Mircea Badea

Ce urmeaza nu este o declaratie de dragoste.
Initial nu-mi placea deloc, prea misogin pentru gusturile mele si prea fixist in opiniile sale despre anumite subiecte (si cum politica ma oripileaza, intelegeti de ce). Dar asta s-a intamplat cu multi barbati din viata mea pe care ulterior i-am placut. As mai spune doua vorbe despre asta dar nu vreau sa deviez de la subiect.
Auzeam obsesiv Mircea Badea in fiecare zi pentru ca se pare ca, pentru o anumita persoana care era fanul lui si care il urmarea seara de seara, eu eram mai importanta, aveam un rating mai mare (renunta de fiecare data la emisiunea lui pentru mine). Si atunci am luat decizia sa ii mai acord o sansa si cate o ora din timpul meu in cateva seri. Asa a inceput totul. De la un zambet inocent am ajuns sa rad in hohote si sa trimit si prietenelor mesaje la ore intarziate din noapte sa dea repede pe antena 3 sa il vada. O fi el misogin dar cata dreptate are.
Spunea intr-o seara ca a primit un mesaj de la un "fan" in care acesta ii spunea ca adoarme cu emisiunea lui. Nu stia daca sa o ia ca pe un compliment sau nu. Da, era un compliment. Si mie mi se intampla asta destul de des, exceptand serile in care cad franta imporiva vointei mele inainte de 11.
Si acum, in prezent ma intreb: cum sa nu-ti placa Mircea Badea?
http://www.mircea-badea.ro/blog/pusca-si-cureaua-lata/

PS.: cu toate ca declara ca nu intelege moda, a avut intr-o seara o camasa cacao cu lapte pe care am dat-o exemplu in sfaturile mele vestimentare :)

1 martie: Tudor Alexandru Filip, martisorul nostru

1 martie a fost ieri. Insa povestea de mai jos are legatura cu data asta si de aceea titlul ramane acelasi. E o poveste trista dar cu un final fericit: bibicutul dragut din poza. Fara multe comentarii din partea mea. Pot spune doar ca orice copil din lume ar fi fericit sa aiba o mamica macar pe jumatate de puternica, sufletista si curajoasa ca prietena mea Ralu. Povestea ii apartine:
"TUDOR a fost cadoul meu de 1 martie. Am facut un test de sarcina si am stat cu inima cat un purice. Locuiam cu chirie si banii abia imi ajungeau de pe o zi pe alta si tocmai aflasem de ceva timp ca iubitul meu e casatorit si are si doi copii. De fapt atunci nu m-am gandit la el ca la un cadou, ci mai degraba ca la un dezastru. Am stiut insa ca va ramane si ca incepeam o viata noua, in doi. Stiam ca nimeni nu ma va sustine in decizia luata asa ca m-am inarmat cu multa rabdare si vointa sa contracarez toate rugamintile familiei si prietenilor de a nu pastra copilul pentru ca nu venea la momentul oportun si mai ales NU VENEA INTR-O FAMILIE. “Ce ii vei oferi tu?”, “Cu ce il vei creste?”, “Cum te vei descurca singura cu un copil?”, “Nu stii in ce te bagi, nu ai idee despre cum se creste un copil”, “Un copil are nevoie de doi parinti...” au fost numai cateva dintre replicile pe care le-am primit la refuzul meu incapatanat de a face un avort. Am plans saptamani intregi, am suportat rabdatoare sutele de telefoane cu sfaturi si rugaminti sa “imi bag mintile in cap” pentru ca sunt tanara si am timp sa fac copii si apoi am ramas singura... Familia mea mi-a spus ca nu vrea sa mai aiba de-a face cu mine daca pastrez bebele pentru ca e o decizie pe care o iau de una singura fara sa ascult de nimeni.

Asa a inceput povestea noastra si desi pare infricosatoare (daca stau bine sa ma gandesc eram si eu ingrozita de ce o sa se intample cu mine si cu brotacelul care crestea in mine) nu a fost chiar o catastrofa. Sarcina a fost foarte usoara pentru ca micutul meu bebe cred ca stia ca am si asa o gramada de probleme si ca trebuia neaparat sa merg la serviciu pana in ultimul moment. A stat cuminte 9 luni, a ascultat muzica in fiecare dimineata in metrou si nu a avut nicio pofta pentru ca nu era nimeni care sa i-o asculte si sa i-o implineasca.

Tudor a hotarat ca e momentul potrivit sa se nasca insa, in ciuda sfaturilor si rugamintilor mele, intr-o noapte de octombrie, pe o ploaie torentiala. Eu si prietena mea ne uitam la televizor cand bebe a dat semne ca vrea sa ne cunostem personal. Ne-am panicat, am chemat o alta prietena care ne-a dus cu masina la spital pentru ca deja mi se rupsese apa si in graba noastra am uitat si actele mele acasa. Cei de la spital m-au dus direct in sala de nasteri dar cand au aflat ca nu am acte au spus ca trebuie sa cheme politia. Se temeau ca vor sa il lasam pe bebe acolo si sa fugim. Pana la urma una dintre fete a fugit acasa si a luat cartea mea de identitate. De la inceput si pana la sfarsit a fost tot o aventura. Dar el, personajul principal nu stia nimic sau se facea ca nu stie.A venit zambind in lume si a dormit linistit cateva ore pana l-au adus in salonul meu. Era ud pe hainute si s-a lipit de mine, a stiut din prima clipa ca sunt mama. Zambea mereu in somn si cand manca. Era multumit ca ne-am intalnit. Cred ca m-a placut imediat asa cum l-am placut si eu din prima clipa.

Acum Tudor are un an si doua saptamani. E un dop cu parul auriu care se rostogoleste prin casa, imi pune boabe de struguri sub picioare la ora sase dimineata cand eu ma grabesc sa plec la serviciu, bate cu un baston in usa de la intrare sa stie toti vecinii ca familia de la ap. 17 a inceput o noua zi, rastoarna farfurii cu ciorba pe covorul de la bucatarie si tipa din doua in doua minute “mama” ca sa imi arate ce prostii a mai facut (ii place ca ma agit si vorbesc tare si ma tarasc pe jos sa sterg ce a imprastiat). Acum totul e bine: familia mea il iubeste nespus de mult si intre timp am reusit sa ne mutam amandoi intr-o garsoniera luata prin credit. Aproape toti banii nostri se duc pe rate si ne straduim sa facem economii, dar ne avem unul pe celalalt. Ne IUBIM. Acum imi doresc ca toti copiii din lume sa aiba o mamica si toate mamele din lume sa aiba macar un copil. E cea mai frumoasa experienta a mea, acum am pentru ce sa muncesc si nu imi pasa ca dorm numai 5 ore pe noapte si ca nu mai ies in oras in fiecare week-end. Acum lumea s-a schimbat si are in centru un bot de lumina. NU regret nimic din tot ce am facut si as face din nou exact la fel chiar daca sunt parinte unic. Am 28 de ani si nu voi mai fi singura niciodata. Avortul e cea mai usoara solutie, dar nu cea mai fericita, tocmai asta nu inteleg majoritatea femeilor. Si acum ma mai trezesc brusc din somn speriata ca am luat alta decizie decat aceea de a pastra copilul si ca ultimul an din viata mea a fost numai un vis. Dar ii simt rasuflarea linistita langa mine si stiu ca sunt fericita posesoare a unui puiut de om, o parte din mine va merge in lume mai departe. Povestea mea este povestea tuturor mamicilor care pun in patutul mic al copilului in fiecare seara sperantele si visele lor."

Am citit-o cu lacrimi in ochi si de cate ori o recitesc sentimentul e acelasi. Oricum sunt sigura ca Dumnezeu o sa fie mereu alaturi de ei.

Pupici lui Tudor care a devenit cadoul nostru.

Un la multi ani misterios

Azi sarbatoresc ceva, dar nu pot spune ce. Ziua de 26 februarie imi aduce aminte de ceva si de cineva, o persoana care se mandrea ca nu am cum sa o uit niciodata oricat as incerca; astea sunt chiar vorbele lui, ca persoana este de gen masculin, nu stiu daca redate intocmai pentru ca a trecut ceva timp de atunci.
S-au succedat destul de multe evenimente in ultimul timp, unele neasteptate, altele nu. Mi-am adus aminte de inceputurile aventurilor prietenei mele Becky care se incuraja singura de fiecare data si care avea dreptate, totul se rezolva pana la urma. Nu mai imi petrec fiecare seara (sau aproape) cu ea, dar nu am uitat-o. O sa redau inceputurile fiecarei carti intr-un mesaj viitor. Ideea e sa fii optimist ca intotdeauna se poate si mai rau :) si sa fii constient ca rezolvarea este in aproape toate cazurile la tine pentru ca, oricata sustinere ai avea din partea celor din jurul tau, tu stii mai bine ce se intampla cu tine. Si in plus, e un lucru bine stiut, nu stii cu adevarat ce se intampla decat daca treci tu prin asa ceva.
Hai ca e prea dimineata pentru mine, cred ca se si vede din cuvintele insirate mai sus care se chinuie sa se aseze cat mai bine in propozitii si fraze.
Revin curand, cred cel putin.

Ce sunt eu de vina, de-l calca o masina

Uit mult si repede. Dar contrar asteptarilor, pentru ca nu am amintiri de cand eram mica, tin minte cantecelele pentru copii pe care le-am invatat acum foooooooarte mult timp. Si sunt capabila sa invat si unele noi. Sunt fan Cutiuta muzicala. Bibicutul meu o sa fie cel mai fericit, bine exceptand vocea mea de privighetoare :)) (o sa mai iau niste cursuri de la mami).
Hitul preferat in prezent mai jos:

Un motan cat un pisoi

Un motan cat un pisoi
Pan, pan, taran tan tan
Sta pe-o lada de gunoi
Pan, pan, taran tan tan
Si tot cauta in el
Pan, pan, taran tan tan
Sa gaseasca-un soricel

A plecat motanul
A plecat golanul
Ce sunt eu de vina
De-l calca o masina

A trecut de-atunci un an
Pan, pan, taran tan tan
S-a-nsurat bietul motan
Pan, pan, taran tan tan
De atunci cauta-n gunoi
Pan, pan, taran tan tan
Hrana pentru opt pisoi

S-a-nsurat motanul
S-a-nsurat golanul
Ce sunt eu de vina
De-l calca o masina

Un motan cat un pisoi
Pan, pan, taran tan tan
Sta pe-o lada de gunoi
Pan, pan, taran tan tan
Si tot cauta in el
Pan, pan, taran tan tan
Sa gaseacasa-un soricel

A plecat motanul
A plecat golanul
Ce sunt eu de vina
De-l calca o masina

A trecut de-atunci un an
Pan, pan, taran tan tan
S-a-nsurat bietul motan
Pan, pan, taran tan tan
De-atunci cauta-n gunoi
Pan, pan, taran tan tan
Hrana pentru opt pisoi

S-a-nsurat motanul
S-a-nsurat golanul
Ce sunt eu de vina
De-l calca o masina.....

http://www.youtube.com/watch?v=50CJrGtA43o&feature=related

Distractie placuta, copii!

Ziua 13, rand 13, loc 13

La ora asta tarzie din noapte am avut o revelatie. Pe cuvantul meu sau mai bine pe renii mei verzi. Intr-o seara de13, am stat pe randul 13 si pe locul ghici care? Hai ca e prea evident: 13 bineinteles. Si unde mai pui ca nu am facut-o intentionat. De ce s-a intamplat oare asta? Exista 4 variante mari si late: A. am trisat, B.am fost norocoasa, C.sunt un geniu si D.asa a fost scris.
In primul rand nu imi e somn, ce sa fie de vina oare: frappe-ul delicios sau cola intarziata sau amandoua, la intrebarea astea am doar trei variante de raspuns.
In al doilea rand mi-e rau, fierea mea a luat-o la galop si colebilul dupa ea: oare din cauza migdalelor de ieri, semintelor de duminica, floricelelor din seara asta sau a tuturor celor mentionate, na ca la asta tot patru variante de raspuns am.
In al treilea rand sunt trista, sunt deprimata, sunt dezamagita si inca intr-un fel ca sa am tot patru variante, aaa si sunt nebuna, dar asta e mai veche. De ce oare? Pentru ca de 45 de minute este ziua indragostitilor sau Valentine's day (pana si asta are doua variante) iar eu ma prezint intr-o singura varianta mereu: singura si nefericita. Indragostita nu pot spune ca nu sunt, azi e o rochie, maine e o pereche de cercei, poimaine o geanta, raspoimaine o pereche de pantofi, la asta as putea sa am variante la infinit :)).
In al patrulea rand, am glumit cu in al treilea rand, ce naiba doar nu am innebunit: nu sunt nici trista, nici deprimata si nici dezamagita, nici singura si nici nefericita, nebuna totusi s-ar putea sa fiu dar in sensul bun. Ce distractie pe capul meu si unde mai pui ca m-am gandit putin sa gasesc si patru variante la in al treilea rand si de cat m-am strofocat uite nici nu mi-am dat seama ca de fapt gasisem cinci. E greu cu dragostea asta, am numai exemple in jurul meu. Si ziua asta a indragostitilor e o porcarie, atunci cand iubesti e o sarbatoare in fiecare zi in care esti cu persoana iubita. Ha-ha-ha-ha, tot de patru ori (am facut o fixatie pe numere si cifre in seara asta, de fapt in noaptea asta), astea nu sunt vorbele mele, eu sunt mai realista si inca astept sa-mi descopar latura romantica.
In al cincilea rand, sunt totusi o fire sensibila. :)) Aparentele sunt mereu inselatoare, cel putin in ceea ce ma priveste.
Si in al saselea si ultimul rand, raspunsul ramane D: unele lucruri se intampla ca asa a fost scris sa se intample. Altfel nu as fi stat intr-o seara de 13 pe randul 13 pe scaunul 13 intr-o sala de cinema la un film simpatic cu un mesaj scurt, simplu si adevarat: prietenia invinge mereu.
Totusi sa mai fie si in al saptelea rand: te pup Becky ca la prietenele mele reale m-am gandit la in al saselea rand.
Si daca cineva se intreaba daca am luat-o razna in noaptea asta, raspunsul ramane tot D.
Noapte buna copii!

Bibicutul meu dragut s-a facut mare

Nu l-am mai vazut de ceva timp si azi mami a lui mi-a trimis un link de pe netlog. S-a facut mare si e la fel de frumos sau mai frumos. O sa se topeasca fetele dupa el. Si am auzit ca e si pupacios bibicutul meu dragut. Sper sa il vad week-endul asta.
http://ro.netlog.com/raluca_filip2003/photo/photoid=7301241&surr=0#photos
El e, grasanul asta mic din poza.

Viata in roz intr-o rochie simpatica maxim

Sunt vesela azi. Afara e cald, cred ca este si asta un motiv, parca e primavara. Am avut emotii putin de dimineata pentru ca am plecat imbracata cu o geaca subtire de piele dar vremea tine cu mine. In plus rochita mea foarte frumoasa nu mergea cu alta geaca. Nu e aia de care m-am indragostit la prima vedere, dar e la fel de frumoasa si cand am probat-o mi-am dat seama ca e a mea. Ma descurc asa bine la cumparatul rochiilor :))). Astept sa o cumpar pe aia de mireasa, ala e cel mai mare test peste care va trebui sa trec. Sau poate fac si eu ca prietena mea Becky si imi aleg mai multe. Inca sunt alaturi de ea, mai am o carte si o sa-mi fie foarte greu cand va trebui sa ne despartim. Dar o sa o tin aproape de mine in biblioteca si poate o sa ne mai vedem din cand in cand. E prietena mea imaginara cea mai buna. Bine si singura.....
Sunt si mai odihnita. Aseara am reusit performanta de a ma culca in sfarsit mai devreme si am dormit chiar opt ore. Am avut multa treaba zilele astea, ore peste program, culcarea peste 12 noaptea, trezitul in zori. Bine, as fi dormit eu si cu o noapte inainte mai mult daca cineva binevoitor nu m-ar fi trezit din somn. Din dragoste, bineinteles :)).
Maine in sfarsit iesim la club. Nu e un mare eveniment dar e o mica performanta pentru ca in ianuarie nu prea ne-au placut cluburile. Recuperam maine timpul pierdut.
Planurile mele de viitor? Sa ma duc sa vad un soricel simpatic foc pe care il cheama Despereaux si sa strang niste bani pentru shoppingul de la Milano. Primul imi iese sigur, al doilea ma indoiesc :))).
A la prochaine!!!!