miercuri, 17 septembrie 2008

Floriana cea draga mie

Nu am talent la scris. Niciodata nu am avut. Imi vine sa rad si acum de jurnalele mele din copilarie si adolescenta cand ma chinuiam sa scriu si eu fraze pline de sensibilitate si semnificatii. Si nu imi ieseau, nu pentru ca nu as fi sensibila ci pentru ca pur si simplu nu am talent la scris. De asemenea, imi aduc aminte de chinurile prin care treceam sa compun eseurile la franceza. Si cate am mai compus. Le-am gasit acum dupa mult timp intr-un caiet si nu m-am indurat sa il arunc. L-am pastrat ca o dovada a muncii mele. Daca mi-a placut franceza ce sa fac acum? Si cand ma gandesc ca de asta ma lupt acum cu francezii zi de zi....
Imi place sa citesc fraze scrise de altii dar eu prefer sa raman la ale mele. Nu sunt ele pline de sensibilitate dar macar sunt fraze inteligente. De asta o ador pe Floriana Jucan. Pentru ca este sensibila si puternica in acelasi timp si reuseste prin ceea ce scrie sa fie mai aproape de cei care o citesc si o inteleg. I-am citit toate jurnalele, atat pe cele din revista Star cat si cele pe care le publica in propria revista, Q magazine, am urmarit-o in putinele emisiuni in care a aparut si i-am scris chiar si cateva mail-uri la care mi-a si raspuns. Ii apreciez inteligenta, feminitatea si taria de caracter, felul in care a reusit sa treaca peste atatea lucruri si sa reuseasca in viata. Apreciez de asemenea faptul ca este credincioasa si ii indeamna si pe cei din jur sa fie la fel si ca mereu a incercat sa insufle celorlati dragostea pentru opera, pentru arta sau lectura. Recunosc ca datorita ei l-am descoperit pe Napoleon (si nu numai) in alt fel decat o facusem la cursurile de istorie. Nu o pot considera modelul meu in viata, nu pentru ca nu merita ci pentru ca pur si simplu nu am un astfel de model si nici nu cred ca voi avea vreodata. Dar asta nu ma impiedica sa o admir la trecut, prezent si viitor.
Nasa

Niciun comentariu: