Pe ultimele 200

O blonda ia cina împreuna cu sotul ei:
-Auzi iubitule, mi-a spus azi un coleg de serviciu un banc cu blonde. Am râs de era sa cad jos din pat!
Mai e putin, asa e, nu suntem chiar pe ultima 100 cu toate ca asa mi-ar placea sa cred. Azi dimineata mi-am facut un quizz, ce semn zodiacal ti se potriveste. Ideea e ca a iesit ceva, ceva in legatura cu actiunile in forta desfasurate in ultima perioada. Nu e deloc usor sa pleci in concediu, nu e usor sa te certi in engleza, mai ales ca nu am mai exersat de mult (nu cearta, ci limba engleza). Am intampinat mici greutati cu rezervarea biletelor de feribot, am dat peste o grecoaica fff draguta :), care sigur m-ar fi calcat in picioare, dar ce e de apreciat la ea e amabilitatea prefacuta cu care mi-a vorbit pana la conversatia finala (incepand cu please be kind to si terminand cu best regards).
Am rezolvat-o si p-asta pana la urma, si pe grecoaica si rezervatul biletelor. Mai e un hop, camera de hotel pentru Salonic, dar...suntem pe ultimele 200 cum am zis :).
Si rezultatul bineinteles, elementul care ma defineste e focul :)):
"Creativa si energetica pana la refuz – nu ca ai fi obisnuita cu refuzul din partea celor care orbiteaza in jurul tau, atrasi de flacara ta constanta. Cel mai in largul tau te simti cand esti in centrul atentiei, pentru ca ai ce spune si vrei sa impartasesti, sa polemizezi, sa iei cuvantul in plen, pe podium, oriunde ai fi.
Mereu se va gasi cineva dispus sa te asculte, sa-ti soarba cuvintele, caci magnetismul tau consta in calitatile de leader: expunerile nu te infricoseaza, cursurile de public speaking au fost inventate pentru altii! Poate ai fost catalogata “sugatoare de energie”, dar asta nu e un dezavantaj decat pentru cei care nu pot tine pasul cu entuziasmul tau debordant. Lumea are nevoie de cineva neobosit la carma, iar tu esti constienta ca daca ti se da destula apa la moara, esti capabila sa duci la bun sfarsit orice sarcina prin pura putere de convingere."
Deci nu va puneti cu mine, da? Doar eu spun cand sunt gata :)).
Si pe la Barcelona cum o fi cu shopping si Javieri? Ia mai treci acasa fata!

M-am sarutat cu Dani Otil

Si credeti-ma ca saruta groaznic. Se facea ca eram intr-un mall aglomerat si eu eram cu iubitul meu Dani undeva la etaj inconjurata si de alti oameni care erau prietenii lui. Prietenele mele erau pe undeva pe jos si voiau sa plece nu stiu unde. Intre ele era si fosta cumnata a prietenei mele Lili care imi striga sa il las pe Dani Otil ca sunt prea buna pentru el :)). Doamne, ce ma distrez.
In timpul asta eu eram ocupata cu sarutatul, care asa cum am mai spus era groaznic. Pacat de pozitia aia.... din unica-mi fantezie erotica, neindeplinita inca. Fantezia nu-l include pe Dani Otil :)), am tinut sa precizez asta si nu pentru ca as avea ceva cu el, mi se pare un baiat dragut, dar nici nu am fantezii cu el. Cred ca nu m-a sarutat nimeni asa stangaci si penibil, nici in vis, nici in viata reala.
Ca asta asa cum e de inteles, se intampla in vis. Deci, Dani Otil saruta groaznic in vis, in viata reala, nu stiu, ar trebui sa o intrebam pe Mihaela.

Dianet

Azi nu am chef de nimic, vreau sa lenevesc, sa citesc, sa ascult muzica sau sa vad un film dragut. Am si niste treburi casnice pe care tot le aman de la ora 8.45, ora la care am facut ochi azi dimineata, asta dupa ce pe la ora 5 am urmarit un reportaj interesant despre droguri.
Citesc Panza de paianjen, de fapt o recitesc si mai mult ca oricand ma regasesc in micuta Dianet, asta trecand peste coincidenta de nume sau peste copilaria ei nefericita. De cand sunt mica (pentru ca asta e, pasiunea pentru citit am descoperit-o acum mult timp), am trait alaturi de personajele din carti si de multe ori am avut lucruri de invatat. Nu traiesti in carti, nu traiesti in basme dar totusi speri acolo undeva ca povestile cu printese pot fi transpuse si in viata reala. Sunt multe lucruri interesante in cartea asta, lucruri pe care le poti interpreta subiectiv si din care poti sa iti tragi propriile concluzii.
As vrea cateodata ca lucrurile sa fie mai simple (cu toate ca sunt obisnuita cu alea complicate (si ca sa fac o paranteza in paranteza, si cand sunt simple am eu o placere nebuna sa le complic, asta era o gluma)). Cica e o vorba din batrani, ca sa fii fericit, trebuie sa tii un ochi inchis. Nu stiu daca sunt capabila de asa ceva. :)
Pasajul meu preferat:
"Stiu ca sunt femei mai frumoase decat mine, dar asta nu are nicio insemnatate, fiindca oricat de frumoasa ar fi o femeie, se poate totdeauna ivi alta, care să fie si mai frumoasa; dar cred ca poate exista o adancime sufleteasca, o sensibilitate, o inteligenta care poate insufleti in asa fel un anumit fizic, care pot crea o feminitate infungibila (cum se spune in Drept despre bunurile care nu se pot schimba intre ele, cum ar fi un tablou, un covor, un exemplar de carte dintr-o editie rara), amalgam unic de insusiri de neinlocuit, cel putin intr-o clipa data, pentru un om intr-un anume climat sufletesc."
Am recitit ce am scris, nu prea se intelege nimic, dar e bine, asta e starea mea din momentul acesta.
Afara e soare si bate vantul :)). Si e bine sa ai incredere in tine.

Coco avant Chanel, Coco à bientôt

Am fost sa vedem Coco avant Chanel. Filmul, pe langa povestea lui are si povestea noastra. Povestea din film foarte draguta, a noastra....cu final fericit, sa zicem. Sa incep cu povestea noastra. Avant miercurea trecuta ne-am decis noi sa mergem la film, Simo a vrut neaparat sa mergem la Coco si noi la fel de altfel. Zis si facut, se anunta o seara intre fete. Prima problema care a aparut, ora de difuzare a filmului (ora 19, in conditiile in care toata lumea termina pe la munci la ora 18), parea sa aiba rezolvare. Eu m-am angajat sa iau biletele, fiind mai aproape de mall, ne organizasem cat de cat. Dupa o scurta vizita la Simo, m-am indreptat catre mall-ul in cauza, acolo, surpriza maxima....era o coaaaadaaa tot maxima, de nu am vazut eu in viata mea. M-am asezat cuminte sa astept sa imi vina randul. Intre timp fetele ma sunau, care de care mai agitata, sa ma anunte punctul in care se aflau pe traseu. Discutiile din jurul meu se invarteau in jurul unui singur film, ghici care? Coco avant Chanel, bien sûr. Pe langa acest lucru, numarul biletelor disponibile scadea din ce in ce mai mult pe ecranul unde era afisat programul si locurile ce mai ramasesera. Si dupa o caldura inabusitoare si aproape 20 de minute de faire la queue, cand am ajuns in fata si am cerut cu seninatate 6 bilete la Coco avant Chanel, domnisoara de la casa mi-a raspuns cu aceeasi senintate ca nu mai sunt decat 2. I-am multumit politicos, m-am retras discret si am inceput sa dau telefoane sa le anunt pe fete sa nu-si mai toceasca flecurile grabit ca programul s-a anulat, cel putin ala de film :). Si pentru ca ne intalnisem, a fost un bun prilej sa descoperim un frappé bun la o terasa peste drum. Inca mai cred totusi ca a fost un voodoo de-al Simonei care nu mai putea sa mearga pentru ca Garofel, ca un simpatic ce e (pui mic si scump) s-a gandit ca ar fi bine sa ii strice programul si sa ii bage un pacient pe gat.
Dar povestea continua. Saptamana aceasta, ne-am pregatit din timp si am zis noi ca e ok ca marti sa facem o rezervare ca sa avem locurile asigurate. A sunat Simo dar din nou surpriza, nu se mai faceau rezervari. Eeeee, mai stati mai fetelor si voi pe la casile voastre. Asa ca ieri in pauza de pranz am dat o fuga pana la mall si am achizitionat biletele, pe randul 5 lateral, ca mai in spate nu existau, ce credeati. Insa am putut sa aleg intre randul 4 central si randul 5 lateral. Deja m-am simtit o rasfatata. Si imi vin in minte vorbele pe care mi le-a zis Lili "ce mai imi place la fitze" :)). Seara acelasi scenariu cu alergatul fetelor ca sa ajunga la timp insa am fost in formatie completa: eu, Aura, Simo, Bety, Lili si Cristina. Si randul 5 nu a fost asa rau (sala a fost mai mica si am fost undeva pe la mijlocul ei). Dupa, a urmat frappeutul de peste drum bineinteles :).
Si acum cealalta poveste, cea a filmului. Nu am vazut multe rochii si genti moderne :), dar am vazut un stil aparte, un stil care a revolutionat, un stil care nu se inscria in tiparele vremii. Am vazut si evolutia de la o simpla croitoreasa la o creatoare de moda apreciata la Paris, capitala modei, am vazut si diferenta dintre tinutele incorsetate si panglicate, accesorizate excesiv si simplitatea si eleganta creatiilor Chanel. Am vazut palarii, pantaloni si tinute masculine purtate cu gratie si feminitate de o Audrey Tautou (adri tatu, a bientu, doar pentru cunoscatori) fermecatoare ca intotdeauna si o femeie moderna in acele timpuri.
A fost si un film despre dragoste, despre fericirea pe care ti-o aduce o dragoste impartasita dar si despre suferinta si triunghiuri amoroase. A mai fost si franceza care mi-a susurat in urechi, ce incantare :).
Si o concluzie bineinteles, ca de obicei : cred ca toti avem un destin scris acolo undeva, dar depinde de fiecare cum si-l gestioneaza, calea pe care o urmezi in viata e influentata in mare masura de deciziile pe care le iei.

Trenul din Franta.....

Nu vreau sa ma vait cu toate ca am un chef nebun.... si nici nu pot sa il concurez pe Buli (il las si pe el sa fie campion la ceva :) ). Nu astept niciun tren din Franta si nici acolo nu-mi doresc sa plec dar...imi doresc sa vina vacanta. O astept de la inceputul verii si o primesc oricum si pe bicicleta si cu rolele, numai sa vina odata. Insa, sunt optimista, greul a trecut, am rezolvat si multe din lucrurile pe care mi le propusesem si pana la plecarea mult asteptata nu mai sunt decat 3 saptamani. Maine, poimaine o sa ma trezesc facand bagaje, care o sa fie muuuulte sigur, alergand de la coafor la supermarket pentru ultimele cumparaturi. Si tot maine, poimaine, o sa ma trezesc si intoarsa din vacanta, bronzata, bronzata, satula de distractie, mai obosita decat cand am plecat insa foarte relaxata.
Anul acesta ne-am unit fortele, ne-am mobilizat fiecare cum a putut si cu toate ca am intampinat si niste piedici, sper ca pe 3 septembrie sa ne imbarcam cu totii sanataosi cu destinatia Creta. Grupul e aproape complet si cat de cat organizat, mai trebuie sa facem mici retusuri de final. Am ales o statiune de tineri (sper cel putin asa sa fie), cu un nightlife activ, cu multe cluburi si distractie cat cuprinde: Hersonissos (si tot eu sper sa pot face aceasta descriere si la intoarcere). Am vazut cateva poze si peisajele sunt dragute, in plus o sa fie prima mea escapada pe o insula :). Oricum o sa ne informam putin inainte de plecare sa aflam care sunt cele mai de fite cluburi si cele mai frumoase locuri de vizitat.
Deocamdata ma visez pe un sezlong pe malul marii albastre, albastre, savurand un frappeut si citind o carte si ma trezesc insa cu tastaura in fata, pe scaun, la birou. M-am intaratat si cu niste filmulete de pe youtube cu petrecerile si cluburile de acolo. Dar ce vremuri ma asteapta......

Cel mai bun instructor auto

Permiteti-mi sa il prezint, direct asa, fara nicio introducere pe domnul Viorel Varzaru, cel mai bun instructor auto. Nu accept nicio contrazicere si cred ca nu sunt subiectiva, sigur e o parere general valabila.
Privind tot timpul din scaunul din dreapta, totul pare usor dar e muuuult mai complicat decat pare. In primul rand, urcatul la volan implica o responsabilitate, a-i invata pe altii cum sta treaba cu urcatul asta la volan implica o responsabilitate uriasa. Sunt sigura ca nu de responsabilitati ii e frica dnului Varzaru.
Decizia asta cu scoala de soferi am luat-o pur si simplu, asa sunt eu, daca imi pun ceva in cap, trebuie sa reusesc. Primisem si cateva recomandari de instructori, dar cum internetul e prietenul meu drag, vreau nu vreau, si cum blogurile au inceput sa imi placa din ce in ce mai mult, am facut cunostinta indirect cu dnul Varzaru pe blogul acesta. Postul dateaza din 2008 dar eu pot sustine tot ce a scris justbride acolo, dnul Varzaru chiar este un om deosebit. Un simt al umorului debordant, un calm iesit din comun, o simplitate care te cucereste din prima, un psiholog fin si un pedagog cu diploma (pe care i-o acord eu si toti elevii lui), asta este in mult prea putine cuvinte dnul Varzaru.
Strategia de marketing pe care o aplica este foarte simpla: isi face treaba foarte bine cu seriozitate si constiinciozitate, ceea ce face ca lucrurile sa fie mult mai usoare, eu ca si toti ceilalti carora le-a fost instructor il recomandam cu drag. Asta este cartea dansului de vizita.
La o prima conversatie telefonica, mi s-a prezentat in cateva cuvinte ca sa il pot recunoaste la intalnirea pe care o stabilisem (in fata magazinului Titan, punctul cheie de plecare): "nu ai cum sa nu ma recunosti, sunt unul batran, gras si urat" :)). Si fara sa stie, m-a cucerit din prima.
Imi trec multe prin cap acum, amintiri din conversatiile pe care le-am purtat, emotiile pe care le-am trait la primul contact cu volanul din postura de soferita pentru ca dupa prima sedinta pe care am primit-o cadou pentru ca il alesesem pe dansul, mi-a spus clar ca nu o sa fie soferul meu decat cat tine un drum pana la poligon. Si asa a fost. Tin sa precizez ca eram petarda (nu petarduta cum ma alinta mai tarziu), nici motorul nu stiam sa il pornesc. Auzisem si eu de ambreiaj dar nu stiam exact ce face iar termeni ca frana sau acceleratie imi erau cunoscuti in general, nu intruchipati de niste pedale. Dar dnul Varzaru a avut rabdare, m-a dus in poligon de cate ori a fost nevoie, m-a invartit pe stradute pana la epuizare, de invatasem toate gropile (virajele astea cat m-au imbatranit) si am repetat anumite manevre pana cand am reusit sa le stapanesc. Nu am sa uit niciodata cand imi spunea la semafor "ia piciorul de pe ambreiaj si tine piciorul pe frana" sau de cate ori luam virajul "virajul la dreapta strans, virajul la stanga larg". Si mereu ma intreba "nu au scris ma tata astia pe internet si cat sunt de cicalitor?". M-a cicalit si asta e adevarat, dar a facut-o intr-un mod constructiv, de nu am putut sa ma supar vreodata. Si rezultatul s-a vazut... Am fost obosita dupa fiecare sedinta, iar postura de fata docila nu prea mi se potriveste (nu am tacut eu atat niciodata:) ), dar am fost si multumita si impacata cu gandul ca trebuie sa ii urmez exemplul dnului Varzaru si sa fac niste eforturi pentru a putea invata ceva (doar asa am putut sa indur trezitul la 5 dimineata si oboseala de peste zi). Este un om perfectionist si pentru asta, si nu numai, il admir. Am ramas uimita cand mi-a spus ca e zodia fecioara (sigur are ascendentul in scorpion) pentru ca mi-am regasit ideile in multe din parerile dansului.
Avea cate o replica pentru fiecare, inteligenta, nu asa, incepand cu alti instructori cu care ne mai intalneam in poligon si teminand cu soferii de microbuze din trafic. Si fara sa stie, sau poate intentionat, mi-a predat si cateva lectii de viata, ca de la un parinte la copilul lui.
Mi-a spus de la inceput ca o sa ma vada ca pe fata lui si nici ca m-am simtit altfel iar eu pot sa-i raspund ca nu am cum sa il uit vreodata pentru ca in afara faptului ca este un om de calitate, (foarte rar mai cunosti astfel de oameni in ziua de azi), este un om de care m-am despartit cu lacrimi in ochi. Si nu este numai un model de instructor (cel mai bun instructor auto, cum spuneam mai sus) ci si un model de urmat in viata.
Ma inclin in fata dvs, domnule Varzaru.

Sunt fericita posesoare a unui permis de conducere

Mai, mai, off, off, aoleu, aoleu.... Nu cant vreun cantec de dor si jale dar cam starea asta m-a caracterizat pe mine in ultimele zile. Am avut niste stari haotice, mergand de la lipsa de incredere si descurajare totala pana la bucurie si fericire. Daca stau bine si ma gandesc acum, cand totul a trecut, am fost putin penibila, dar in momentele alea... Si daca stau sa ma gandesc si mai bine, m-as gandi de doua ori inainte daca ar trebui sa o iau de la capat. Nu vreau sa te descurajez Simo dar asta e adevarul. Mi-am adus aminte cat pot sa fiu de emotiva in anumite situatii si de aceea pot spune ca am urat examenele. Pot sa folosesc verbul asta in situatia data si la prezent si la viitor. Mi-am adus aminte de emotiile pe care le-am avut pe holurile liceului si pe cele ale facultatii iar starea mea a semanat cu cea pe care am avut-o in avion in ultimul timp.
Dar sunt si multe parti bune, pe langa faptul ca am luat examenul asta, am reusit sa ma mai cunosc putin si sa imi analizez anumite reactii si stari. Concluzia principala este ca e groaznic sa nu ai incredere in tine si sa nu te poti evalua, pentru mine una asa a fost.
Am avut parte la Bucuresti de cel mai bun instructor despre care o sa vorbesc intr-un post separat, la Calarasi de un altul care mi-a fost de un real folos, de multa sustinerea din partea celor din jurul meu, de incurajari cat cuprinde, de un politist dragut care a trecut peste faptul ca mi s-a oprit motorul si mi-a luat putin timp sa-mi dau seama ca nu prea pot eu sa plec cu a doua de pe loc si finalul a fost unul fericit. Bine ca am facut-o si p-asta, batuta nu m-as fi dat dar nu e soferia asta asa ca shoppingul :) . Si cine spune ca daca ai condus in Bucuresti poti sa conduci peste tot, se inseala amarnic. Mie mi s-a parut mult mai greu, bine la experienta mea aproape inexistenta, sa conduci pe niste stradute inguste, cu masini parcate de o parte si de alta, cu indicatoare multe si semafoare deloc, cu multe treceri de pietoni si pietoni care nu stiu de capul lor, cu biciclisti cat cuprinde.
La cat am mai vorbit despre asta, pot spune ca e o etapa a vietii mele, glumesc :) .
Nu prea se vede deloc bucuria in acest post dar exista si asta, ma bucur ca am scapat. Si va anunt eu cand ies in trafic ca sa nu iesiti pe strada.
Si da, sunt fericita posesoare a unui permis de conducere.

Lux de spatele blocului

Ce se intampla acum o saptamana in spatele blocului la ai mei parinti acasa: