joi, 23 aprilie 2009

Milano-tot partea II, 2 in 1


A trecut mult timp si eu tot nu am terminat. Nu pot spune ca am un mare chef, dar hai treaca de la mine, daca tot am ratat terasa pe seara asta. Am lasat la sfarsit partea cea mai amuzanta, cel putin asa o vad acum, pentru ca atunci......numai eu stiu.

Sambata hotarasem dinainte sa mergem la Como, un orasel superb de munte pe malul unui lac. Pentru ca inchirierea unei masini a iscat inca de la Bucuresti contraziceri si ochi dati peste cap, ideea asta a disparut din mintile noastre. Asa ca iata-ne in gara din Milano, impartiti in doua grupulete, unul care se ocupa de achizitionarea biletelor, sau cel putin asa parea, si unul care astepta. Din pacate eu am facut parte din grupul care astepta si am asteptat, am asteptat, pana la urma s-a dovedit si ca grupuletul cu biletele astepta, asa ca am asteptat cu totii ca un grup unit ce am fost: da, am asteptat pana am pierdut trenul :)). Se anunta din start o zi super. Am alergat putin, haotic ce-i drept, italianul nostru il pierdusem, eu cu engleza nu am putut face mare lucru asa ca am cerut o reorganizare. Primele ingrediente ale zilei: nervi, suparare, haos si talentul meu de calmat si impacat oamenii. Am stat la cateva cozi, exista si la ei bineinteles dar cand te organizezi totul merge ca pe roate. Rezultatul a fost cel asteptat asa ca iata-ne parasind gara din Milano cu destinatia Como, in tren de data asta :).

Am ajuns repede dar pe cat de frumos era Como pe atat de urata era vremea. A plouat fara intrerupere, a batut vantul si a fost un frig, brrrr. Si pentru ca eram deja curajosi dupa patania de la gara, am zis ca trebuie neaparat ca aventura sa continue si am urcat cu funicularul, un trenulet simpatic cu un vagon printre munti. Cu dintii clantanind am putut totusi admira peisajul superb si caprioarele care s-au dovedit a fi capre. Lacul si orasul se vedeau super de sus, ce sa mai, iar vara cred ca e si mai frumos. Sus am avut niste trairi orgasmice :)), nu am vazut si nu am auzit si de gafait am gafait la greu. Nu am vazut pentru ca am mers numai cu capul in jos, nu am auzit pentru ca vantul suiera si am gafait pentru ca am alergat. Conditia fizica trebuie intretinuta si e chiar trendy sa faci putin jogging la Milano. Am avut niste senzatii de abandon total, cel putin parul meu era abandonat rau in bataia vantului iar rabdarea mi-a fost pusa la incercare de o poarta buclucasa. Si totul a culminat cu revolta stomacului meu chircit de foame care visa la vanatul de care ne vorbise romanul nostru la restaurant dar care a trebuit sa se multumeasca doar cu 5 ravioli cu peste, bine nici pastele verzi pe care le-a mancat fina nu mi-au trezit vreo pofta.

Vizita noastra la Como a fost scurta dar concentrata iar pe drum inapoi am mai avut parte de un mic incident. Unul dintre noi, care se voia lider de galerie (bine ca sunteti voi toti destepti) si care era deja antrenat de alergatura haotica din gara de la Milano, s-a gandit ca ar fi bine sa mai facem putina miscare si ne-a pus sa coboram si sa urcam si iar sa coboram si iar sa urcam mai devreme decat era cazul si bineinteles nu la statia care trebuia. S-a razbunat mai tarziu pe rasetele noastre pentru ca ne-am ratacit putin prin Milano si ne-am plimbat prin ploaie mai mult decat trebuia. Suferinta ne-a fost alinata de cea mai buna pizza pe care am mancat-o pana acum si de somnul linistitor de care am avut parte tarziu in noapte.

Nu aveam de unde sa stim ca a doua zi aventura avea si o continuare. Voi povesti despre ziua plecarii pe scurt, in cateva cuvinte, nu de alta dar titlul ala de 2 in 1 sa aiba si el o semnificatie. Avionul nostru a avut intarziere 4 ore minunate, ore in care pur si simplu nu am avut ce sa facem in superbul aeroport din Bergamo. Gandul nostru a zburat numai la dragutul nostru mall de langa Baneasa, nu sunt italienii astia asa intreprinzatori ca romanii nostri.

Excursia s-a incheiat cu palpitatiile nelipsite din avion si cu niste vamesi extraordinari care m-au facut sa cobor din nou cu picioarele pe pamant romanesc (unul stia codul bunelor maniere pe de rost :)).

Urmeaza Brasovul......

2 comentarii:

Princess spunea...

Ahhh...ce vremuri, ce patanii (daca inchiriam masina cum am spus eu eram cei mai castigati :P...data viitoare promit sa tin permisul la mine nu la politia din Giurgiu, nu de alta dar Buli e nesuferit si nu vrea sa conduca)...cu mine care am plecat in fusta din Milano si am inghetat ca un c...t, bineinteles pana la primul magazin de blugi, unde mi-am bagat fusta intr-o geanta, si am platit mai mult decat faceau, dar macar au fost caldurosi...chiar daca nu am avut de unde cumpara sosete si am stat cu picioarele goale in adidasi :))...Una peste alta mancarea mea de sus nu a fost verde ca a finei, dar tot putina :(, si abia am asteptat sa ajungem la prima pizzerie...Cat despre aeroport ma vad nevoita sa completez si eu : NICIODATA NU VOI MAI MERGE CU LOW COSTURI.

Diana spunea...

Nu e vorba de low cost, e pur si simplu aeroportul, pentru ca eu am zburat cu low cost si in Franta si iti pot garanta ca aeroportul din Lyon, nu ca e superior din toate punctele de vedere dar nici nu se poate compara.