Sunt fericita posesoare a unui permis de conducere

Mai, mai, off, off, aoleu, aoleu.... Nu cant vreun cantec de dor si jale dar cam starea asta m-a caracterizat pe mine in ultimele zile. Am avut niste stari haotice, mergand de la lipsa de incredere si descurajare totala pana la bucurie si fericire. Daca stau bine si ma gandesc acum, cand totul a trecut, am fost putin penibila, dar in momentele alea... Si daca stau sa ma gandesc si mai bine, m-as gandi de doua ori inainte daca ar trebui sa o iau de la capat. Nu vreau sa te descurajez Simo dar asta e adevarul. Mi-am adus aminte cat pot sa fiu de emotiva in anumite situatii si de aceea pot spune ca am urat examenele. Pot sa folosesc verbul asta in situatia data si la prezent si la viitor. Mi-am adus aminte de emotiile pe care le-am avut pe holurile liceului si pe cele ale facultatii iar starea mea a semanat cu cea pe care am avut-o in avion in ultimul timp.
Dar sunt si multe parti bune, pe langa faptul ca am luat examenul asta, am reusit sa ma mai cunosc putin si sa imi analizez anumite reactii si stari. Concluzia principala este ca e groaznic sa nu ai incredere in tine si sa nu te poti evalua, pentru mine una asa a fost.
Am avut parte la Bucuresti de cel mai bun instructor despre care o sa vorbesc intr-un post separat, la Calarasi de un altul care mi-a fost de un real folos, de multa sustinerea din partea celor din jurul meu, de incurajari cat cuprinde, de un politist dragut care a trecut peste faptul ca mi s-a oprit motorul si mi-a luat putin timp sa-mi dau seama ca nu prea pot eu sa plec cu a doua de pe loc si finalul a fost unul fericit. Bine ca am facut-o si p-asta, batuta nu m-as fi dat dar nu e soferia asta asa ca shoppingul :) . Si cine spune ca daca ai condus in Bucuresti poti sa conduci peste tot, se inseala amarnic. Mie mi s-a parut mult mai greu, bine la experienta mea aproape inexistenta, sa conduci pe niste stradute inguste, cu masini parcate de o parte si de alta, cu indicatoare multe si semafoare deloc, cu multe treceri de pietoni si pietoni care nu stiu de capul lor, cu biciclisti cat cuprinde.
La cat am mai vorbit despre asta, pot spune ca e o etapa a vietii mele, glumesc :) .
Nu prea se vede deloc bucuria in acest post dar exista si asta, ma bucur ca am scapat. Si va anunt eu cand ies in trafic ca sa nu iesiti pe strada.
Si da, sunt fericita posesoare a unui permis de conducere.