Ce frumoasa e Marea Neagra

Week-endul acesta m-au purtat picioarele, de fapt rotile masinii, catre litoralul romanesc. Litoralul romanesc a insemnat in ultimii ani pentru mine Constanta si Mamaia. Nu stiu deloc cum mai sunt celelalte statiuni, sunt unele pe care nu le-am vazut niciodata si altele pe care nu le-am mai revazut de cativa ani buni. Nu stiu daca este rau sau daca este bine, dar ceea ce am spus cu ardoare anul trecut si vreau sa repet mereu de acum incolo, este ca, asa cum e el, e litoralul nostru, sa ne bucuram de el si sa il apreciem. Am spus, mai ales anul trecut, pentru ca, dupa concediul din Cipru (Larnaca) unde nu mi-a placut chiar asa mult, am petrecut si cateva zile la noi la Marea Neagra, zile in care m-am simtit super bine, mai bine decat in Cipru garantat. Poate o fi fost si starea de spirit, dar nu m-as baza prea mult pe asta, pentru ca, oricat m-as chinui, nu pot sa imprim starea de vacanta cand merg la noi la mare. Da, este tot vacanta, tot relaxare, dar parca, in ultimul timp, am asociat spiritul de vacanta cu descoperirea de locuri noi pe alte meleaguri. Ignorand aglomeratia din trafic, de pe plaja, terase, restaurante, etc, cred totusi ca poti sa iti faci o vacanta reusita si la noi la mare. Sa fim seriosi acum, mai gasim chestii nasoale si pe la altii, mai cu pretentii decat noi.
Ceea ce voiam de fapt sa laud este culoarea superba pe care a avut-o Marea Neagra in acest week-end. Cred ca a vrut cumva sa se lepede de atributul asta de neagra si sa ne bucure pe toti cei care am fost sa o vedem cu o paleta de culori care mai de care mai frumoase, verde smarald, albastru pur si un turcoaz perfect.
Eu oricum sunt indragostita de mare. Prima oara cand am vazut-o anul acesta era undeva pe la sfarsitul lunii mai. Temperatura era potrivita, lumea era foarte putina si am putut sa ma bucur deplin de farmecele ei. Cand am pus prima oara piciorul pe nisip, m-am oprit sa imi umplu plamanii de mirosul de mare si sa ii ascult valurile izbindu-se de mal. Imi place mirosul ala care iti da de veste ca marea e aproape, imi place culoarea ei si cand e calma si cand e mai nelinistita, imi place muzica valurilor si rabdarea lor nesfarsita de a se izbi de tarm. De aceea vacanta perfecta implica un somn vegheat de mare, trezirea pe muzica valurilor si bucuria unui frappe sau a unui fresh de portocale pe un sezlong, intr-o pozitie relaxanta.
Haideti sa ne bucuram de mare, mai ales de Marea Neagra ca este a noastra, eu, cel putin, asta am facut si sper sa am ocazia sa o fac si in continuare :).

P.S. Si au trecut mai multi de fapt

Recitind azi si distrandu-ma cu postarile mai vechi, mi-am reamintit ca prima postare am facut-o pe blog pe 4 aprilie 2008. Verificand si postul de revenire de acum cateva zile, surpriza, ala a fost scris tot pe 4 aprilie, insa 4 ani mai tarziu si asta fara sa fac niciun calcul.
Asta e un semn sigur ca nu trebuie sa abandonez acest blog, mana destinului :))).

Mersul pe jos

Sa mergem pe jos, copii!!!!!
Anul acesta ne-a cam chinuit iarna, pe mine, cel putin, m-a chinuit (nici azi cand scriu nu este prea cald afara), asa ca, intr-una din primele zile frumoase, cand temperatura a sarit de 20 de grade, am mers pe jos. Cred ca par un pic nebuna, dar pentru mine a fost asa ca un eveniment. In primul rand, imi place sa merg pe jos, in al doilea rand, in ultimul timp, de cand furia rosie ma plimba de colo colo, nu prea am mai fost prietena cu mersul asta pe jos. Renuntand si la singura mea maniera de a face putin sport sau putina miscare, mai bine spus, si placandu-mi mancarea din ce in ce mai mult, am constatat ca nu ma mai bucur pe deplin de silueta mea de altadata. Sunt fericita dar ma mai mustra constiinta din cand in cand si nu pentru ca am pus vreo 2 kilograme, ci pentru ca nu mai fac miscare deloc. Asa ca mi-am propus sa merg pe jos.
Iarna asta m-a chinuit ea pe mine dar m-a determinat sa fac primul pas spre ce mi-am propus, pentru ca, fortandu-ma sa imi abandonez masina, mai intai intr-o parcare pe la job si apoi in parcarea din fata blocului, m-a facut sa redescopar metroul, dar mai ales mersul pe jos, cam o ora pe zi. Testand, prima oara fortata de imprejurari, traseul asta, dimineata: acasa, mers pe jos, metrou, mers pe jos, birou, seara, in sens invers, am inceput, pe parcurs, cand s-a mai topit zapada, sa las masina acasa de bunavoie.
Intr-una din datile astea, fiind pe traseul in sens invers, pe ruta birou, mers pe jos, metrou, m-a lovit brusc inspiratia de a incerca sa merg pe jos pana acasa, conform viamichelin.com, cam 7,5 km. Si i-am mers, am facut cam 2 ore, 2 ore care mi-au garantat o plimbare foarte placuta si un somn profund si odihnitor in noaptea aia. Mi-am propus sa ignor noxele si sa ma bucur de mirosul copacilor proaspat infloriti, sa nu aud claxoanele masinilor si zgomotul infernal din trafic si sa ma bucur de galagia facuta de copiii care se distrau in parcuri, de rasul oamenilor veseli care probabil luasera aceeasi decizie ca si mine, sa nu vad aglomeratia din jurul meu si sa admir casele superbe pe langa care am trecut sau mersul linistit al altor plimbareti. Si asta am facut si chiar mi-a placut, asa ca, o voi face si altadata. Asadar, sa mergem pe jos, copii!

Si au trecut mai multi de fapt

Un blog abandonat, ca multe altele, presupun. Rusine sa imi fie, atat mie, cat si altora, care abandoneaza la fel ca mine astfel de proiecte. Nu vreau sa imi gasesc scuze, ca lipsa de timp, si nici nu vreau sa promit ca de acum incolo voi scrie constant aici, insa, azi, daca tot am gasit si timpul si cheful necesar sa scriu, o fac...cu toate ca nu am nimic de spus.
M-am conectat din greseala, ca sa marturisesc sincer (voiam sa ma conectez la partea cu gatitul), insa, intrand din curiozitate sa vad ce se mai intampla si pe aici si vazand ca postul meu despre dnul Varzaru inca mai genereaza destule vizualizari si comentarii, dar ajuta si destui oameni aflati in cautarea unui instructor auto bun, m-am simtit oarecum vinovata ca am abandonat complet acest blog. Am mai avut o tentativa esuata de a scrie, undeva anul trecut, dupa concediul in Cipru, pentru ca am gasit o postare inceputa, dar nu finalizata :), despre asta. Si cateodata, ma gandesc eu bine acum, chiar mai am unele lucruri de spus. Am recitit, de asemenea, cateva postari mai vechi si pe langa faptul ca m-am amuzat copios, mi-am adus aminte si de niste episoade pe care le ingropasem deja. Scriind aici acum, ma gandeam ca am ales un titlu nepotrivit pentru blogul asta, insa, recitind primele postari si aducandu-mi aminte toata distractia de atunci, nu mi se mai pare deloc nepotrivit.
Cel mai tare, de departe, mi se pare una din primele postari (aici), cand eram complet nemultumita ca unul din francezii care venisera in vacanta la Bucuresti pusese pozele facute (prin care apaream si noi) pe Facebook si ma declaram complet impotriva acestei retele sociale, pe care, apropos, sunt chiar activa astazi :)))).
Si exact cum spuneam in titlu, au trecut mai multi ani, ani in care am mai experimentat cate ceva, nu am renuntat la placeri mai vechi, dar am descoperit si altele noi, ani in care am luat si decizii importante, despre care poate chiar o sa vorbesc la un moment dat :).

Si a trecut un an...

Da, a trecut un an, cine ar fi zis si cine ar fi crezut... S-au intamplat multe lucruri la care nu ne-am gandit, lucruri la care ne-am asteptat. Dar un lucru stim in prezent...mergem mai departe....

Week-end la Roma - distractie cu fetele

Un week-end la Roma…cu fetele…suna bine, nu ? Cand am citit prima oara mesajul pe care l-am postat pe Facebook, mi-a sunat nu bine, ci foarte bine. Si asa a si fost. Foarte bine. Si nu a fost doar un week-end, au fost 4 zile, si da, chiar am fost doar cu fetele.
Cine ne-a auzit ca plecam la Roma la plimbare, shopping si alte chestii de fete, normal ca ne-a invidiat. Suntem invidiate de fel, dar acum si cu plecarea asta….Am plecat 6 fete cucuiete (trebuia sa fim 7 dar din pacate, am pierdut o cucuiata) si ne-am intors 5 cucuiete pentru ca una a zburat catre Miami sa se distreze cu vedetele. Tinuta ei de drum a iscat ceva contraziceri si dezbateri, dar pana la urma bine ca a plecat imbracata si nu dezbracata. In timp ce scriu aceste randuri, imi vine in cap o intrebare, o tinuta originala din carnita à la Lady Gaga ar fi putut satisface anumite standarde ? :)
Ideea cu week-end-ul la Roma ne-a venit intr-o zi de vara cand ne delectam cu un pranz libanez. A pornit ca o idee, dar s-a concretizat rapid. Pac-pac, biletele de avion, pac-pac, apartamentul.
Rezervarile pentru acest week-end la Roma le-am facut din timp, asa cum spuneam. Am zburat cu low cost-ul, nu am simtit la dus, dar la intors ne-am distrat 4 ore prin aeroport asteptand ca simpaticii de la compania aeriana sa-si plateasca taxele de aeroport. Cred ca este o problema cu intoarcerile astea din Italia, cand ne-am intors din Milano, am asteptat 7 ore, acum doar 4. Bine, nu pot compara aeroportul Fiumicino din Roma cu un fel de gara Baneasa al nostru din Milano, dar asteptarea, tot asteptare a fost. Cred ca italienii astia vor sa ne convinga sa nu mai plecam sau sa nu mai venim deloc :).
Poate daca am fi fost romani si nu romance, am fi fost intampinate altfel, dar asa, am simtit din prima ca italienilor le plac romancele. De la aeroport am fost duse pana in fata apartamentului de Gianluca, alt « luca », Jeanluc (Picard :)) ne-a intampinat la apartament, refuzand sa ne mai ia garantia pentru ca suntem niste doamne serioase, ce naiba acum :), la restaurante, dupa modelul grecilor, toti italienii ne invitau sa mancam la ei, deci am fost bine primite.
Zilele au inceput cu trezirea de dimineata (asta mai mult din obisnuinta) si s-au terminat cu somnul la ore destul de tarzii si asta nu pentru ca am colindat cluburile ci pentru ca oboseala de peste zi nu ne lasa sa ne culcam devreme. Am colindat strazile Romei, am vazut multe piete, multe obiective turistice, nu asa de multe magazine… Impresiile generale au fost bune, Roma mi s-a parut ca aduce cu Parisul ca stil, nu tu blocuri uriase, cladiri de birouri moderne ci strazi pavate, incarcate de istorie si arta, piete, unde oamenii stateau tolaniti la soare pe scari, lume la terase, fie cald, fie frig. Si….multi turisti, de toate nationalitatile, multa agitatie (noi am stat exact langa Vatican, unde era un continuu furnicar) si multi vanzatori de fake-uri.
Cel mai mult mi-a placut Fontana di Trevi, unde pe langa agitatia de care vorbeam, am simtit si un pic de mister, de dragoste si de dorinta de a fi mai bun. Nu as putea sa explic de ce, mi s-a parut doar mai aproape de sufletul meu, nu atat de rece ca si Coloseumul, Pantheonul sau Columna lui Traian. Ne-am pierdut si noi in multimea care arunca un banut si isi punea o dorinta si la fel ca si ceilalti, chiar daca am fost putin sceptice, ne-am pus cate o dorinta care speram sa se indeplineasca.
Imi pare rau ca nu am vazut Capela Sixtina, mai mult pentru Michelangelo, caci am trait alaturi de el, datorita lui Irving Stone, momentele in care a pictat Capela Sixtina. In fiecare zi era o coada destul de mare la intrarea in Vatican si nu ni s-a parut prea atractiv sa pierdem vremea si in plus a mai fost si un incident care ne-a convins definitiv.
In schimb ne-am plimbat agale prin Gradinile Borghese, ne-am odihnit picioarele pe bancutele de aici, fina si Simona au ratat din pacate plimbarea cu bicicletele dar ne-am bucurat si ne-am amuzat de pozele facute de mine, care in alte ordine de idei, ma pricep foarte bine la incadrat, in comparatie cu altii si asa in general.
De magazine nu prea am ce sa povestesc, am facut si mici cumparaturi, m-a impresionat mai mult Milano la acest capitol, dar oricum nu asta a fost scopul acestei excursii. Si mai pot spune ca ne-am chinuit teribil sa gasim un supermarket. Am totusi ce sa povestesc despre mancare : ne-am propus sa mancam numai paste si pizza, cat mai multe feluri si pot afirma (si fetele pot confirma) ca tot ce am mancat a fost foarte bun, mozzarela e mozzarela la ea acasa. Am mancat si unul dintre cele mai bune tiramisu ca si mascarpone e mascarpone la el acasa.
Pizza, paste, restaurante, terase, cluburi, distractie, magazine, shopping…..

Vacanta Muntenegru si un pic de Croatia

Cu toate ca nu am mai scris de ceva vreme si cu toate ca mi-am propus inainte sa plec in vacanta in Muntenegru ca la intoarcere imi voi face timp sa povestesc cum a fost, nu am avut dispozitia necesara pentru a scrie. Imi propusesem sa scriu despre aceasta vacanta pentru ca si mie mi-ar fi fost de folos in cautarile febrile pe internet, pe care le-am facut cu mult timp inainte de plecare, sa gasesc cateva impresii de vacanta, frumos povestite.
Ideea cu vacanta in Muntenegru a fost relativ recenta pentru ca initial prima destinatie de vacanta la care ne gandisem a fost Turcia. Dar pentru ca ne-am gandit ca nu suntem inca pregatiti pentru un all inclusive familist, ne-am reorientat. Trebuie sa recunosc ca planificarea acestei vacanta a necesitat mult timp si destule cautari. Mi-au fost de mare ajutor toti cei care au scris pe forumul Softpedia despre experientele si vacantele lor in Muntenegru. Acolo am gasit si destule idei de cazare, locuri de vizitat, variantele de traseu pana in Muntenegru si in general toata informatia necesara. Am facut eu o triere si am ales statiunea Ulcinj. Trebuie sa spun ca nu este cea mai frumoasa statiune dintre cele pe care le-am vazut pe coasta Adriaticii in Muntenegru, insa are si Ulcinj atu-urile ei.
Drumul pana in Muntenegru l-am parcurs cu masina pentru ca avionul nu-l puteam lua decat pana in capitala Podgorica, sau eventual Dubrovnik, si in afara faptului ca era scump, eu spun ca trebuie sa mergeti cu masina sau macar sa inchiriati una pentru a si vizita un pic coasta Adriaticii, sunt peisaje de vis si locuri superbe care nu trebuie ratate. Noi venind de la Bucuresti, am iesit din tara pe la Portile de Fier, in Serbia am luat-o pe malul Dunarii, pe la Veliko Gradiste, apoi prin munti pe la Cacak, Uzice, Prijepolje, Bijelo Polje. Drumul este greu si foarte obositor, numai prin munti, multe serpentine, tiruri, camioane, vizibilitate destul de redusa. Noi am avut ghinion si am prins numai ploaie prin munti, pe alocuri si torentiala. De abia inspre Podgorica si mai apoi inspre mare a inceput sa se insenineze. Oricum este clar o mare diferenta intre vremea si temperatura din munti si cea de pe coasta. In timp ce la Zlatibor, temperatura scazuse chiar sub 10 grade, deja pe coasta sarise de 25 de grade. Noi am facut aproape 20 de ore pe drum (am avut doi soferi curajosi), dar am uitat de toata oboseala cand am vazut frumusetile din jurul nostru. La prima vedere peisajele ni s-au parut de vis, la fel si la a doua, la a treia sau la a zecea :). Canioanele Moraca si Tara (mai mare si mai spectaculos) se incadreaza si ele in peisajele de vazut, pe langa cele de pe litoral.
Am fost cazati la Ulcinj, asa cum ziceam, la apartamentele Bazar, cu o gazda primitoare in persoana lui Latif. Conditiile de cazare au fost bune, am avut la dispozitie un apartament cu terasa si cu vedere la mare, unde ne-am simtit foarte bine. Sa spun asta aici ca sa nu uit mai tarziu. Am fost uimita ca la ei erau foarte multi smochini, cresteau cam cum cresc la noi corcodusii, asa ca am putut savura niste smochine direct din pom :).
Zilele au zburat foarte repede pentru ca am vrut sa facem putin din toate.
Eu asociez tot timpul vacanta de vara cu marea, soarele si plaja asa ca am fost la Ulcinj, atat la Plaja Mica cat si la Plaja Mare. Plaja Mica este in statiune, are priveliste la cetate, mie mi s-a parut chiar mica si din cauza asta cam aglomerata. Fata de Grecia, aici, in Muntenegru, am vazut si destule plaje cu nisip. Plaja Mare ( la iesirea din statiune, pe drumul inspre Ada Bojana) in schimb iti ofera multe posibilitati. Aici sunt kilometrii intregi de plaja cu multe plaje amenajate (mie mi-a placut cel mai mult la Miami), cu sezlonguri, bar, locuri de joaca, etc. Cu Marea Adriatica nu am putut sa ma imprietenesc decat foarte putin pentru ca apa era foarte, foarte rece.
Din punct de vedere gastronomic, nu prea am ce sa povestesc. In afara de specialitatile de peste, in rest nimic notabil, ne-am hranit cu paste sau fripturi la gratar.
Am fost uimita de modul de a conduce si de a se comporta in trafic in Muntenegru. Claxoane nu prea am auzit deloc cu toate ca motive de claxonat se gaseau... Cel mai pertinent motiv ar fi fost faptul ca se opreau doua masini in paralel care blocau ambele benzi si sensuri de mers pentru ca soferii sa schimbe una, doua sau mai multe amabilitati. In acest timp soferii din cozile formate in spatele masinilor asteptau politicos ca cei doi sa isi dea binete :). De necrezut, nu?
Cu Ulcinj am facut cunostinta rapid, ne-am plimbat pe stradutele statiunii, am mancat la cateva restaurante, am vizitat cetatea. Aproape toate statiunile de pe coasta muntenegreana au in dotare cate o cetate care ofera privelisiti de vis. Ulcinj fiind cam printre ultimele statiuni din sudul litoralului (inspre Albania), am fost la o aruncatura de bat de Ada Bojana, unde am avut ocazia sa vad primul rau care se varsa in mare (asta pentru ca la noi nu am vazut inca Delta Dunarii). La plaja de nudisti de acolo nu am ajuns, dar am ajuns in schimb in unul din restaurantele de acolo cu specific pescaresc unde ne-am ospatat pe cinste cu supa de peste si peste la gratar, ales de noi. Restaurantul se numea Ponte, cel care ne-a servit stia si cateva cuvinte in romaneste si pe langa faptul ca am primit un desert gratis, i-a invitat si pe baieti sa dea la peste de pe terasa restaurantului. Oameni ospitalieri... si trebuie sa spun ca asa erau cam toti.
Am facut si cateva excursii, de fapt doua notabile, pentru ca au fost destul de lungi, am plecat dimineata si ne-am mai intors seara tarziu. Intr-una am facut o tura a coastei, am plecat din Ulcinj, cu opriri la Sfantul Stefan (Sveti Stefan), Budva, Kotor si Herceg Novi.
Sveti Stefan este superb, cetatea pe o insulita, legata cu o fasie de pamant de tarm (dar care nu este deschisa publicului) si incadrata de plaje de o parte si de alta, nu poate fi uitata vreodata. Nu o sa mai spun de fiecare data despre peisaje pentru ca erau la fel peste tot, foarte frumoase.
Budva este o statiune mare, mult mai luxoasa decat Ulcinj, cu hoteluri, restaurante si cafenele moderne, cu ambarcatiuni de lux ancorate in port. Era mult mai animata si mi s-a parut mai tinereasca. Am vizitat si cetatea din Budva, impresionanta ca si celelalte.
Urmatoarea oprire a fost la Kotor, unde nu am urcat pana la mausoleu, pentru ca nu ne-a permis forma fizica, dar unde am inconjurat golful, la dus pe la Lapetani, unde am trecut cu bacul catre Herceg Novi si la intors pe partea celalata pe la Perast. Am vrut sa vedem si Pestera Albastra (Plava Spilja, cat de greu ne-a fost sa le explicam celor de la Lapetani ce voiam sa gasim, "a natural hole in the mountains", hi, hi, hi, asa ne-am facut intelesi), cunoscuta pentru culoarea apei de un albastru puternic (de unde si numele) si pentru temperatura apei care in pestera e cu cateva grade mai calda decat apa din exterior, insa nu am reusit pentru ca am ajuns prea tarziu la Herceg Novi si nu se mai pleca la ora aceea. Mai vreau sa mentionez un lucru despre Kotor, daca ziua era impresionanta cetatea si drumul care urca de-a lungul zidurilor, noaptea era si mai impresionant peiasjul pentru ca tot acest drum era luminat iar de jos privelistea era superba.
O alta zi am dedicat-o Dubrovnik-ului, drumul pana la destinatie a fost destul de lung, dar era pacat sa ajungem la o aruncatura de bat si sa nu profitam de sansa de a-l vedea. Mi-a placut si la Dubrovnik, in afara de problemele cu parcarea (este destul de aglomerat, parcari sunt destule, aproape de cetate sunt destul de scumpe, dar in celelalte daca nu ai bani schimbati si ai decat euro, iti va fi greu sa gasesti o casa de schimb in apropiere, pentru noi cel putin, asa a fost), insa nu mi s-a parut la un nivel atat de ridicat pe cat se spune ca este. Cetatea este frumoasa, plina de turisti de toate natiile, cu multe restaurante si terase (preturi considerabil mai mari ca in Muntenegru).
Cam atat despre vacanta in Muntenegru si scurta vizita in Croatia, este si asa o postare destul de lunga dar povestita pe scurt :).