Mersul pe jos

Sa mergem pe jos, copii!!!!!
Anul acesta ne-a cam chinuit iarna, pe mine, cel putin, m-a chinuit (nici azi cand scriu nu este prea cald afara), asa ca, intr-una din primele zile frumoase, cand temperatura a sarit de 20 de grade, am mers pe jos. Cred ca par un pic nebuna, dar pentru mine a fost asa ca un eveniment. In primul rand, imi place sa merg pe jos, in al doilea rand, in ultimul timp, de cand furia rosie ma plimba de colo colo, nu prea am mai fost prietena cu mersul asta pe jos. Renuntand si la singura mea maniera de a face putin sport sau putina miscare, mai bine spus, si placandu-mi mancarea din ce in ce mai mult, am constatat ca nu ma mai bucur pe deplin de silueta mea de altadata. Sunt fericita dar ma mai mustra constiinta din cand in cand si nu pentru ca am pus vreo 2 kilograme, ci pentru ca nu mai fac miscare deloc. Asa ca mi-am propus sa merg pe jos.
Iarna asta m-a chinuit ea pe mine dar m-a determinat sa fac primul pas spre ce mi-am propus, pentru ca, fortandu-ma sa imi abandonez masina, mai intai intr-o parcare pe la job si apoi in parcarea din fata blocului, m-a facut sa redescopar metroul, dar mai ales mersul pe jos, cam o ora pe zi. Testand, prima oara fortata de imprejurari, traseul asta, dimineata: acasa, mers pe jos, metrou, mers pe jos, birou, seara, in sens invers, am inceput, pe parcurs, cand s-a mai topit zapada, sa las masina acasa de bunavoie.
Intr-una din datile astea, fiind pe traseul in sens invers, pe ruta birou, mers pe jos, metrou, m-a lovit brusc inspiratia de a incerca sa merg pe jos pana acasa, conform viamichelin.com, cam 7,5 km. Si i-am mers, am facut cam 2 ore, 2 ore care mi-au garantat o plimbare foarte placuta si un somn profund si odihnitor in noaptea aia. Mi-am propus sa ignor noxele si sa ma bucur de mirosul copacilor proaspat infloriti, sa nu aud claxoanele masinilor si zgomotul infernal din trafic si sa ma bucur de galagia facuta de copiii care se distrau in parcuri, de rasul oamenilor veseli care probabil luasera aceeasi decizie ca si mine, sa nu vad aglomeratia din jurul meu si sa admir casele superbe pe langa care am trecut sau mersul linistit al altor plimbareti. Si asta am facut si chiar mi-a placut, asa ca, o voi face si altadata. Asadar, sa mergem pe jos, copii!