joi, 30 septembrie 2010

Vacanta Muntenegru si un pic de Croatia

Cu toate ca nu am mai scris de ceva vreme si cu toate ca mi-am propus inainte sa plec in vacanta in Muntenegru ca la intoarcere imi voi face timp sa povestesc cum a fost, nu am avut dispozitia necesara pentru a scrie. Imi propusesem sa scriu despre aceasta vacanta pentru ca si mie mi-ar fi fost de folos in cautarile febrile pe internet, pe care le-am facut cu mult timp inainte de plecare, sa gasesc cateva impresii de vacanta, frumos povestite.
Ideea cu vacanta in Muntenegru a fost relativ recenta pentru ca initial prima destinatie de vacanta la care ne gandisem a fost Turcia. Dar pentru ca ne-am gandit ca nu suntem inca pregatiti pentru un all inclusive familist, ne-am reorientat. Trebuie sa recunosc ca planificarea acestei vacanta a necesitat mult timp si destule cautari. Mi-au fost de mare ajutor toti cei care au scris pe forumul Softpedia despre experientele si vacantele lor in Muntenegru. Acolo am gasit si destule idei de cazare, locuri de vizitat, variantele de traseu pana in Muntenegru si in general toata informatia necesara. Am facut eu o triere si am ales statiunea Ulcinj. Trebuie sa spun ca nu este cea mai frumoasa statiune dintre cele pe care le-am vazut pe coasta Adriaticii in Muntenegru, insa are si Ulcinj atu-urile ei.
Drumul pana in Muntenegru l-am parcurs cu masina pentru ca avionul nu-l puteam lua decat pana in capitala Podgorica, sau eventual Dubrovnik, si in afara faptului ca era scump, eu spun ca trebuie sa mergeti cu masina sau macar sa inchiriati una pentru a si vizita un pic coasta Adriaticii, sunt peisaje de vis si locuri superbe care nu trebuie ratate. Noi venind de la Bucuresti, am iesit din tara pe la Portile de Fier, in Serbia am luat-o pe malul Dunarii, pe la Veliko Gradiste, apoi prin munti pe la Cacak, Uzice, Prijepolje, Bijelo Polje. Drumul este greu si foarte obositor, numai prin munti, multe serpentine, tiruri, camioane, vizibilitate destul de redusa. Noi am avut ghinion si am prins numai ploaie prin munti, pe alocuri si torentiala. De abia inspre Podgorica si mai apoi inspre mare a inceput sa se insenineze. Oricum este clar o mare diferenta intre vremea si temperatura din munti si cea de pe coasta. In timp ce la Zlatibor, temperatura scazuse chiar sub 10 grade, deja pe coasta sarise de 25 de grade. Noi am facut aproape 20 de ore pe drum (am avut doi soferi curajosi), dar am uitat de toata oboseala cand am vazut frumusetile din jurul nostru. La prima vedere peisajele ni s-au parut de vis, la fel si la a doua, la a treia sau la a zecea :). Canioanele Moraca si Tara (mai mare si mai spectaculos) se incadreaza si ele in peisajele de vazut, pe langa cele de pe litoral.
Am fost cazati la Ulcinj, asa cum ziceam, la apartamentele Bazar, cu o gazda primitoare in persoana lui Latif. Conditiile de cazare au fost bune, am avut la dispozitie un apartament cu terasa si cu vedere la mare, unde ne-am simtit foarte bine. Sa spun asta aici ca sa nu uit mai tarziu. Am fost uimita ca la ei erau foarte multi smochini, cresteau cam cum cresc la noi corcodusii, asa ca am putut savura niste smochine direct din pom :).
Zilele au zburat foarte repede pentru ca am vrut sa facem putin din toate.
Eu asociez tot timpul vacanta de vara cu marea, soarele si plaja asa ca am fost la Ulcinj, atat la Plaja Mica cat si la Plaja Mare. Plaja Mica este in statiune, are priveliste la cetate, mie mi s-a parut chiar mica si din cauza asta cam aglomerata. Fata de Grecia, aici, in Muntenegru, am vazut si destule plaje cu nisip. Plaja Mare ( la iesirea din statiune, pe drumul inspre Ada Bojana) in schimb iti ofera multe posibilitati. Aici sunt kilometrii intregi de plaja cu multe plaje amenajate (mie mi-a placut cel mai mult la Miami), cu sezlonguri, bar, locuri de joaca, etc. Cu Marea Adriatica nu am putut sa ma imprietenesc decat foarte putin pentru ca apa era foarte, foarte rece.
Din punct de vedere gastronomic, nu prea am ce sa povestesc. In afara de specialitatile de peste, in rest nimic notabil, ne-am hranit cu paste sau fripturi la gratar.
Am fost uimita de modul de a conduce si de a se comporta in trafic in Muntenegru. Claxoane nu prea am auzit deloc cu toate ca motive de claxonat se gaseau... Cel mai pertinent motiv ar fi fost faptul ca se opreau doua masini in paralel care blocau ambele benzi si sensuri de mers pentru ca soferii sa schimbe una, doua sau mai multe amabilitati. In acest timp soferii din cozile formate in spatele masinilor asteptau politicos ca cei doi sa isi dea binete :). De necrezut, nu?
Cu Ulcinj am facut cunostinta rapid, ne-am plimbat pe stradutele statiunii, am mancat la cateva restaurante, am vizitat cetatea. Aproape toate statiunile de pe coasta muntenegreana au in dotare cate o cetate care ofera privelisiti de vis. Ulcinj fiind cam printre ultimele statiuni din sudul litoralului (inspre Albania), am fost la o aruncatura de bat de Ada Bojana, unde am avut ocazia sa vad primul rau care se varsa in mare (asta pentru ca la noi nu am vazut inca Delta Dunarii). La plaja de nudisti de acolo nu am ajuns, dar am ajuns in schimb in unul din restaurantele de acolo cu specific pescaresc unde ne-am ospatat pe cinste cu supa de peste si peste la gratar, ales de noi. Restaurantul se numea Ponte, cel care ne-a servit stia si cateva cuvinte in romaneste si pe langa faptul ca am primit un desert gratis, i-a invitat si pe baieti sa dea la peste de pe terasa restaurantului. Oameni ospitalieri... si trebuie sa spun ca asa erau cam toti.
Am facut si cateva excursii, de fapt doua notabile, pentru ca au fost destul de lungi, am plecat dimineata si ne-am mai intors seara tarziu. Intr-una am facut o tura a coastei, am plecat din Ulcinj, cu opriri la Sfantul Stefan (Sveti Stefan), Budva, Kotor si Herceg Novi.
Sveti Stefan este superb, cetatea pe o insulita, legata cu o fasie de pamant de tarm (dar care nu este deschisa publicului) si incadrata de plaje de o parte si de alta, nu poate fi uitata vreodata. Nu o sa mai spun de fiecare data despre peisaje pentru ca erau la fel peste tot, foarte frumoase.
Budva este o statiune mare, mult mai luxoasa decat Ulcinj, cu hoteluri, restaurante si cafenele moderne, cu ambarcatiuni de lux ancorate in port. Era mult mai animata si mi s-a parut mai tinereasca. Am vizitat si cetatea din Budva, impresionanta ca si celelalte.
Urmatoarea oprire a fost la Kotor, unde nu am urcat pana la mausoleu, pentru ca nu ne-a permis forma fizica, dar unde am inconjurat golful, la dus pe la Lapetani, unde am trecut cu bacul catre Herceg Novi si la intors pe partea celalata pe la Perast. Am vrut sa vedem si Pestera Albastra (Plava Spilja, cat de greu ne-a fost sa le explicam celor de la Lapetani ce voiam sa gasim, "a natural hole in the mountains", hi, hi, hi, asa ne-am facut intelesi), cunoscuta pentru culoarea apei de un albastru puternic (de unde si numele) si pentru temperatura apei care in pestera e cu cateva grade mai calda decat apa din exterior, insa nu am reusit pentru ca am ajuns prea tarziu la Herceg Novi si nu se mai pleca la ora aceea. Mai vreau sa mentionez un lucru despre Kotor, daca ziua era impresionanta cetatea si drumul care urca de-a lungul zidurilor, noaptea era si mai impresionant peiasjul pentru ca tot acest drum era luminat iar de jos privelistea era superba.
O alta zi am dedicat-o Dubrovnik-ului, drumul pana la destinatie a fost destul de lung, dar era pacat sa ajungem la o aruncatura de bat si sa nu profitam de sansa de a-l vedea. Mi-a placut si la Dubrovnik, in afara de problemele cu parcarea (este destul de aglomerat, parcari sunt destule, aproape de cetate sunt destul de scumpe, dar in celelalte daca nu ai bani schimbati si ai decat euro, iti va fi greu sa gasesti o casa de schimb in apropiere, pentru noi cel putin, asa a fost), insa nu mi s-a parut la un nivel atat de ridicat pe cat se spune ca este. Cetatea este frumoasa, plina de turisti de toate natiile, cu multe restaurante si terase (preturi considerabil mai mari ca in Muntenegru).
Cam atat despre vacanta in Muntenegru si scurta vizita in Croatia, este si asa o postare destul de lunga dar povestita pe scurt :).

Niciun comentariu: