Eclipsa si Stephenie Meyer si eu

E tarziu, mult prea tarziu. Stiu. Si ar trebui sa dorm. Si asta stiu. Dar am redeschis calculatorul pentru a-mi scrie gandurile. Nebunie curata, stiu. M-a tampit de tot blogul asta dar sunt sigura ca as uita gandurile care imi trec acum prin cap si nu vreau. De aceea m-am hotarat sa scriu ca sa am de unde sa mi le amintesc. Poate o sa rad peste cateva zile sau poate chiar maine asa cum fac cand imi recitesc jurnalele din adolescenta :).
E vorba de cartile astea sub efectul carora am trait in ultimul timp si care m-au acaparat in asa fel incat ma fac sa ma culc foarte tarziu si sa fiu terminata de obosita. Dar merita tot efortul, talentata rau scriitoarea asta. Asta e parerea mea bineinteles. Doar ce am terminat a treia carte si ultima tradusa inca la noi. Si cum trairile sunt intense o sa astept sa fie tradusa si a patra, nu o sa ii stric farmecul sa o citesc in engleza. Cred ca mi-ar da si cateva dureri de cap. Dupa cum spuneam acum cateva minute bune deja am terminat-o pe a treia si declar cu inima deschisa ca Luna noua ramane preferata mea de pana acum. Am fost putin dezamagita, nu cred ca e cuvantul potrivit si iar sunt subiectiva bineinteles. Nu pot sa concep ca dragostea perfecta iti mai lasa loc in inima si pentru altcineva si aici nu ma refer la dragostea parinteasca sau dragostea fata de un prieten. Ei bine Bella mea imi vine sa zic dar nu pot ca o am deja pe Becky si ar batea prea mult la ochi nebunia mea :))), iubeste doi baieti, poate nu cu aceeasi intensitate dar cu acelasi fel de dragoste. Diferenta e ca pe unul il iubeste mai mult si nu poate sa traiasca fara el, adica pe Edward. Rad in timp ce scriu. Nu-mi vine sa cred ce problema am eu la ora asta cand sunt moarta si de somn pe deasupra.
Pot sa ma consolez totusi cu ideea ca e doar o carte si sa raman la convingerea mea ca un suflet nu are nevoie de doua suflete pereche si ca e norocos sa gaseasca doar unul. Si daca lucrul asta se intampla atunci nu cred ca mai ramane loc si pentru altceva. Mami sa stai linistita, ca nu la dragostea asta ma refer, cei dragi mie o sa aiba mereu locul lor.
Off cartile astea, o sa ma ridic cu pretentii acum (nu ca si asa nu erau destule) sa imi compuna si mie cineva un cantec de leagan cu care sa ma adoarma.
Dar oricum nimic nu e batut in cuie, asa ca ...niciodata sa nu spui niciodata.......