Toata lumea se vaita. Nimeni nu mai e fericit. Problemele cotidiene sunt ridicate la rang de catastrofa. Nu mai vad zambete in jurul meu. Discutii interminabile despre criza se aud la tot pasul. Nici inainte nu era totul perfect, sunt foarte putine momentele in viata cand este asa si alea sunt subiective. Eu ma revolt, nu mai vreau sa mai aud si nici sa mai ascult. Ar trebui sa ne bucuram ca suntem sanatosi, ca avem parintii in viata si prietenii aproape, sa invatam sa apreciem iubirea cand avem parte de ea si sa nu lasam problemele minore sa o influenteze in vreun fel, sa zambim din nou si sa ne bucuram de toate clipele bune, rele, perfecte sau nu. Stiu ca intotdeauna problemele pe care le ai sunt cele mai grave si ca nu poti sa intelegi anumite lucruri decat daca ti se intampla tie dar totusi tot ma revolt si raman la parerea mea ca exista lucruri mult mai grave si oameni care au cu adevarat probleme. Mi-a fost dat sa aud in ultima vreme lucruri care m-au facut sa apreciez mai mult ceea ce am. Imi spunea mami zilele trecute ca a venit o mamica disperata sa spuna ca nu are cu ce sa isi imbrace copilul pentru a-l trimite la scoala sau am aflat ca o cunostinta si-a pierdut tatal tanar si sanatos in cateva clipe. Astea sunt problemele reale nu fleacurile cu care ne confruntam zi de zi.
Asta e un post dedicat prietenilor mei :).
Si inca un filmulet care chiar ca m-a facut sa plang:
Hand in hand
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu