Furia rosie nu are deloc noroc

E iarna. Ninge dimineata, ninge la pranz, ninge seara, ninge noaptea, cateodata e viscol de dimineata pana in dimineata urmatoare si tot asa. Toata lumea spera, cand ninge, ca acea ninsoare sa fie ultima, dar am tot ramas cu speranta. Bucurestiul e groaznic, ba plin de nameti, transformati ori in zapada murdara, ori in balti care tind sa devina lacuri.
Si undeva, in aceasta lume sinistra, descrisa in cateva cuvinte mai sus, traieste si furia rosie. E abandonata intr-o parcare, e pornita din cand in cand sa se mai dezmorteasca, mai pleaca si la o plimbare scurta, dar asta se intampla foarte raaar pentru ca o doboara din nou zapezile. Am cumparat-o cand afara ningea foarte tare, probabil asta a fost un semn pe care nu l-am inteles de la inceput si de atunci o tine tot intr-o inzapezire si dezapezire. In putinul timp in care l-am petrecut impreuna, am incercat sa ne imprietenim. Inca mai protesteaza si se mai supara pe mine si mi-o arata intr-un mod convingator, de fiecare data cand am vreun taximetrist in preajma.
Furia rosie si blonduta simpatica au trecut si prin niste incercari impreuna, si ce incercari, nu asa... Dar au fost curajoase amandoua si au trecut cu bine peste asta. Intr-un week-end de pomina, blonduta simpatica a scos-o pe furia rosie la o plimbare mai lunga, spre locurile natale. Se pare ca si pentru asta mica si rosie tot acasa e acasa pentru ca si atunci cand blonduta a vrut sa o intoarca la capitala ea tot spre locurile natale a tras. De vina a fost blonduta simpatica, normal, pentru ca s-a gandit ea ca furia rosie poate strabate un mare viscol si niste mari nameti. Si saraca a tinut piept cat a tinut si inca ar mai fi tinut numai ca nu mai avea cu cine. Asa ca blonduta si furia rosie au ramas inzapezite, dar ce inzapezite ca a durat vreo 3 ore ca sa iasa la lumina. Norocul lor ca nu au fost singure, ci au fost inconjurate de destule alte masini, inzapezite si ele. Au plecat de acasa la 4 dupa amiaza, au strabatut 30 de kilometri la dus si inca 30 la intors, pe acelasi drum, in 7 ore. 7 ore in care furia rosie a avut grija de blonduta incalzind-o, fara sa consume multa benzina. Blonduta simpatica nu era numai simpatica, devenise si un pic panicata, pentru ca se vedea eroina principala intr-un film de groaza. Decorul facea totul: un camp pustiu, plin de zapada, unde viscolul era ca la el acasa, suiera pe la geamuri facand un zgomot puternic, unde nametii si dunele de zapada de pe sosea le amenintau, devenind din ce in ce mai mari, unde oameni zgribuliti se tineau de masini pentru a putea sta in picioare, unde nimeni nu stia nimic, cat timp mai se sta, ca de plecat era clar ca nu se pleca. Pana la urma, dupa 3 ore de asteptare, in care doar Europa FM mai era prietena lor, niste oameni de treaba au reusit sa faca putina lumina in universul blondutei simpatice si a furiei rosii si le-au scos din nameti si din viscol. Le-au condus pe ele si pe ceilalti rataciti in Siberia direct, nu in Panama, pe drumul pe care venisera pana la o destinatie dorita de unii si temporara pentru altii. A fost o invatatura de minte pentru blonduta simpatica si de aceea a mai tinut-o pe furia rosie vreo 2 zile in locurile natale pana cand a putut sa ii ofere o autostrada circulabila.
A fost o incercare si cred eu ca o sa mai urmeze si altele, sper doar ca nu la fel de riscante. Oricum au timp sa se cunoasca si sa faca progrese pentru ca sunt sigura ca, la un moment dat, o sa devina foarte bune prietene.

Si blondele gatesc

Am facut un nou blog Si blondele gatesc, un blog despre o pasiune de-a mea neconventionala, spun eu. Imi place sa gatesc, am spus-o de mai multe ori si o spun acum din nou. Nu am timpul necesar sa o fac cat as vrea si e posibil si sa ma satur la un moment dat dar deocamdata traiesc clipa. Imi place sa experimentez si sa descoper retete noi si pana acum, nu ca vreau sa ma laud (ii las pe altii sa o faca) nu prea am dat gres. O sa incerc sa impartasesc, in limita timpului disponibil, retetele pe care o sa le gatesc, experimentele pe care le voi face si de ce nu si mici trucuri pe care o sa le invat si eu pe parcurs pentru ca trebuie sa recunosc, sunt departe de a fi o mare bucatareasa.
Titlul pe care l-am dat noului blog se vrea a fi un slogan, nu generalizez, dar vreau sa subliniez ca, in ciuda aparentelor, mai exista si blonde preocupate de altceva in afara de blondul platinat al parului.
Imi urez bafta si da, nu uitati, si blondele gatesc.