Nu are nicio legatura titlul cu ce urmeaza. Vreau sa scriu despre cu totul altceva. Week-endul acesta care doar a trecut, prietena mea pe care o cunosc de foarte mult timp pentru ca am fost colege in scoala generala, prietene din clasa I, ce fel suna si e si adevarat pe deasupra, s-a maritat. Am fost alaturi de ea, bineinteles si de proaspatul sot si vechiul iubit (ca doar sunt de 10 ani impreuna), eu si alte prietene, emotionate, unele mai mult altele mai putin. Mireasa foarte frumoasa cu o rochie suberba care era parca facuta special pentru ea, mirele la fel dar fara rochie, atmosfera placuta, am dansat, am mancat, ne-am simtit bine. Si daca tot despre nunta este vorba, nu se putea sa fie doar despre cea la care am participat ci si despre alta la care voi participa dar in alta calitate, cea de mireasa. Asa ca tema principala a acestui week-end, dupa modelul eu cu cine votez a fost eu cu cine ma marit. Nu am facut eu din asta tema principala, ci au avut grija altii in jurul meu. Incepand cu prietenele curioase, unele maritate, altele insotite, continuand cu rudele miresei si terminand cu rudele mele. Toata lumea care auzea ca am fost la nunta, punea intrebarea cheie. Pe langa faptul ca am fost neinsotita, lucru normal in ceea ce ma priveste, am dezamagit pe toata lumea ca nu am prins buchetul. Va rog frumos sa ma scuzati, nu o sa se mai intample. Eu am privit partea buna a lucrurilor, pai daca veneam insotita, mai puteam face ravagii printre barbatii bine trecuti de prima tinerete si printre cei care nu au trecut inca? Cred ca da.....Am fost compatimita si consolata ca atunci cand va fi momentul imi voi intalni si eu le prince charmant. Am tacut ingaduitoare, riscam prea mult daca as fi spus ce as fi avut de zis. Eeeeeee, si cand m-oi marita, sa vezi atunci comentarii.......
Fina, sper ca tu nu ti-ai pierdut speranta si ca ai incredere in nasa. Si sa nu-ti vina vreo idee sa te mariti inaintea mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu