Milano, partea I - pe urmele lui Becky

Sunt acasa in fata calculatorului, cu o ceasca de ceai langa. Nu, nu sunt racita, doar ma detoxific. Bagajul inca mai zace in mijlocul camerei, am luat din el doar ce mi-a trebuit, trebuie sa ma indur sa il desfac...poate in seara asta. Asa ca se subintelege de ce nu am scris nimic pana acum despre scurta vacanta la Milano. Am fost obosita, nu numai din cauza plimbarilor lungi si mersului pe jos ci si din cauza ca s-a schimbat ora sambata noapte, ca italienii sunt cu o ora in urma si ca am petrecut mai multe ore decat trebuia in aeroportul din Bergamo, care sincera sa fiu mi s-a parut nu departe de Baneasa noastra (duty free-ul nostru sigur era mai aprovizionat). Acest lucru s-a intamplat pentru ca scumpii de la compania aeriana s-au gandit ca e bine sa intarzie si sa amane zborul cu nici mai mult nici mai putin de 4 ore. Dar despre asta in alt episod.

M-am decis sa impart povestea mea la Milano in doua parti: una dedicata shopping-ului si cealalta orasului si aventurilor noastre, de aceea despre avioane si intarzieri mai tarziu. Am inceput nu cu ce a fost mai dragut si nu e bine pentru ca m-am simtit bine in astea 4 zile. Titlul este totusi sugestiv si numai pe el sa-l fi vazut, fara sa citesc in continuare, mi-as fi dat seama ca tot ce urmeaza trebuie sa fie de bine.

Citeam intr-o revista azi despre filmul Ma dau in vant dupa cumparaturi, iar stilista Patricia Field, care a imbracat-o pe Isla Ficher si care si-a pus amprenta si pe tinutele lui Sarah Jessica Parker in Totul despre sex sau pe cele ale lui Meryl Streep in Diavolul se imbraca de la Prada, spunea ca Becky intruchipeaza cei trei a: amuzanta, ambitioasa si ahtiata dupa shopping :). Noi amuzante si ambitioase suntem tot timpul, cat despre shopping nu pot spune ca am fost ahtiate, dar oricum am vazut si noi ce inseamna shopping la Milano. Bine nu am avut timp sa vedem tot ce se putea vedea si nici sa experimentam tot ce era de experimentat pentru ca ne mai dusesem si in alte scopuri. Nu am ajuns la outlet-urile din afara orasului si nici pe via Montenapoleone, dar ne-am delectat cu destule magazine din centru. Firmele din mall-urile noastre si altele pe langa erau la tot pasul, te impiedicai de H&M, Zara doar magazinul pentru fete avea trei etaje, cozile de la cabinele de proba erau ca la noi, la Armani si la Prada nu am vazut nimic dragut iar Vuitton-ul e deja uniforma la ei. Aproape toate femeile la Milano pe care le-am vazut pe strada aveau genti de firma, adevarul este ca nu mi-a venit sa cred ca cel mai mare butoias Vuitton era 500 de euro. Betty stie :)!!! Asa ca nu aveai de ce sa te miri ca erau peste tot. Ce mai era la moda: bicicletele si motocicletele. Mi-a fost dat sa vad fete aranjate, bine imbracate si incaltate cu tocuri care isi agatau Vuittonul de coarnele de la bicicleta si porneau la drum :). la noi nu cred ca va patrunde vreodata acest trend.

De cumparat am cumparat cat sa ma simt bine si sa nu fac excese (Betty a fost campioana, de abia si-a mai indesat in bagajul cu care venise special pe jumatate gol :)). Mi-am permis o singura extravaganta, nu de alta dar ca sa pastrez traditia, de fapt mi-am promis inainte sa plec sa fie singura, nu eram sigura ca ma pot tine de promisiune dar uite ca am reusit (ambitia de mai sus e de vina). Cum la Paris a fost telefonul mov, aici a fost o perche de ochelari cu lentila neagra, neagra si supradimensionati asa cum mi-i doream. In rest am mai achizitionat rochite, sandalute, pliculete si o superba salopeta pe care bineinteles doar eu as purta-o :). Am vrut sa imi cumpar si un fond de ten, a fost unul din lucrurile la care m-am gandit inainte sa plec din tara, dar in singurul Sephora pe care l-am gasit nu avea nuanta pe care o voiam (oricum la ei Sephora nu e deloc cunoscuta, nu e ca la Paris pe toate strazile:), pana si vanzatoarea a trebuit sa se gandeasca putin pana sa imi spuna unde mai pot gasi un magazin la fel).

A fost frumos la shopping, chiar a fost o zi reusita si plina de soare, uitam totusi ca din cauza magazinelor nu am putut sa mai urcam pe Dom pentru ca programul era pana la 5 (am vazut poze, asa ca nu regretam prea mult).

Cam atat pentru azi, simt o chemare puternica in spatele meu: bagajul e inca in mijlocul camerei. Daca am omis ceva, ca e posibil si oricum oricat m-as chinui nu o sa pot reda totul in cuvinte, mai revin si in partea a doua, asa ca

va urma........