Aventurile lui Habarnam si ale prietenilor sai

Mare talent Nikolai Nosov asta. Pe langa faptul ca mi-a furnizat un alint original, a mai creat si un personaj memorabil. De fapt, nu a creat numai unul ci o ceata intreaga. Povestea e simpla, a mea si a lui Habarnam cel adevarat, nu cel alintat. Aventurile lui Habarnam si ale prietenilor sai este una din cartile copilariei mele, carte pe care am recitit-o cu drag si acum la aproape 30 de ani.
Mi-a fost mai greu sa o recuperez ca mami a mea o daduse disparuta iar noile editii pe langa faptul ca nu erau la fel de atragatoare, nici nu se mai gasesc in librarii. M-am distrat la fel ca odinioara, de fapt cred ca mult mai mult acum, pe langa Habarnam si cu ceilalti prichindei si prichindute.
"Intr-o casuta de pe strada Campanulelor locuiau laolalta saisprezece prichindei. Cel mai de seama dintre ei era un prichindel numit Stietot. Il poreclisera Stietot pentru ca intr-adevar stia foarte multe lucruri.
Si stia foarte multe pentru ca citea fel de fel de carti. La el, pe masa, pe sub masa, pe pat, pe sub pat, numai carti si iar carti. Nu gaseai un locsor in odaia lui in care sa nu dai de carti. Datorita cartilor citite Stietot devenise foarte intelept. De aceea toti ii dadeau ascultare si-l iubeau nespus.
Stietot purta intotdeauna haine negre, iar când se aseza la masa, cu ochelarii pe nas si incepea sa citeasca o carte, semana leit cu un profesor.
In aceeasi casuta mai locuia vestitul doctor Pilula, cel care-i vindeca pe pitici de orice boala. El umbla imbracat mereu in halat alb, si pe cap cu o tichie tot alba, cu pompon. Mai locuiau aici renumitul mecanic Surubel cu ajutorul sau - Piulita; locuia apoi Zahar Zaharescu Limonada, care ajunsese celebru pentru ca ii placea la disperare apa gazoasa cu sirop. Era un pitic foarte politicos. Pretindea sa i te adresezi cu numele intreg si stramba din nas când cineva ii spunea pur si simplu: mai, Limonada. Mai locuia in casa asta vânatorul Glontisor. El il avea pe catelusul Strop si mai avea o pusca cu dopuri. Veneau apoi la rând pictorul Acuarela, muzicantul Gusla si alti prichindei: Grabila, Dondanel, Tacutul, Gogoasa, Zapacila, cei doi frati Posibil si Probabil. Insa cel mai vestit dintre toti era prichindelul zis Habarnam.
Il poreclisera Habarnam pentru ca nu stia nimic.
Acest Habarnam purta o palarie albastra-albastra, pantaloni galben-canar si o bluzita portocalie cu cravata verde. Ii placeau lui culorile tari. Astfel, gatit ca un papagal, Habarnam hoinarea zile-n sir prin oras si nascocea fel de fel de aiureli pe care le povestea tuturor.
In afara de asta le jignea cu orice prilej pe prichindute. De aceea, cum ii zareau de departe bluzita portocalie, prichindutele faceau calea-ntoarsa si se ascundeau in casele lor. Habarnam avea un prieten, pe numitul Peticel de pe strada Margaretelor. Cu Peticel, Habarnam putea palavragi ore intregi. Se certau de douazeci de ori pe zi si tot de douazeci de ori pe zi se impacau."
E o poveste draguta din care si cei mici si cei mari au ce invata. Habarnam, cel putin, isi invata lectia.
Mare talent si Pavel Bartos. Sincer, nu cred ca se putea gasi un actor mai potrivit care sa-l interpreteze pe Habarnam. Am fost la Odeon sa-l vedem, noi si foarte multi copii, undeva pe la ora 11 dimineata, intr-o duminica. Codite nu aveam si in afara parintilor nu prea vedeai persoane de varsta noastra, dar ne-am distrat copios si noi si copiii din sala, multi si cam galagiosi.
Sper ca atunci cand voi avea copii (cel putin 2 :)))), se va mai juca inca Habarnam. Si daca nu, oricum il avem si in format tiparit si in cel audio.

Cadoul meu de 8 martie

Vreau de ceva timp sa scriu despre asta dar celalalt blog imi ocupa tot timpul liber inexistent. Azi insa, am rapit putin din timpul de postat retete, ca din timpul de gatit inca nu rapesc si m-am gandit sa imi impartasesc experienta legata de cadoul meu de 8 martie.
Pentru Habarnam al meu (o sa ma duc duminica sa il vad intr-o piesa de teatru, nu pe al meu ci pe Habarnam intruchipat de Pavel Bartos (poate o sa am timp sa scriu ceva despre asta)) a fost dintotdeaua greu sa aleaga cadouri, pentru mine in mod special. Primul a fost un caine de plus urat despre care am mai scris aici, insa pe parcurs s-a perfectionat (chiar si atunci cand nu le aleg eu singura), incepand cu ceasul dragut pe care il am acum la mana si care nu imi produce nicio alergie (asta deja e o mare performanta) pana la cadoul pe care mi l-a facut de 8 martie. Ca sa rada de mine, m-a amagit intai cu o ciocolata si dupa ce m-a dus acasa m-a invitat frumos sa-mi ridic cadoul din portbagajul masinii. Singura nu am reusit oricum, am avut nevoie de ajutor :).
Ei bine, am primit cadou de 8 martie un robot de bucatarie. Stiu, stiu, pentru unele dintre voi este o invitatie directa la cratita, pentru mine insa nu. La cratita ma duc oricum din placere si numai cand am eu chef. Imi doream un robot de bucatarie mai ales pentru taiatul cepei, operatiune care imi face destul de mult rau. Taiatul unei cepe implica pentru mine un bocit continuu si cateva aller retour din si catre bucatarie.
Sincer, inca nu ma pricep la folosirea lui. Am facut un singur test si rezultatul nu a fost cel asteptat. M-am cam enervat, atat eu cat si Habarnam, am avut foarte multe chestii de spalat si nici nu prea ne-am descurcat in ceea ce priveste timpul. Cred ca tocatorul si cutitul m-ar fi ajutat mai mult. Insa, nu ne-am dat batuti, am zis ca o sa ne perfectionam si nu o sa-l tinem pe post de bibelou, nu de alta dar nu mi-a trecut pasiunea pentru gatit.
Mai revin cu noi informatii dupa ce fac mai multe experimente.