Un blog abandonat, ca multe altele, presupun. Rusine sa imi fie, atat mie, cat si altora, care abandoneaza la fel ca mine astfel de proiecte. Nu vreau sa imi gasesc scuze, ca lipsa de timp, si nici nu vreau sa promit ca de acum incolo voi scrie constant aici, insa, azi, daca tot am gasit si timpul si cheful necesar sa scriu, o fac...cu toate ca nu am nimic de spus.
M-am conectat din greseala, ca sa marturisesc sincer (voiam sa ma conectez la partea cu gatitul), insa, intrand din curiozitate sa vad ce se mai intampla si pe aici si vazand ca postul meu despre dnul Varzaru inca mai genereaza destule vizualizari si comentarii, dar ajuta si destui oameni aflati in cautarea unui instructor auto bun, m-am simtit oarecum vinovata ca am abandonat complet acest blog. Am mai avut o tentativa esuata de a scrie, undeva anul trecut, dupa concediul in Cipru, pentru ca am gasit o postare inceputa, dar nu finalizata :), despre asta. Si cateodata, ma gandesc eu bine acum, chiar mai am unele lucruri de spus. Am recitit, de asemenea, cateva postari mai vechi si pe langa faptul ca m-am amuzat copios, mi-am adus aminte si de niste episoade pe care le ingropasem deja. Scriind aici acum, ma gandeam ca am ales un titlu nepotrivit pentru blogul asta, insa, recitind primele postari si aducandu-mi aminte toata distractia de atunci, nu mi se mai pare deloc nepotrivit.
Cel mai tare, de departe, mi se pare una din primele postari (aici), cand eram complet nemultumita ca unul din francezii care venisera in vacanta la Bucuresti pusese pozele facute (prin care apaream si noi) pe Facebook si ma declaram complet impotriva acestei retele sociale, pe care, apropos, sunt chiar activa astazi :)))).
Si exact cum spuneam in titlu, au trecut mai multi ani, ani in care am mai experimentat cate ceva, nu am renuntat la placeri mai vechi, dar am descoperit si altele noi, ani in care am luat si decizii importante, despre care poate chiar o sa vorbesc la un moment dat :).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu