Despre filmele de groaza

Eu am fost facuta pe lumea asta pentru filmele de dragoste sau pentru comedii romantice si pentru ca tin destul de mult la mine, atunci cand am putut sa decid singura, am ales sa ma uit la astfel de filme. Mi se pare ca trebuie sa fii putin sadic sa alegi sa te uiti la filme de groaza si dupa sa adormi cu lumina aprinsa cateva luni bune si sa te intrebi mereu daca scartaitul sifonierului indica prezenta vreunei creaturi necunoscute. Nu vreau sa judec, doar imi dau cu parerea, mai ales ca eu nu m-am uitat la niciun film de groaza si tot adorm cu Mircea Badea atunci cand e posibil.
Chiar cred ca unii se uita cu placere la filmele de groaza si unele chiar te tin cu sufletul la gura dar mai cred de asemenea ca trebuie sa stai bine cu inima si nervii ca sa poti sa fii un spectator devotat (cu inima oi sta eu cum oi sta, dar cu nervii sigur nu stau bine, mai ales in ultimul timp). Nu imi plac nici filmele care implica scene cu mult sange sau cu lucruri scarboase si nu exagerez deloc cand afirm asta. Oi fi o fricoasa oare? :)))
Copilaria mea a fost terorizata de papusa aia ucigasa si de lupul care o alerga pe Lassie si care aveam impresia ca apare mereu de dupa patutul in care dormeam. Cred ca am mai spus ca nu am amintiri de cand eram mica, dar asta chiar nu am uitat. Acum la maturitate :)), nici la Constantine nu m-am putut uita, nici macar Keanu nu a putut sa ma convinga (ma convinsese faza aia cu oglinda de la inceput ca totusi e mai dragut Keanu in reviste).
Ieri, nu am avut o zi excelenta, abia asteptam sa ajung acasa sa ma distrez cu o carte, un ceai relaxant si o baie cu laptele meu cu lavanda si mar. Insa destinul mi-a jucat o festa, pentru ca, ridicand de cateva ori capul din revista pe care o citeam si indreptand cate o privire furisa catre televizor, am ajuns sa ma uit la un film de nebuni la Protv. Cred ca nu m-am mai uitat seara la un film la televizor de nu stiu cand. Nu am vazut cum se numea, am dat un search rapid pe Google azi si am aflat: "Premonitia", cu Sandra Bullock. Offf, daca stiam eu titlul sigur nu as mai fi vazut un cap retezat zburand dintr-un cosciug (bine asta nu la inceput, ca daca era asa sigur ratiunea batea curiozitatea). Hai bine, asa e, asta a fost singura faza mai urata, dar starea mea de aseara nu cerea un astfel de film ciudat, in care intamplarile nu se succedau in ordinea normala. Din cauza asta am fost eu curioasa sa stau sa ma uit ca sa inteleg care e treaba. Si am inteles pana la urma.
Am facut totusi si baia cu marul si lavanda, untul cu struguri mi-a fost aproape ca intotdeauna si am avut si doi prieteni de nadejde care m-au ajutat sa adorm: Habarnam si Mircea Badea.

Ipocrizia si ce implica ea

Iar m-a certat Buli ca nu am mai scris nimic. M-a certat si ca postul despre Creta a fost prea scurt si ca am spus ca o sa scriu si ceva despre Atena si nu am scris. Sincer, nu am niciun chef, dar pentru ca sunt o simpatica m-am gandit sa ii dau totusi ceva de citit (cu Dianet aia nu prea am avut succes).
Asa ca, ia sa scriem ceva despre oamenii ipocriti, asa ca sa ne distram, nu sa ne enervam. Spuneam zilele trecute ca unora nu le place minciuna, altora nu le place nesimtirea, uite mie nu-mi place ipocrizia, dar nu-mi place deloc (bine, nu ca mi-ar placea acum minciuna sau nesimtirea :)). Fiind o persoana directa, mie mi se pare foarte greu sa te prefaci. Bine ii iertam pe cei mai saraci cu duhul care sunt ipocriti fara sa-si dea seama, aici vorbim despre cei care o fac in cunostinta de cauza. Si trebuie sa recunosc ca trebuie sa fii destul de inteligent ca sa-ti mearga si sa-i pacalesti pe cei din jur cu falsele tale intentii.
Uite ce am gasit in DEX-ul online, mai clar de atat nici ca se putea:
"IPOCRÍT s., adj. 1. s. fățarnic, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) fariseu, (reg.) proclet, (înv.) telpiz, (fig.) iezuit, tartuf, trombonist. (Mare ~ mai e și ăsta!) 2. adj. duplicitar, fals, fariseic, fățarnic, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelistic, (reg.) proclet, (înv.) fățărit, telpiz, (fig.) iezuit, iezuitic, (pop. fig.) pestriț, (înv. fig.) calp, zugrăvit. (O comportare ~ă.)"
Eu am avut parte de oameni ipocriti in viata asta a mea dar i-am dibuit mai devreme sau mai tarziu. Si nu inteleg bai frate, daca nu esti in stare si nu te tine cureaua, daca nu esti indeajuns de viclean incat sa poti, nu e mai simplu sa alegi sa fii direct? Ca pana la urma nu trebuie sa iti placa toata lumea sau sa aiba toata lumea o parere buna despre tine. Eu pot sa traiesc cu ideea asta si inca foarte bine si de aceea incerc sa am in jurul meu oameni directi si sinceri. De ce sa imi spui tu ca ma placi cand de fapt nu este asa, ce am de castigat din asta? Nimic, nici pe termen scurt dar nici pe ala lung, poate doar o dezamagire atunci cand aflu adevarul. Si nu e mai simplu si pentru tine sa nu te prefaci in fiecare zi ca sunt de treaba sau ca vai ce rochie draguta am azi cand tie de fapt nu ca nu-ti place rochia, dar nici prin casa nu ai sta cu ea (bine nu ca as avea eu vreo rochie despre care se poate spune asa ceva) iar pe mine m-ai calca in picioare de cat de mult te enervez. Si de ce sa iei omul pe dupa piersic, sa il aburesti si sa il invartesti, sa il pierzi in detalii neinteresante si penibile, sa faci si eforturi considerabile pentru asta, cand e mult mai simplu sa ii spui omului drept in fata ce crezi si ce vrei de fapt. Plus ca, mai exista un risc, daca nu esti ipocrit prin excelenta bineinteles. Ia incerca sa vezi cum e cu ipocrizia asta macar o singura data: daca se nimereste sa dai peste unul mai slab de inger care sa te si creada, s-ar putea sa-ti placa si sa incerci si a doua oara si a treia. Cu mine nu o sa va mearga ipocritilor ca m-a facut mami inteligenta :)).
Si acum fara gluma, am fost si pacalita si dezamagita, chiar de prietene apropiate alaturi de care am fost si la bine si la rau, dar ce sa faci, asta e viata, as baga si citatul ala cu ce nu te doboara te face mai puternic, dar nu il mai bag pentru ca sunt originala si nu spun niciodata ca toamna si-a intrat in drepturi.
Si chiar daca imi plac lucrurile complicate, de data asta aleg calea cea simpla: voi fi mereu sincera si directa :).

Cu nostalgie despre Creta

E sambata si este foarte dimineata. Sunt treaza deja de 2 ore si nici de dormit nu am dormit foarte bine. Un moment mai potrivit nu am gasit sa povestesc ce este de povestit si ce am tot amanat de aproape o luna. Da, atat a trecut deja de la vacanta, o vacanta declarata cea mai frumoasa de pana acum. Sa inceapa distractia.
Am plecat noaptea la 3, sapte viteji calare pe cai (putere) si am mai ajuns a doua zi in zori la destinatie. Drumul a fost lung si obositor, a doua oara nu as mai repeta experienta din punctul asta de vedere dar am trecut repede peste. Unii dintre noi au dormit in toate pozitiile pe unde au nimerit (in masina, pe ferry boat, chiar si pe canapelele de la receptia hotelului, Lili si Adelina, despre voi vorbesc :))., altii au crezut ca zboara din masina in mers, ceilalti au fost la volan si ultima ramasa a reusit performanta de a dormi 4 ore in primele 48. Calatoria cu ferry boat-ul a fost o experienta de noapte, vasul urias, intinderea de apa la fel, inghetata foarte buna.
In momentul cand am pus piciorul pe pamant cretan, am luat fara sa stiu cea mai importanta decizie. Curios este ca nu mi-am impus nimic si totul a venit de la sine (inca ma mai minunez si eu cat de relaxata am fost). Nu m-au doborat nici oboseala acumulata, nici hotelul care nu a fost chiar cum ne asteptam, nici cluburile care au fost departe de ale noastre (si asta nu in sensul bun), nici micile certuri, nici macar raguseala care m-a lasat fara voce 2 zile si m-a impiedicat sa vorbesc in restul. Si asta s-a intamplat pentru ca am fost cucerita din prima : peisajele sunt superbe, desprinse din povesti iar marea adorata mi-a cantat in ureche de cum am ajuns. Am facut cunostinta cand era calma, s-a suparat si ea putin (poate ca am ragusit eu), am adormit si m-am trezit in fiecare zi pe muzica valurilor izbite de tarm si as fi putut sta sa o admir toata ziua de pe terasa hotelului fara sa ma plictisesc.
Am facut cam tot ce se poate face intr-o vacanta.
Ne-am bronzat, plajele lor sunt mult mai mici decat ale noastre, cu nisip dar cu pietre si vegetatie in apa, nu-ti bubuie muzica in urechi, pe scurt peisajul e complet diferit de cel de la marea noastra.
Ne-am plimbat, pentru ca in doua zile, soarele nu a tinut cu noi (in schimb a tinut cu mine in ultima zi cand m-a bronzat de dupa nori cat nu ma bronzase in toate zilele de pana atunci (si acum ma mai lupt sa curat urmele)). Am vazut si alte statiuni, unele mai dragute decat a noastra (Agios Nikolaos chiar prezenta interes) , am fost si la Knossos, peisajele nu le pot descrie in cuvinte (bine nici dragutele de serpentine care l-au facut pana si pe Buli Jigulinul sa nu mai mixeze cu asa avant), concluzia simpla e ca m-as reintoarce oricand (cu avionul insa).
Ne-am distrat, nu asa cum imi imaginam (nu e deloc de rau) si cum spuneam si intr-un post precedent. Am fost la cele mai tari cluburi (a venit pana si John Digweed sa ne mixeze) dar din punctul asta de vedere nu ca suntem tari, dar chiar nu ne comparam. Nu cred ca e cazul sa vorbesc despre lumea din jurul nostru, pentru ca ei se distrau (naspeti sau nu, majoritatea se incadrau in prima categorie) ci sa ma limitez la ideea lor de club. Trebuie sa te incadrezi intr-un spatiu de doi pe doi, nu trebuie sa porti tocuri de 12 decat daca esti foarte, foarte antrenata pentru ca nu ai unde sa iti odihnesti picioarele de top model, trebuie sa faci si niste gimnastica inainte astfel incat sa poti sta cu mana indoita din cot sa-ti tii paharul cu bautura si trebuie sa dansezi toata noaptea, ca doar nu ai venit la club sa te rezemi de un perete, ca de altceva nu ai de ce (visati la canapele ? si scaunul era un lux). Lili, luxul, Las Vegasul, iahturile si Moet-ul trebuiau cautate in alta parte. Dezamagirea nu a fost uriasa si asta pentru ca au fost o multime de terase si restaurante dragute unde ne-am petrecut restul noptilor. Din punctul asta de vedere, jos palaria. Am fost numai la terase pe malul marii, toate frumoase (nu am gasit-o p-aia cu hamacele, dar si asa...). Era in schimb ceva foarte enervant, grecii stateau in strada in fata restaurantelor sau teraselor si te invitau, cateodata politicos, dar nu tot timpul, unii erau simpatici dar altii te calcau pe nervi. Am facut si o mica petrecere surpriza cu baloane :), tort si lumanari cand am sarbatorit-o pe Beatrice si ziua ei de nastere (doamna tot doamna ramane, se va schimba doar numele in curand, ca dovada si cadoul blanos pe care l-a primit).
Am mancat si am baut pe saturate. Ne-am facut toate poftele, incepand cu caracatita si terminand cu o carne de miel gatita excelent. Am mancat si peste foarte bun si mancaruri traditionale, salate bine facute (sincer chiar nu cred sa fi nimerit ceva care sa nu imi placa). Pe unii dintre noi nu i-a distrat asa tare partea asta cu mancarea, de fapt pot spune chiar deloc (imi pare rau pentru tine Buli :)). Am mancat o inghetata foarte buna cu vanilie, caramel si nuci (nu am putut sa ma abtin nici cand gatul meu era in flacari) si am baut cele mai bune frappeute ever. Frappeute uriase, cu multa inghetata si fffff bune la gust (nu am baut eu cate mi-as fi dorit dar daca sunt sensibila ce sa fac).
Am facut si shopping, atat cat trebuie, de fapt am facut mai multe mai mici. Am cumparat si haine si incaltari si gentuta si cosmetice. Sunt incantata maxim de o crema descoperita de Simona (bine a descoperit si altele) care are o textura super si miroase ffff frumos.
Despre greci ce pot spune ? Barbatii nu sunt cei mai frumosi asa cum le este dusa vestea si pana si aia mai draguti ascund cate ceva (cearta cu apa si sapunul chiar este o problema in conditiile in care nu prea iti lipseste nimic (am mirosit niste sapunuri, geluri de dus super, de scrub nu mai vorbesc ca deja cerintele ar fi la un nivel foarte inalt)). Cu femei nu am avut de-a face (bine nici cu barbati :)), in afara de simpaticele cu rezervarea la ferry boat. Aaa, ba da, am intalnit una draguta si vorbareata cu care s-a distrat Simona la Benetton, pe limba ei (a grecoaicei, nu a Simonei). Am mai avut parte si de un mosulet simpatic de la Anek care ne zambea politicos dar care ne-a facut gaite (nu direct, ci in conversatia pe care o purta cu un alt client). I-a cam pierit zambetul de pe fata cand Simona i-a multumit in limba pe care, oups se pare ca o intelegea si una dintre noi.
Despre Atena voi vorbi pe scurt in alt post. De altfel si ce am povestit mai sus e o relatare pe scurt a evenimentelor.