A trecut ceva timp iar jurnalul meu de la Milano pe zile nu a avansat deloc. Normal ca am inceput si sa uit dar nu e asa grav. Despre vinerea de la Milano am mai vorbit putin pentru ca a fost ziua de shopping, asa ca despre magazine nu mai vorbim. Poate doar sa mentionam ca baietii obosisera dupa prima ora si deja ne asteptau la o cafenea la Dom iar noi nu intrasem decat intr-un singur magazin :)).
De vizitat nu am vizitat cine stie ce, am vazut Domul, nu am apucat sa si urcam pe el pentru ca era prea tarziu cand ne-am hotarat noi in sfarsit. Eu era cat pe ce nici inauntru sa nu-l vad pentru ca rochia mea de blugi, lunga spun eu a fost prea scurta pentru catolicii de la intrare. M-a salvat Nicu pana la urma si mi-a dat geaca lui cu care mi-am infasurat picioarele. Ca atrageam atentia mult mai mult asa asta este partea a doua.
Castelul Sforzesco a fost impresionant, zidurile lui mai ales pentru ca doar atat am apucat sa vedem, pentru ca bineinteles era inchis. Am vazut si Scala din Milano si cam atat cred.
Am dat peste multi romani, un roman ne-a servit la pranz la restaurantul unde am mancat si ne-a dat cateva sfaturi despre ce magazine ar mai fi de colindat. Noi il intrebam de imprejurimi si ce ar fi de vizitat si el o dadea cu magazinele inainte. Nu trebuie sa il condamnam mai ales ca am ajuns la terasa cu o groaza de pungi pe care Beatrice a fost nevoita sa le duca la hotel cu taxiul. Aici trebuie sa spun ca am mancat niste prajituri suuuper, cel mai bun tiramisu pe care l-am mancat pana acum, bun rau de tot ce sa mai. Sper ca o sa imi schimb parerea dupa week-endul asta cand voi face si eu un tiramisu si sa fie ala cel mai bun de pana acum. Ce gluma......
Un alt roman, pe jumatate spaniol m-a surprins pe mine langa Dom, eu vorbindu-i in engleza si el raspunzandu-mi cu un buna seara nonsalant in romana. Frumoase romancele astea, le recunosti in multime, fata de englezoaica nu am sigur. De rusoaica poate ca si asa mi-a spus un tanar pe strada ca sunt de la Odessa si joc in nu stiu ce telenovela :)). Asta la Bucuresti bineinteles, nu la Milano.
Vreun alt eveniment notabil nu imi mai amintesc, aventura a inceput sambata, dar pentru povestea asta trebuie sa am o dispozitie aparte. Vantul imi spulbera cositele blonde, ploaia imi biciuia chipul fermecator, iar poarta aia nu voia deloc sa se deschida. Taci, te rog :))
Adio, adiooo, asta e deja din alta poveste, iar propozitiile de mai sus vor avea sens in episodul urmator.
Pana atunci, bafta in viata!
2 comentarii:
Mereu trebuie sa va luati de multimea de cumparaturi facute de mine. Pai la MIlano eu pt shopping am mers in mare parte. Asa ca...si apoi jumatate de cumparaturi au fost cadouri. Pentru scumpica mea sora Sarah, si pt mami...si tot asa. Deci multimea mea de pungi nu a fost chiar asa "egoista". Pe curand!
Da Betty, nu te supara, o facem din doua motive: unul si cel mai important este din dragoste si al doilea este in spirit de gluma, pentru ca avem simtul umorului dezvoltat.
Trimiteți un comentariu