Coco avant Chanel, Coco à bientôt

Am fost sa vedem Coco avant Chanel. Filmul, pe langa povestea lui are si povestea noastra. Povestea din film foarte draguta, a noastra....cu final fericit, sa zicem. Sa incep cu povestea noastra. Avant miercurea trecuta ne-am decis noi sa mergem la film, Simo a vrut neaparat sa mergem la Coco si noi la fel de altfel. Zis si facut, se anunta o seara intre fete. Prima problema care a aparut, ora de difuzare a filmului (ora 19, in conditiile in care toata lumea termina pe la munci la ora 18), parea sa aiba rezolvare. Eu m-am angajat sa iau biletele, fiind mai aproape de mall, ne organizasem cat de cat. Dupa o scurta vizita la Simo, m-am indreptat catre mall-ul in cauza, acolo, surpriza maxima....era o coaaaadaaa tot maxima, de nu am vazut eu in viata mea. M-am asezat cuminte sa astept sa imi vina randul. Intre timp fetele ma sunau, care de care mai agitata, sa ma anunte punctul in care se aflau pe traseu. Discutiile din jurul meu se invarteau in jurul unui singur film, ghici care? Coco avant Chanel, bien sûr. Pe langa acest lucru, numarul biletelor disponibile scadea din ce in ce mai mult pe ecranul unde era afisat programul si locurile ce mai ramasesera. Si dupa o caldura inabusitoare si aproape 20 de minute de faire la queue, cand am ajuns in fata si am cerut cu seninatate 6 bilete la Coco avant Chanel, domnisoara de la casa mi-a raspuns cu aceeasi senintate ca nu mai sunt decat 2. I-am multumit politicos, m-am retras discret si am inceput sa dau telefoane sa le anunt pe fete sa nu-si mai toceasca flecurile grabit ca programul s-a anulat, cel putin ala de film :). Si pentru ca ne intalnisem, a fost un bun prilej sa descoperim un frappé bun la o terasa peste drum. Inca mai cred totusi ca a fost un voodoo de-al Simonei care nu mai putea sa mearga pentru ca Garofel, ca un simpatic ce e (pui mic si scump) s-a gandit ca ar fi bine sa ii strice programul si sa ii bage un pacient pe gat.
Dar povestea continua. Saptamana aceasta, ne-am pregatit din timp si am zis noi ca e ok ca marti sa facem o rezervare ca sa avem locurile asigurate. A sunat Simo dar din nou surpriza, nu se mai faceau rezervari. Eeeee, mai stati mai fetelor si voi pe la casile voastre. Asa ca ieri in pauza de pranz am dat o fuga pana la mall si am achizitionat biletele, pe randul 5 lateral, ca mai in spate nu existau, ce credeati. Insa am putut sa aleg intre randul 4 central si randul 5 lateral. Deja m-am simtit o rasfatata. Si imi vin in minte vorbele pe care mi le-a zis Lili "ce mai imi place la fitze" :)). Seara acelasi scenariu cu alergatul fetelor ca sa ajunga la timp insa am fost in formatie completa: eu, Aura, Simo, Bety, Lili si Cristina. Si randul 5 nu a fost asa rau (sala a fost mai mica si am fost undeva pe la mijlocul ei). Dupa, a urmat frappeutul de peste drum bineinteles :).
Si acum cealalta poveste, cea a filmului. Nu am vazut multe rochii si genti moderne :), dar am vazut un stil aparte, un stil care a revolutionat, un stil care nu se inscria in tiparele vremii. Am vazut si evolutia de la o simpla croitoreasa la o creatoare de moda apreciata la Paris, capitala modei, am vazut si diferenta dintre tinutele incorsetate si panglicate, accesorizate excesiv si simplitatea si eleganta creatiilor Chanel. Am vazut palarii, pantaloni si tinute masculine purtate cu gratie si feminitate de o Audrey Tautou (adri tatu, a bientu, doar pentru cunoscatori) fermecatoare ca intotdeauna si o femeie moderna in acele timpuri.
A fost si un film despre dragoste, despre fericirea pe care ti-o aduce o dragoste impartasita dar si despre suferinta si triunghiuri amoroase. A mai fost si franceza care mi-a susurat in urechi, ce incantare :).
Si o concluzie bineinteles, ca de obicei : cred ca toti avem un destin scris acolo undeva, dar depinde de fiecare cum si-l gestioneaza, calea pe care o urmezi in viata e influentata in mare masura de deciziile pe care le iei.