist care sa-ti iubeasca urma pasilor?
Un tip practic si haios, cu care sa te simti in siguranta si cu care sa nu te plictisesti?
Un tip pe care sa-l domini, sa-l dirijezi, sa-l formatezi si sa-l activezi dupa pofta inimii?
Un tip imprevizibil, care sa te tina in tensiune si pe care sa-l astepti cu sufletul la gura?
Unul care sa te chiuie si care sa-ti ofere doar un dram din ce meriti?
Un barbat identic in preocupari, vise, determinare si talent?
Care dintre ei e idealul tau?
Ce sanse ai sa-l gasesti?
Tare as vrea sa raspund la aceste intrebari, dar n-o pot face in locul nimanui.
Singura certitudine la aceasta loterie a vietii e ca, odata gasit, idealul n-ar trebui sa mai suporte nicio modificare pe care am fi tentante s-o facem.
Daca razbim si-l gasim, propun sa-l iubim si gata.
Restul ar fi o pierdere de timp.
Si de sansa...
Si de tinerete…
Si de idealuri..."
Si pe langa atatea lucruri serioase daca tot am zis ca o sa vorbesc despre lucrurile care imi plac, ei bine imi plac viermii din jeleu, ii ador, vermicelli alla frutta :))). Si mai devreme am dansat cu cate unul in mana pe melodia de care vorbeam mai sus. Ce relaxare si distractie :))).
Si mi-a placut de Buli in seara asta ca se uita la Regina. Cresc sansele la agatat fete...

luni, 6 octombrie 2008

Putina liniste, putina munca, mult somn si relaxare

Sunt in concediu in sfarsit. Inca sunt in Bucuresti dar ma pregatesc sa plec acasa la ai mei parinti pentru o meritata saptamana de odihna in care vreau sa ma relaxex, sa fac numai ceea ce imi place. De aceea mi-am propus, nu stiu daca o sa reusesc, ca in fiecare zi sa scriu ceva pe blog si vorbesc despre ce imi place mie. Prima zi era deja sa o ratez pentru ca am muncit putin, m-am trezit la 10, am alergat dupa niste reviste, am platit niste facturi, m-am gandit la un cadou original pentru iubitul prietenei mele, off cate am mai facut....Si inca mai am, trebuie sa sterg praful:))))) si sa imi fac un mic bagajel care sper sa nu se transforme in unul mare cu toate ca e posibil la teancul de reviste necitite pe care vreau sa il iau.
Asa ca azi voi vorbi despre Mihaela Radulescu, nu despre ea ca vedeta ci despre ea asa cum imi place mie. Trebuie sa recunosc ca atunci cand am citit din intamplare un articol de al ei din revista Elle am fost foarte impresionata, placut impresionata. Articolul era o poveste inventata sau inspirata din viata ei sau a alteia, nu stiu, dar mi-a placut. L-am citit si pe al doilea si pe al treilea iar prin cartea Despre lucrurile simple m-a cucerit complet. Am citit-o pe nerasuflate si am recomandat-o si altora. Nu am un motto dupa care sa ma ghidez in viata dar mi-a ramas din cartea aceasta ceva in cap (bine, pe langa altele) : In the end, everything will be ok. If it's not, then it's not the end. It's just a new beginning....
Vreau sa transcriu si un mic capitol din cartea ei dar o voi face maine pentru ca acum este destul de tarziu.
Nu o sa ma mai semnez de acum incolo fina.

duminică, 5 octombrie 2008

La multi ani Buliiiiiii Struliiiii!

Ce credeai ca scapi? Scriu cu durere de cap, obosita terminata dupa o noapte de distractie in club. Dar cu placere :). Ce sa facem daca ne place distractia.
Iti urez Buli adica Iulian sau Iuli, fac si versuri daca ma concentrez putin (de la oboseala mi se trage) ce imi doresc si mie, numai si numai bine adica. Sunt foarte fericita ca suntem buni prieteni si ca ne intelegem foarte bine. Poate tu nu esti dar eu sunt, e clar? :)
Ca tot ziceai tu ca o sa facem petrecere ca sa am eu ce sa scriu pe blog, uite ca am facut. Chiar daca formatia nu a fost completa pentru ca fina s-a indragostit si a plecat la munte cu iubi, distractia a fost maxima. Nu te iertam fina sa stii ca nu ai participat. Am fost la un club frumos si ne bucuram foarte tare ca s-a redeschis. Am dansat, ne-am pozat, ne-am admirat unii pe altii cat de frumos suntem imbracati si asta am facut pana la 5 dimineata. Nici nu stiu cum a trecut timpul, asta pentru ca ne-am simtit foarte bine, atat de bine ca aproape am fost ultimii din club.
Nu spun cati ani ai facut, stai linistit dar iti spun ca e cazul sa te insori Buli ca uite a mai trecut un an :). Glumesc, ce sa fac pentru ca in curand trece unul si la mine si sunt in aceeasi situatie. Suntem celibatari :))), ce ma distrez!!!!!!!!! Ia sa-ti urez eu pe blog succes la fete ca cine stie.......
Succes la fete Buli! Si nu la orice fete, de fapt am incredere in gusturile tale ca stiu ca nu iti plac naspetele.
Gata, nu mai scriu ca ma doare capul mai ales ca ma uit in jos la tastatura ca nu sunt experta si trebuie sa ma uit la taste cand scriu.
La multi ani inca o data si multi multi pupici.
Nasa bien sûr.

miercuri, 17 septembrie 2008

Feliz cumpleaños mi papito!

Te deseo mucha salud, felicidad y mucha suerte. Muchos besitos y abrazos mi papito!
La multi ani tati! Si sa-ti traiasca sotul mami!
Tot nasa.

Floriana cea draga mie

Nu am talent la scris. Niciodata nu am avut. Imi vine sa rad si acum de jurnalele mele din copilarie si adolescenta cand ma chinuiam sa scriu si eu fraze pline de sensibilitate si semnificatii. Si nu imi ieseau, nu pentru ca nu as fi sensibila ci pentru ca pur si simplu nu am talent la scris. De asemenea, imi aduc aminte de chinurile prin care treceam sa compun eseurile la franceza. Si cate am mai compus. Le-am gasit acum dupa mult timp intr-un caiet si nu m-am indurat sa il arunc. L-am pastrat ca o dovada a muncii mele. Daca mi-a placut franceza ce sa fac acum? Si cand ma gandesc ca de asta ma lupt acum cu francezii zi de zi....
Imi place sa citesc fraze scrise de altii dar eu prefer sa raman la ale mele. Nu sunt ele pline de sensibilitate dar macar sunt fraze inteligente. De asta o ador pe Floriana Jucan. Pentru ca este sensibila si puternica in acelasi timp si reuseste prin ceea ce scrie sa fie mai aproape de cei care o citesc si o inteleg. I-am citit toate jurnalele, atat pe cele din revista Star cat si cele pe care le publica in propria revista, Q magazine, am urmarit-o in putinele emisiuni in care a aparut si i-am scris chiar si cateva mail-uri la care mi-a si raspuns. Ii apreciez inteligenta, feminitatea si taria de caracter, felul in care a reusit sa treaca peste atatea lucruri si sa reuseasca in viata. Apreciez de asemenea faptul ca este credincioasa si ii indeamna si pe cei din jur sa fie la fel si ca mereu a incercat sa insufle celorlati dragostea pentru opera, pentru arta sau lectura. Recunosc ca datorita ei l-am descoperit pe Napoleon (si nu numai) in alt fel decat o facusem la cursurile de istorie. Nu o pot considera modelul meu in viata, nu pentru ca nu merita ci pentru ca pur si simplu nu am un astfel de model si nici nu cred ca voi avea vreodata. Dar asta nu ma impiedica sa o admir la trecut, prezent si viitor.
Nasa

vineri, 12 septembrie 2008

La multi ani Beatrice!!!!!!!

Betty a fost cea mai sarbatorita. Am zis eu ca ii uram la multi ani la momentul potrivit numai ca la acel moment am fost ffff ocupata si nu am avut timp sa-i urez pe blog. Ca in rest......I-am urat sambata cand am sarbatorit-o pana in zori si ce am mai sarbatorit-o toti, de la primul pana la ultimul si altii pe langa noi. I-am urat la telefon pe 10 septembrie cand de fapt a fost ziua ei, i-am urat si mai pe seara la terasa cand ne-am vazut sa o sarbatorim iar si iar si iar. Nu de alta dar o merita :). Si ii urez si acum pe blog. Si trebuie sa ii multumesc pentru trandafirul alb pe care mi l-a dat si eu l-am luat chiar daca ea era sarbatorita dar asta e, am o slabiciune si nu pentru flori in general ci doar pentru trandafirii albi. Toata lumea stie, toata lumea care ma iubeste :). Iar cine ma va iubi cu adevarat imi va oferi multi, multi, multi, multi (as mai pune dar ma opresc).
Din seara distractiei nu ofer prea multe amanunte, nici nu imi aduc aminte unele dintre ele, esentialul e ca ne-am distrat si pot sa si generalizez. Concluziile serii sunt ca m-am distrat cu Roxana cum o faceam pe vremuri, bine ai revenit alaturi de mine prietena mea, ca Beatrice a fost la inaltime si la propriu si la figurat, ca fina a fost distractiva la maxim ca de obicei si ca eu am devenit a cuiva pentru totdeauna ( e doar o gluma bineinteles).
Inchei tot sarbatorind-o pe Beatrice: LA MULTI ANI BETTY!
Nasa

vineri, 5 septembrie 2008

Niciun titlu

Sunt mai bine astazi si pentru asta trebuie sa ii multumesc prietenei mele Roxana ca m-a inveselit de dimineata. De asta scriu si pe blog ca ma simt chiar bine azi. Mereu am zis ca experienta mea de viata, nu foarte mare ca doar sunt tanara (mai sunt doua luni si mai imbatranesc putin), se datoreaza intr-a anumita masura prietenelor mele, foste si acuale (unele din foste sunt si actuale si sper sa fie si viitoare:)). De data asta m-am convins, ca nu pot spune ca am invatat ca nu trebuie sa faci sacrificii imense si sa te schimbi la 180 de grade doar pentru a-l multumi pe cel de langa tine. Nu sunt absurda sa spun ca sunt adepta vorbelor cine ma place ma place asa cum sunt dar nici nu sunt dispusa sa renunt la ce imi place sa fac. Sunt dispusa sa ma adaptez unor situatii si sa fac mici sacrificii dar nu sa ma schimb cu totul. Nu cred ca as putea oricum si nici nu imi doresc asta, nici pentru mine dar nici pentru prietenele mele. De aceea imi doresc ca Roxana sa fie puternica si sa poata sa ia decizia cea mai buna pentru ea. E prietena mea, am trecut prin multe, multe impreuna si vreau tot binele din lume pentru ea.
Cum spuneam si in mesajul trecut am avut niste zile, care s-au transformat in doua saptamani deja, nu foarte bune. Nu imi mai place nimic, asta e trecem si peste. Week-endul trecut oricum am facut exact ce spuneam ca o sa fac, am profitat de teancul de reviste care a devenit amenintator de mare. Dar week-endul asta se anunta petrecere, mare petrecere nu asa. Sper cu ocazia asta sa ies cu totul din starea de care vorbeam, nu de alta dar daca nu ma distrez sambata ma va omori proaspat intoarsa din Canada, Beatrice. Ea da petrecerea ca saptamana viitoare e ziua ei. La multi ani ii uram la momentul potrivit. Dar de pupat o pupam inainte pe prietena noastra Betty, si eu si fina :).
Nasa

joi, 28 august 2008

Très heureuse

Iuhuuuu iuhuuuuhuuu :). Steaua s-a calificat in grupele Champions League. Si ce emotii am avut aseara la meci. Dar au reusit sa ii bata pe cei de la Galatasaray si ce bine imi pare. Si cum nu am un jucator favorit (in afara de Cristiano Ronaldo dar care e departe departe) i-as pupa pe toti de la primul pana la ultimul ca toti sunt simpatici. Bine asta nu are cum sa se intample ca nu ii vad decat la televizor, poate poate o sa imi fac curaj intr-o zi si o sa merg si pe stadion. Insa dupa aglomeratia pe care am vazut-o aseara nu prea cred ca o sa fie curand. In seara asta sunt tragerile la sorti pentru grupe, le tin pumnii.
In rest nimic interesant, sunt obosita, epuizata psihic mai mult decat fizic. As vrea sa plec undeva singura sa nu mai stiu nimic, sa uit de toti si de toate. Visez la un week-end de relaxare ca o saptamana ar fi prea mult totusi, un week-end de liniste cu o carte si niste reviste, imediat ma gandesc si unde as vrea sa fie....Nu pe o insula exotica, mai degraba la mamaia la tara sau undeva la noi la munte :). Deocamdata visez pentru ca nici macar week-end nu e. Mai am de muncit cateva zile. Spor si tie fina ca si tu esti vai de capul tau :).
Nasa

vineri, 22 august 2008

انا شقراء ، جميلة وذكية

Am pus mesajul asta la statusul de la msn de azi, l-as fi pus si la yahoo dar nu a recunoscut caracterele arabe. Google translate a tradus si ar trebui sa insemne sunt blonda, frumoasa si desteapta.:)))))))). Si daca nu inseamna asta nu intelege nimeni. In plus ordinea nu conteaza.
Am fost putin indignata azi caci in sfarsit am ajuns sa vad pozele de pe facebook. Suntem si rosii la fata, sunt poze pe care le-am vazut si pentru prima oara dar nu asta m-a indignat neaparat caci tot frumoase suntem. Nu prea am fost de acord cu unele comentarii facute la poze, nu referitoare la noi, ca nu ar fi avut curaj sigur sa spuna ceva chiar daca ar fi vrut ci la tara noastra draga. Una peste alta, cum ii ziceam si finei sa ramana ei in tara lor frumoasa si bogata ca fetele frumoase la care le-a ramas gandul tot in Romania locuiesc.:)
M-am razgandit si nu o sa mai vorbesc de vacanta noastra la Mamaia pentru ca si asa numai despre francezi am vorbit in ultimul timp, nu numai pe blog ci si in conversatiile noastre (Buli stie:)). Lumea deja ne vede mutate la Paris sau cheltuind toti banii pe bilete de avion. Asta nu o sa se intample, nu de alta dar ar trebui sa renuntam la prea multe lucruri, si intr-un caz si in altul. Iar eu la shopping nu vreau si nu pot renunta :))))) chiar si pentru mai multe zile de concediu.(francezii astia nu muncesc aproape deloc)
A fost o vacanta draguta si scurta, eu sunt multumita si fericita ca mi-am petrecut timpul ala putin cat a fost cu fina....si cu francezii ca au fost simpatici.
Gata, atat pentru azi ca trebuie sa plec.....ma asteapta un week-end la mare...fug de canicula din Bucuresti si ma duc la bronzat de pete....in sanul familiei.
Nasa

vineri, 15 august 2008

Fina si nasa pe Facebook :))))))

Ha ha ha ha ha ha.....Titlul nu e o gluma. Sincer nu credeam ca o sa revin atat de curand si cu toate ca sunt la birou si am o groaza de treaba nu m-am putut abtine. Zilele trecute glumeam cu fina si ii spuneam ca maine poimaine o sa ne vedem pozele pe facebook, poate si cu un comentariu de genul "ma copine de Roumanie". S-or crede si francezii astia niste Joey (cred ca doar fina o sa inteleaga gluma asta). Ei bine, gluma nu mai e atat de buna (gluma cu facebook-ul nu cu Joey) pe cat mi se parea la inceput pentru ca nu mai e o gluma. Francezii nostri sunt fani facebook, nu stiu daca si ai altor retele sociale. Si eu nu. Daca acestea ar fi fost create doar pentru a comunica sau pentru a impartasi amintiri, poze, momente dragi cu prietenii, nu as avea nimic impotriva. Dar pentru ca sunt folosite si in alte scopuri mie nu imi plac si am preferat mereu sa nu ma implic. Fara profile, cine vrea sa stie ceva despre mine sa ma intrebe direct. :)
Insa, unul din amicii francezi s-a gandit sa puna si pozele cu noi. Ne-a linistit ca nu aparem in costume de baie, offff ce nenorocire, exact pe alea in care aratam cel mai bine nu le-a pus. Glumesc, desigur. Si problema e ca nu le-am vazut nici noi, nu pe toate. Si ca nu putem sa le vedem decat daca avem profil. Asa ca, m-am sacrificat si am creat unul comun pentru mine si fina, cine stie poate ne razgandim. Am ales si un nume semnificativ Mimi :))). Insa nici acum nu am ajuns la ele pentru ca trebuie sa fim prietene cu francezii si trebuie sa stie si facebook-ul asta. Asa ca pana se decide amicul nostru daca vrea sa fim prieteni sau nu, nu putem afla cum ne prezentam pe facebook. Poate rosii la fata dupa prima zi de plaja:)))).
Revin cu amanunte.....
Nasa

miercuri, 13 august 2008

Cu francezii in vacanta: finu de la Paris

Nu eu trebuia sa scriu despre asta, dar o iert pe fina ca e si ea mai mica si doar o fina am. Visam initial la o vacanta in Grecia, dar cum socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din targ, am ajuns sa ne petrecem un sfert din concediu, care a fost foarte scurt, la Bucuresti iar celelate trei la mare la Mamaia. Tragand linie acum si avand in vedere ca eram mai obosite dupa concediu decat inainte, pot spune ca ne-am distrat si ne-am simtit bine. Am avut oaspeti de seama de pe alte meleaguri, oaspeti care speram sa se fi simtit la fel de bine ca noi, poate si mai bine. Avand in vedere ca ne multumesc si acum pentru primirea de care au avut parte, cred ca asa si e. Sper sa nu fie la mijloc doar politetea lor exagerata, ai parte de cate un merci la tot pasul chiar si atunci cand nu ai facut nimic.
Asadar oaspetii au fost francezi, iar unul din ei este finul de la Paris. Si asta nu de ieri de azi. Exista si nasul de la Paris, ca altfel nu se putea numai ca el nu a fost celalalt, din pacate. Si acum sunt trista din cauza asta. Dar lasa ca plecam noi fina si la Paris, o sa o facem si p-asta.
Activitatile din concediu au fost foarte solicitante: plaja, restaurante, terase, cluburi. Si acum ne mai gandim la melodiile dragute pe care le-am ascultat la plaja, trebuie sa le multumim pentru asta barmanilor specialisti in prepararea de caipiroska si la ora 10 dimineata (nu pentru noi :)). Aaaaa, am un sfat pentru toata lumea: sa nu stati sub umbrela la plaja cu gandul ca nu o sa va bronzati! Am testat-o eu pe pielea mea care dupa patru ore de stat sub umbrela era rosie rosie rosie. Si inca unul: sa nu ii puneti pe francezi sa guste creier pane sau ficatei de pasare decat daca nu ii suportati.
Despre finul o las pe fina sa scrie ca o sa scriu si eu despre nasul cand ne vom intoarce de la Paris. O sa mai revin cu noi amanunte din vacanta dar acum nu mai am timp. Deci, cu francezii in vacanta va urma.......(fara finu de la Paris, asta intra in atributiile tale fina asa ca sa-ti smulgi putine minute din timpul pe care o sa ti-l petreci pe mess in viitorul apropiat)
Nasa

luni, 28 iulie 2008

Eu cu cine votez?

Nu are nicio legatura titlul cu ce urmeaza. Vreau sa scriu despre cu totul altceva. Week-endul acesta care doar a trecut, prietena mea pe care o cunosc de foarte mult timp pentru ca am fost colege in scoala generala, prietene din clasa I, ce fel suna si e si adevarat pe deasupra, s-a maritat. Am fost alaturi de ea, bineinteles si de proaspatul sot si vechiul iubit (ca doar sunt de 10 ani impreuna), eu si alte prietene, emotionate, unele mai mult altele mai putin. Mireasa foarte frumoasa cu o rochie suberba care era parca facuta special pentru ea, mirele la fel dar fara rochie, atmosfera placuta, am dansat, am mancat, ne-am simtit bine. Si daca tot despre nunta este vorba, nu se putea sa fie doar despre cea la care am participat ci si despre alta la care voi participa dar in alta calitate, cea de mireasa. Asa ca tema principala a acestui week-end, dupa modelul eu cu cine votez a fost eu cu cine ma marit. Nu am facut eu din asta tema principala, ci au avut grija altii in jurul meu. Incepand cu prietenele curioase, unele maritate, altele insotite, continuand cu rudele miresei si terminand cu rudele mele. Toata lumea care auzea ca am fost la nunta, punea intrebarea cheie. Pe langa faptul ca am fost neinsotita, lucru normal in ceea ce ma priveste, am dezamagit pe toata lumea ca nu am prins buchetul. Va rog frumos sa ma scuzati, nu o sa se mai intample. Eu am privit partea buna a lucrurilor, pai daca veneam insotita, mai puteam face ravagii printre barbatii bine trecuti de prima tinerete si printre cei care nu au trecut inca? Cred ca da.....Am fost compatimita si consolata ca atunci cand va fi momentul imi voi intalni si eu le prince charmant. Am tacut ingaduitoare, riscam prea mult daca as fi spus ce as fi avut de zis. Eeeeeee, si cand m-oi marita, sa vezi atunci comentarii.......
Fina, sper ca tu nu ti-ai pierdut speranta si ca ai incredere in nasa. Si sa nu-ti vina vreo idee sa te mariti inaintea mea.

vineri, 18 iulie 2008

Sunt femeie si nimic din ceea ce e femeiesc nu mi-e strain

"Sunt om si nimic din ceea ce este omenesc nu mi-e strain. Tanjesc dupa intelepciune. Ma emotionez in fata cuvintelor turnate in forme perfecte. Invidiez geniul, coerenta, profunzimea spiritelor mari. Ard de admiratie in fata a tot ceea ce poarta semnul infinitului.
Si totusi, daca asupra mea ar pogori un miracol care mi-ar da dreptul sa-mi pun o singura dorinta, prin care sa cer sa fiu altcumva, altceva, mai ceva decat sunt, nu as avea destula tarie sa strig dupa o inmiita putere de munca. N-as avea curajul sa cer minunea eruditiei. Nici virtutea constructiilor artistice desavarsite. Nu m-as incumeta sa implor descuierea portilor catre lumile spiritului etern. Prea lunga mi s-ar parea calea pana la salvarea suletului nemuritor.....
Sunt friguroasa, dar imi place sa port vesminte subtiri. Sunt puternica, dar imi place sa fiu alintata. Sunt femeie, dar ma tratez, luandu-ma la tranta cu decizii barbatesti.....
Imi plac jeansii de firma pe care-i asez, tot mai multi, tot mai scumpi, pe umerasele din sifonier. Nu mi-e dor deloc de blugii cei rupti si cei ieftini pe care-i purtam in studentie. Dar imi e, da imi e dor de noaptea in care am dormit imbracata cu ei, pe malul unei mari a carei nemarginire concura, fara sorti de izbanda, cu dragostea mea. M-am naravit sa merg la coafor macar de doua, daca nu de trei ori pe saptamana. Sa-mi susure in ureche stilistul, cu glas catifelat, ca se poarta liniile ovale, alunecoase, sinuoase, dragastoase. Sa-mi imparta parul in suvite fine, sa mi-l rasfete, sa mi-l invete cu nuante de aur. Nu mi-e dor de anii ciufuliti si canepii in care-mi purtam parul prins intr-o coada de manz. Dar mi-e dor, da, imi e dor de increderea naravasa pe care o aveam in mine si-n el, de galopurile fericite catre bratele iubitului dintai, de mirosul sarat al brizei primite din goana, drept in inima.
M-am dedulcit si la cativa pantofi de firma, la cate-o geanta din piele tandra, la manusi moi. N-as prea mai vrea sa le schimb cu tenisii rupti, cu rucsacurile sarmane, si nici de frigul mainilor indesate-n buzunarele pline cu batiste de panza nu mi se face dor prea adesea. Dar ma gandesc mereu la anii in care imi era de ajuns sa imi iau o pereche de sireturi ca sa simt ca mi-am facut un cadou, de bucuria nauca de-a indesa in rucsac, langa cartea lui Paler, un mar, de bataile nebunesti ale inimii cand mainile noastre se intalneau, hotarate sa lupte impreuna impotriva iernii si a uitarii si a neiubirii.
Asez cu grija, an de an, pe rafturile dulapului, felii din viata mea. Imi asez cu duiosie obrazul pe fularul pufos, imi odihnesc obrazul pe gulerasul de blana, imi racoresc fruntea pe esarfa neagra de matase. Doar haine? O viata! Atingerea lor imi va destepta in mine, candva, parfumul schimbator al unei varste castigate. Pierdute. Totuna.
Am nevoie, urgent, de un stilist pentru viata. E musai sa vina cineva sa imi spuna, ca-n magazinele bune, ce se asorteaza cu ce. E toamna, mi-e frig, dar imbrac, indaratnic, vesminte subtiri. E tarziu, mi-e frica de nopti fara imbratisare, dar ma mandresc mai departe cu gandul frumos ca nu stiu sa iert, nu pot sa uit. Ma invart ametitor intr-un univers de contraste, dar n-am curajul sa opresc planeta, nu-ndraznesc sa vreau sa cobor.
Traim intr-o epoca in care a fost abolita condamnarea la uratenie. Frumusetea este o arma si trebuie sa invatam unde si cum o putem afla sau achizitiona, cum o putem utiliza cu maiestrie fara s-o uzam. N-are rost sa plecam ochii in pamant si sa mimam jocul indiferentei. In acest veac se poarta frumusetea si trebuie sa muncim, sa asudam, sa economisim, sa flamanzim, sa ne incordam, sa ne dam de trei mii de ori peste cap ca s-o dobandim. E nedrept, e ridicol, e dramatic, dar nu se poate altfel.
Daca deasupra mea ar pogori un miracol care mi-ar da dreptul sa-mi pun o singura dorinta prin care sa cer sa fiu altcumva, altceva, mai ceva decat sunt, as cere, cu nesimtita incapatanare, frumusetea. Sunt femeie si nimic din ceea ce eeste femeiesc nu mi-e strain."
N-am fost eu, a fost Alice Nastase care mie, una imi place la nebunie, la fel cum imi place si Mihaela Radulescu sau Floriana Jucan. Jos palaria!
Nasa

luni, 7 iulie 2008

Multi ani Simona!

χαρούμενα γενέθλια! Fata, mor de ras, poate te-am injurat. E posibil oricum, dar sa stii ca nu e vina mea, Google translate e de vina. Si acum sa iti zic si ca la noi La multi ani Simona. Credeai ca te ignor, ca nu iti scriu si ceva pe blog. Poate cu ocazia asta o sa il citesti si tu. Iti dorim numai de bine, si eu si fina.
Oricum multumim pentru masa si dans, ne-am simtit foarte bine. As dori sa-ti aduc aminte ca am niste poze compromitatoare din seara cu pricina. Ce-ti mai place distractia fetito! Si sa-ti comunic ca s-a distrat toata lumea din cauza coifului pe care l-ai uitat in masina. Sper sa-ti fi placut cadoul nostru mai mult decat al altora :) (glumesc oricum). Noua ne-a placut si l-am ales si cu drag.
Nu prea am mult timp ca sunt la birou dar ti-am zis esentialul. Te pup si ne vedem diseara domnisoara doctor. La multi ani si de la domnisorul inginer :).

miercuri, 25 iunie 2008

LA MULTI ANI FINAAAAAA!

Duminica a fost ziua finei mele, mare petrecere mare. De fapt am avut un week-end foarte plin. Vineri seara la terasa ca e atat de cald de nu iti vine sa te duci acasa, sambata pe zi la shopping in cautarea unei tinute pentru seara care se anunta deosebita si pentru cumpararea unui cadou pentru fina, sambata seara in club pana in zori iar duminica la plaja....Foarte ocupate am fost. Un program 0bositor dar foarte placut.
Tinuta nu a gasit decat fina dar eu m-am adaptat din mers. Oricum seara a fost super, mie mi-a placut clubul la nebunie, nu a mai fost o experienta neplacuta ca data trecuta. Totul a fost dragut, design, muzica, servire, lume, totul de calitate dupa parerea mea si cred ca si a altora. M-am intalnit cu vechi cunostinte, ne-am facut altele noi, am dansat, ne-am distrat, ne-am pozat....Pe ecranele destul de mari din club a aparut La multi ani pentru fina mea, totul a fost super ce sa mai, atat de super incat era lumina cand am ajuns acasa.
Eu i-am urat finei mele tot ce e mai bun pe lumea asta si ii mai urez din nou si pe blogul nostru si tot din nou ii spun si la muti ani finaaaaa!
PS poate de ziua mea sa mai scrie si fina pe blog sa-mi ureze si ea mie... ce rea sunt, ca si asa am tot auzit asta foarte des in ultimul timp.
Nasa

duminică, 15 iunie 2008

Nu-ti mai place luxul fetita!

Inainte de a scrie ce vreau de fapt sa scriu, ca vad ca a inceput sa-mi placa maxim acest blog trebuie sa mentionez ca a fost si fina microbista vineri seara. Dar cu toata sustinerea noastra tricolorii nu au reusit sa faca decat egal. Si puteau mai mult si chiar o meritau pentru ca nu mai ne-am plictisit deloc la acest meci. Dar pana si unghiile mele colorate sugestiv rosu, galben si albastru nu au reusit sa le aduca putin noroc, atat de putin incat mingea sa treaca de mana sau piciorul lui Buffon (Pepe ce esti).
Asaaaa.. si acum sa revenim la subiect. Nu puteam sa las sa treaca asa oarecum seara trecuta peste mine. Chiar merita un mesaj pe blog. Nu stiu altii cum sunt dar eu chiar nu pot sa ma adaptez unor locuri, de fapt e gresit spus nu pot, corect este nu vreau. Aseara m-am riscat, un risc mare ce-i drept, sa incerc un club bucurestean unde presimteam ca nu o sa ma integrez. Speram putin dar a fost in zadar. In afara de muzica despre care nu pot comenta mai nimic pentru ca este draguta, insa nu de club dupa parerea mea, in rest totul a fost un dezastru. Tineri baieti imbracati in pantaloni scurti si tinere fete in slapi si bluze cu care nu as sta nici prin casa (aoleu ce rautacioasa am fost) si care beau bere direct din sticla (prea mult pentru mine), oameni care-si aratau atractia reciproca si pe care nu aveai cum sa nu-i vezi....cam asta era atmosfera. Si pe langa toate acestea era un fum de nu puteai respira si plangeai fara sa vrei (eu as fi plans si din alte motive). Am stat, de fapt am rezistat doua ore, nici eu nu stiu cum, fara a ma ridica decat de doua ori pentru ca si daca stateai la masa nu te servea nimeni, cate pretentii nu? Trebuia sa te duci frumos si sa comanzi la bar ca doar ce e luxul asta sa fi servit la masa... ce-ti mai place luxul fetita!!!!! Norocul meu ca m-am putut abtine pana acasa si nu am incercat si toaleta care cica era in bezna (ca e scump curentul electric sau becurile, cine stie) si atmosfera era noroioasa, ca sa fie in ton...
Pe langa toate acestea, oamenii care erau acolo se distrau si de aceea trebuie sa subliniez ca nu sunt ei cei anormali, fiecare are dreptul sa aleaga locul unde se distreaza si maniera de a o face. Daca lor le place, e ok, nu trebuie sa-mi placa si mie. In concluzie un lucru e clar, eu nu o sa mai fac niciodata o astfel de alegere.

joi, 12 iunie 2008

Nasa e microbista, fina nu

Nu am mai vazut-o pe fina de o saptamana. Am fost foarte ocupate saptamana asta. Eu am avut zile mai naspa, ea trebuie sa se odihneasca pentru ca trebuie sa se concentreze sa faca o impresie buna. Nu ca nu ar face dar e la inceput de drum si trebuie sa arate ce poate. Sa le arati tu lor fina.
Nu are nicio legatura titlul cu inceputul...deocamdata... ca daca era si fina microbista, de fapt daca ii placea si ei putin fotbalul am fi avut ocazia sa ne vedem si luni. Nu de alta dar a inceput Campionatul european de fotbal si participa si Romania. Iar nasa ca o adevarata suporterita s-a intalnit cu baietii sa vada meciul Romaniei cu Franta. Am ratat inceputul care cred ca a fost cel mai distractiv dar l-am revazut pe net, mi s-a parut extraordinar felul in care au cantat jucatorii imnul. Si dupa o zi in care m-am abtinut de la comentarii fata de francezii mei dragi am avut macar satisfactia de a nu manca bataie. Meciul a fost un pic plictisitor dar eu tot am avut putine emotii. Nu am scris aici pentru a-mi etala cunostinele mele fotbalistice :), am scris ca sa subliniez faptul ca nu am mai vazut-o pe fina de o saptamana. Si asta nu se intampla prea des. Iar fina ce facea ea in acest timp? Se lupta cu baltile si noroaiele in cautare de genti.
Dar lasa fina ca ne vedem noi maine... tot la meci, de data asta jucam cu Italia. Asa ca hai Romania! Maine seara ne pictam pe fata fina :).
Nasa

sâmbătă, 7 iunie 2008

Sex and the city

Uff, ce bine ca merge netul, ratam acest moment de inspiratie maxima. De la Carrie Bradshaw mi se trage. Ar fi trebuit sa incep altfel. Sunt acasa, e ora 1 jumate noaptea si in loc sa dorm uite ce fac, scriu pe blog. Am petrecut o seara draguta si vreau sa imi amintesc de ea si citind pe blog. Nu de alta dar pe cat de draguta a fost seara asta, pe atat de repede am inceput eu sa uit.
Dupa o mica sesiune de shopping si o cina la mall (ce-ti mai place luxul fetita!), aaa si dupa o zi de munca (luxul cu asta il intretinem) nu puteam incheia seara decat cu un film care mie mi-a placut, un film lung dar simpatic Totul despre sex. Dupa ce am strans o gasca de 7 fete si un baiat ratacit :)), dupa ce incercarea noastra de a rezerva bilete a esuat, iata-ne in fata ghiseului de bilete cu cateva ore inainte luptandu-ne sa mai prindem si noi un loc. Cu toate ca filmul rula in 3 sali de abia am gasit bilete, am vrut sa mergem la premiera insa ca si noi au mai vrut atatia oameni cat sa umple 3 sali nu foarte mici de altfel. Ne-am instalat confortabil, chiar daca pe randul 6, cu un suc mai mic de data asta (nu ti-a mai fost asa sete de data asta fina dar nici nu am mai avut parte de scaunele gemene) si ne-am distrat noi cele 7 fete si mai putin baiatul ratacit. Sala a fost plina de fete dar au venit si destui baieti, probabil obligati de prietenele lor, cum zicea Simona care pareau ca se distreaza la fel ca si noi.
Film cu un mesaj sau nu (pentru mine a avut unul), a insemnat ceva si nu numai pentru noi, ne-a facut sa ne intalnim pentru a-l vedea. Nu e niciuna dintre noi Carrie, Miranda, Samantha sau Charlotte dar ca si ele ne-am simtit bine intre prietene. Si ca noi au fost multe grupuri de fete.
Gata si cu asta am terminat, cu gandul la rochiile, sandalele si pantofii pe care i-am vazut in seara asta, aaa si la dressingul imens.....
Noapte buna fina! Cred ca dormi deja si eu nici nu m-am demachiat.
Nasa

miercuri, 21 mai 2008

Un PS la mesajul de mai devreme

Asta a fost o declaratie de dragoste pentru tine fina, sper ca o sa o apreciezi. Oricum numai de declaratii de dragoste ai avut parte de la nasa pe blogul asta.....si nu numai. :)

Fina si nasa pentru totdeauna

Sunt la munca si in loc sa muncesc uite ce fac, scriu pe blog. Dar ma distrez mult prea tare, de fapt ma distreaza ceva anume si cum nu pot sa impartasesc lucrul asta cu fina mea exact in acest moment si cum blogul asta e al meu si al ei si al altora ce-i drept, m-am gandit sa-i scriu aici, nu de alta dar acum am starea de care ziceam. Poate mai tarziu nu o sa mai mi se para la fel de amuzant.
Am primit pe mess un link de la un fost coleg, link-ul era catre o pagina cu poze de la nunta lui. Dupa ce m-am binedispus cu aceste poze m-am uitat din curiozitate si la poza de la mess in care era el cu proaspata nevasta. Si uite asa, plecand de la aceasta poza mi-am dat seama ca aproape toti cei din lista mea au poze la mess cu iubitul/a, cu nevasta sau cu sotul. Si acum surpriza fina, cu cine crezi ca are nasa poza? Cu fina logic. Eu vad partea distractiva a lucrurilor si partea buna, adica: nasa o iubeste pe fina.
Si dupa un week-end plin de surprize in care am revazut persoane pe care nu ma asteptam sa le vad si in care mi-am adus aminte de lucruri din trecut iti pot spune fina ca imi place poza pe care o am eu la mess.
Nasa

luni, 12 mai 2008

Nici sa cos nu stiu :))

Pentru fina cu multa dragoste..... eu de-un capat tu de altul :). Pe unde umbli fina, pe blogul nostru nu mai treci si tu deloc?

http://www.trilulilu.ro/racaru_adrian/524f213f61fd78

Nasa

duminică, 27 aprilie 2008

Hristos a inviat fina!

E Pastele si cu toate ca e innorat si au inceput sa cada si cateva picaturi starea mea de spirit e buna. Sunt acasa la ai mei parinti, linistita si fara nicio grija. Adevarul e ca nu m-am mai bucurat de ceva timp de asa ceva asa ca vreau sa profit din plin. Am facut urarile de rigoare tuturor prietenilor, mai am doi sau trei si trebuie sa spun ca am inceput cu fina mea draga si scumpa.
Am avut niste saptamani mai grele mai ales ca am aflat ca fina mea ma paraseste. Acum mi-a mai trecut supararea, de fapt nu cred ca e cuvantul potivit ca nu pot spune ca am fost suparata ci trista mai mult. Nu ma paraseste definitiv ca atat ii trebuie dar oricum nu o sa mai putem petrece atat de mult timp impreuna ca pana acum. Suntem fete mari ne descurcam noi si in conditiile actuale. Orice s-ar intampla, pentru mine tot fina mea scumpa si draga ramane si o sustin in ceea ce face mai ales ca schimbarea care a intervenit acum e spre binele ei. Asa ca, pe cai fina, mult curaj si multa bafta. Sunt alaturi de tine orice ar fi. Sper ca si tu de mine mai ales acum ca ma lasi singura :). Si mai sper in continuare ca iti vei mai aduce aminte si de acest blog, ce zici?
Nasa

marți, 15 aprilie 2008

La multi ani Iulia!

Inainte de toate trebuie sa ii spun finei mele ca sunt suparata pe ea ca nu o intereseaza deloc soarta acestui blog. S-a distrat putin la inceput si pe urma gata, pai nu asa se face treaba fina...(fiind nasa si avand si o varsta imi permit sa o cert).
Scuza-ma Iulia :). Asta pentru ca vreau sa iti scriu doua randuri si am inceput cu altceva. Vreau sa-ti urez la multi ani si tot ce e mai bun pe lumea asta. O sa o fac si la telefon si probabil si personal cand ne vom vedea. Iulia este cea mai veche prietena a mea, prietena mea din copilarie cu care am fost colega de scoala generala si cu care am ramas la fel de prietena. Nu ne mai vedem asa des, din cand in cand o mai vad la stirile de la Protv, ne desparte si distanta, nu foarte mare ce-i drept, si lipsa de timp dar eu o iubesc la fel de mult. Pe langa faptul ca e ziua ei azi va fi si mireasa in curand (in aceasta vara) si de aceea iti urez draga mea, inainte de casa de piatra, sa-ti gasesti cea mai frumoasa rochie. Sper sa nu te supere mesajul meu de pe internet, postat nu oriunde ci chiar pe blogul nasei si al finei. Nasa sunt eu, ca sa stii. Multi, multi pupici.
Nasa

vineri, 11 aprilie 2008

Am revenit

Iata-ne din nou, nasa si fina in actiune. Am lipsit putin dar nu din vina noastra. Blog-ul a fost inaccesibil cateva zile exact in momentul in care ne facusem si noi publicitate, si nu online ca la asta suntem specialiste, acreditate chiar. Cica am violat conditiile de utilizare ale site-ului dar juram ca suntem nevinovate. Nu sta nimeni in calea noastra si mai ales a ascensiunii acestui blog pentru realizare caruia ne dam foarte mult silinta. Asa ca gata Simona nu trebuie sa ma mai certi, ti-am zis ca o sa iau masuri.
Oricum cred ca o sa mai dureze putin pana cand o sa scriem si noi lucruri interesante sau poate nu o sa o facem niciodata cine stie :). Vreau sa-ti zic doar atat fina: Steaua e pe primul loc.
Si pentru ca ne-a atras cineva atentia ca nu se intelege cine ce scrie o sa ma semnez.
Nasa

vineri, 4 aprilie 2008

Da, totul are un inceput

Nu ma pot opri din ras... foarte amuzant mi se pare...

Acum sa raspund nasei mele dragi: de ce ne-am facut blog?... ca ni s-a parut noua foarte distractiv... si ieri ne imaginam noi cum o sa fie cand o sa avem noi blogul nostru: fina si nasa... si cum o sa dam noi sfaturi cititoarelor... si de ce nu si cititorilor... si cum o sa le raspundem la toate comentariile... si niciodata nu o sa ne neglijam fanii...

Dar probabil ma gandesc prea departe... si nu cred ca o sa fie blogul asta distractiv pentru altcineva decat pentru noi, nasa, si pentru altii cativa care ne cunosc... si care o sa se distreze copios pe seama noastra...

Dar pana atunci ne binedispunem noi foarte tare pe seama blogului nostru (avem blog nasa)...

Totul are un inceput

Zambesc in timp ce scriu, imi vine chiar sa rad si sigur o sa o fac (si fina mea la fel) dupa ce o sa vedem ca ne-am facut si blog. Totul a fost o gluma la inceput si inca ma gandesc ce o sa scriem noi aici dar pentru primul post chiar imi merg degetele pe tastatura.
Laptopul meu a fost impotriva noastra pentru ca nu m-a lasat sa scriu, de fapt scriam dar o faceam degeaba ca nu imi aparea nimic insa calculatorul finei ne sustine. Asa ca am scris eu prima ca doar sunt nasa dar o provoc la un raspuns si pe fina. Si de aceea o intreb, de ce ne-am facut blog fina?
Pentru ca e ceva la moda si pentru ca noi suntem niste fete moderne si pentru ca o sa ne distram la maxim cu asta.
Gata, destul pentru prima interventie, o las pe fina.