Nu imi amintesc ore exacte, ar fi fost prea de tot, uituca de mine dar o sa incerc sa rememorez pe cat posibil momentele minunate sau nu (ca au fost si d-astea ce sa facem acum) pe care le-am trait alaturi de prietenii mei in scurta noastra vacanta la Milano.
Joi 26 martie, a inceput cu trezirea de dimineata si terminarea bagajului. Drumul pana la aeroport a fost o aventura printr-un trafic aglomerat si cu un sofer deosebit care ne-a zguduit mai mult decat a facut-o avionul. Directia: aeroportul Baneasa, destinatia: Milano. Suparati ca am avut o ora intarziere ne-am dat seama de abia mai tarziu ca fusese de fapt un privilegiu si ca se putea muuuuult mai rau. Zborul placut, in afara de cresterile mele de tensiune si incercarile de reglare a respiratiei (inspira pe 1 si expira pe 2) si de coborarea care mie nu mi-a placut deloc, bine nu stiu daca exista oameni carora sa le placa dar asta chiar nu a fost cea mai reusita. Aplauze totusi pentru pilot la aterizare, aplauze care le-a meritat la intoarcere cand nici nu am simtit cand am coborat si nici cand am aterizat.
Ajunsi la Milano, de fapt la Bergamo, ne-am imbarcat in grup intr-un autobuz care ne-a lasat la gara din Milano. Gasirea biletelor de autobuz a fost o adevarata provocare ca nu am putut merge fara bilet ca doar suntem romani si civilizati bineinteles. Era gata gata sa luam autobuzul in directia gresita pentru ca unul dintre noi nu statea prea bine cu orientarea (asta aveam s-o intelegem mult prea bine mai tarziu) dar totul e bine cand se termina cu bine :). Se intelege adica: am ajuns cu bine la hotel. Hotelul ok, lumea amabila, nu prea am ce comenta. Nu a fost cel mai luxos hotel in care am stat dar nici nu am de ce sa ma plang.
Primul lucru pe care l-am facut a fost sa mergem sa mancam cu tot grupul (pe langa gasca noastra au fost si colegii finei), am gasit un restaurant in apropiere unde am mancat o pizza cu ton buna, a mea cel putin, dar nu cea mai buna pe care am mancat-o la Milano, trebuie sa mentionez asta. L-am avut pe Nicu, vorbitor de italiana care ne-a ajutat cu traducerile si pe care ne-am putut baza si in situatii mai delicate...dar despre asta mai tarziu.
Seara am ratacit pe strazile din Milano, am descoperit unele din obiectivele turistice pe care am reusit sau nu sa le vizitam a doua zi, am vazut Domul impresionant noaptea si sincera sa fiu, nici nu am simtit ca e o zi din saptamana, asa de animate mi s-au parut strazile si la ora aia destul de tarzie. Am descoperit si magazinele bineinteles si am primit si cate un trandafir, nu de la vreun italian simpatic ci de la prietena noastra Betty, care este o draguta ca de obicei :).
Ne-am intors franti la hotel, cu dureri de mijloc si de picioare si am dormit dusi pana doua zi de dimineata.
Urmeaza o noua zi din jurnalul de la Milano, dar nu acum, poate maine....
Diseara Dansez pentru tine....am ratat in premiera emisiunea vinerea trecuta :).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu