Mihaela, cum care Mihaela? Mihaela Radulescu

Am revenit asa cum am zis ieri si voi scrie si capitolul de care vorbeam. Si o sa o fac ascultand Wassabi, Lonely girl, o melodie pe care am descoperit-o duminica la Duminica in familie si care imi place :). Capitolul e destul de lung ca doar este vorba despre barbatul ideal. Pana si Mihaela Radulescu se intreaba cati barbati ideali exista, cati barbati exista si cate idealuri. Gata incepe capitolul.
"Orice femeie desteapta are parte de un barbat ideal. De unica folosinta sau garantat pe viata. In fiecare moment de singuratate, de ratacire, de regasire sau de pacat....
Barbatii care poposesc mai putin in viata unei femei par, la o analiza frivola, a avea mai multe calitati decat cei langa care ne trezim zilnic, ne bem cafeaua, ne spalam pe dinti, plangem sau ne bucuram.
Barbatii vazuti de la distanta, de obicei la bratul altor femei, par a fi mai competitivi, mai merituosi decat cel pe care il vedem lasandu-si zilnic sosetele pe canapea. Barbatul din lume e intotdeauana mai stralucitor decat cel din propia bucatarie, iar mansetele impecabile ale domnului de la masa vecina arata infinit mai bine decat cosul de pe spatele sotului. diferenta dintre realitatea pe care o traim si cea pe care o contemplam cu suspine consta doar in superficialitatea de a nu pricepe la timp ca un barbat ti se pare mai bun decat al tau doar daca nu esti fericita...
Dar daca esti? Daca esti indragostita lulea de sotul tau si iti ajunge din toate privintele?
Barbatul tau e ideal pentru ca ti-a venit in intampinare cu tot ce a cerut sufletul tau.
Barbatul tau ti-a iesit in cale cu painea si sarea vietii, imbratisarea lui are exact forma zambatului tau, iar in ochii lui se vede norocul de a te fi intalnit.
Lui nu trebuie sa ii ceri nimic, pentru ca-ti da totul.
Pe el nu trebuie sa-l minti cu nimic pentru ca intelege orice.
Langa el nu ti-e frica de nimeni, pentru ca esti cel mai de pret bun al lui si nu va risca nimic ca sa te piarda.
Acolo unde incepe slabiciunea lui, apare subtil forta ta, iar situatia inversa e motorul fericirii tale.
Barbatul ideal e liber pentru ca te-ai indragostit si de aripile lui, iar umarul lui e locul tau de spovedanie, de rasfat sau de alint. Langa el, lumea e un spatiu mult mai prietenos, iar ploaia e mereu calda.
Fiecare miscare a lui e spectacolul tau preferat, iar grija pentru el e cea mai draga indeletnicire a existentei tale.
Barbatului tau ideal ii zambesti si in somn, pentru ca iubirea ta nu adoarme nicicand, iar respiratia lui te sincronizeaza cu universul in care ti-a fost dat sa traiesti.
Barbatul ideal, dupa care esti nebuna, te invata sa fii femeie, sa-ti arati interiorul cu aceeasi gratie cu care mainile tale ii cuceresc obrajii si ochii, buzele si gatul.. Pe buzele tale ai mereu un sarut de rezerva, astfel incat sa nu sufere niciuna din partile implicate in imbartisarea vietii in doi..
Barbatul tau e ideal pentru ca l-ai intalnit exact in momentul in care nu mai visai la el si va ramane ideal cata vreme iti va tine sufletul in palme. Daca sufletul tau nu e negru, ci atat de luminos incat sa inteleaga ca iubirea inseamna TOTUL, barbatul ideal va fi mereu cel de langa tine si nu cel de pe trotuarul de vis-à-vis, de la bratul altei femei, de pe ecran sau din carti...
E posibil ca barbatul tau ideal sa fie plamadit din imaginatie, din dorinta, ba chiar din neputinta-dar daca lacrima ta se poate prelinge pe obrazul lui, inseamna ca el este, negresit...
Daca nu l-ai reperat inca in casa ta , e musai sa-l gasesti.Barbatul ideal nu se cauta dupa o schema anume , nu traieste intr-o clima aparte si nu raspunde doar la semnale specifice.
Poate ca trece in momentul asta pe sub fereastra ta sau prin biroul tau, poate maine va traversa strada o data cu tine...
Ridica ochii si vei sti - nu ma intreba cum...
Poate ca nu are ochii albastrii, 1,90 m si muschii de otel ,dar poate ca are exact ce-ti lipseste tie!
Sau poate vrei sa stii mai intai ce iti lipseste tie...
Un prieten?
Un barbat senzational in pat?
Un sot?
Un partener in week-end?
Un munte de tandrete?
Un intelectual rafinat cu care sa te simti inteleasa si subtilizata mediocritatii?
Un artist care sa-ti iubeasca urma pasilor?
Un tip practic si haios, cu care sa te simti in siguranta si cu care sa nu te plictisesti?
Un tip pe care sa-l domini, sa-l dirijezi, sa-l formatezi si sa-l activezi dupa pofta inimii?
Un tip imprevizibil, care sa te tina in tensiune si pe care sa-l astepti cu sufletul la gura?
Unul care sa te chiuie si care sa-ti ofere doar un dram din ce meriti?
Un barbat identic in preocupari, vise, determinare si talent?
Care dintre ei e idealul tau?
Ce sanse ai sa-l gasesti?
Tare as vrea sa raspund la aceste intrebari, dar n-o pot face in locul nimanui.
Singura certitudine la aceasta loterie a vietii e ca, odata gasit, idealul n-ar trebui sa mai suporte nicio modificare pe care am fi tentante s-o facem.
Daca razbim si-l gasim, propun sa-l iubim si gata.
Restul ar fi o pierdere de timp.
Si de sansa...
Si de tinerete…
Si de idealuri..."
Si pe langa atatea lucruri serioase daca tot am zis ca o sa vorbesc despre lucrurile care imi plac, ei bine imi plac viermii din jeleu, ii ador, vermicelli alla frutta :))). Si mai devreme am dansat cu cate unul in mana pe melodia de care vorbeam mai sus. Ce relaxare si distractie :))).
Si mi-a placut de Buli in seara asta ca se uita la Regina. Cresc sansele la agatat fete...

Putina liniste, putina munca, mult somn si relaxare

Sunt in concediu in sfarsit. Inca sunt in Bucuresti dar ma pregatesc sa plec acasa la ai mei parinti pentru o meritata saptamana de odihna in care vreau sa ma relaxex, sa fac numai ceea ce imi place. De aceea mi-am propus, nu stiu daca o sa reusesc, ca in fiecare zi sa scriu ceva pe blog si vorbesc despre ce imi place mie. Prima zi era deja sa o ratez pentru ca am muncit putin, m-am trezit la 10, am alergat dupa niste reviste, am platit niste facturi, m-am gandit la un cadou original pentru iubitul prietenei mele, off cate am mai facut....Si inca mai am, trebuie sa sterg praful:))))) si sa imi fac un mic bagajel care sper sa nu se transforme in unul mare cu toate ca e posibil la teancul de reviste necitite pe care vreau sa il iau.
Asa ca azi voi vorbi despre Mihaela Radulescu, nu despre ea ca vedeta ci despre ea asa cum imi place mie. Trebuie sa recunosc ca atunci cand am citit din intamplare un articol de al ei din revista Elle am fost foarte impresionata, placut impresionata. Articolul era o poveste inventata sau inspirata din viata ei sau a alteia, nu stiu, dar mi-a placut. L-am citit si pe al doilea si pe al treilea iar prin cartea Despre lucrurile simple m-a cucerit complet. Am citit-o pe nerasuflate si am recomandat-o si altora. Nu am un motto dupa care sa ma ghidez in viata dar mi-a ramas din cartea aceasta ceva in cap (bine, pe langa altele) : In the end, everything will be ok. If it's not, then it's not the end. It's just a new beginning....
Vreau sa transcriu si un mic capitol din cartea ei dar o voi face maine pentru ca acum este destul de tarziu.
Nu o sa ma mai semnez de acum incolo fina.

La multi ani Buliiiiiii Struliiiii!

Ce credeai ca scapi? Scriu cu durere de cap, obosita terminata dupa o noapte de distractie in club. Dar cu placere :). Ce sa facem daca ne place distractia.
Iti urez Buli adica Iulian sau Iuli, fac si versuri daca ma concentrez putin (de la oboseala mi se trage) ce imi doresc si mie, numai si numai bine adica. Sunt foarte fericita ca suntem buni prieteni si ca ne intelegem foarte bine. Poate tu nu esti dar eu sunt, e clar? :)
Ca tot ziceai tu ca o sa facem petrecere ca sa am eu ce sa scriu pe blog, uite ca am facut. Chiar daca formatia nu a fost completa pentru ca fina s-a indragostit si a plecat la munte cu iubi, distractia a fost maxima. Nu te iertam fina sa stii ca nu ai participat. Am fost la un club frumos si ne bucuram foarte tare ca s-a redeschis. Am dansat, ne-am pozat, ne-am admirat unii pe altii cat de frumos suntem imbracati si asta am facut pana la 5 dimineata. Nici nu stiu cum a trecut timpul, asta pentru ca ne-am simtit foarte bine, atat de bine ca aproape am fost ultimii din club.
Nu spun cati ani ai facut, stai linistit dar iti spun ca e cazul sa te insori Buli ca uite a mai trecut un an :). Glumesc, ce sa fac pentru ca in curand trece unul si la mine si sunt in aceeasi situatie. Suntem celibatari :))), ce ma distrez!!!!!!!!! Ia sa-ti urez eu pe blog succes la fete ca cine stie.......
Succes la fete Buli! Si nu la orice fete, de fapt am incredere in gusturile tale ca stiu ca nu iti plac naspetele.
Gata, nu mai scriu ca ma doare capul mai ales ca ma uit in jos la tastatura ca nu sunt experta si trebuie sa ma uit la taste cand scriu.
La multi ani inca o data si multi multi pupici.
Nasa bien sûr.

Feliz cumpleaños mi papito!

Te deseo mucha salud, felicidad y mucha suerte. Muchos besitos y abrazos mi papito!
La multi ani tati! Si sa-ti traiasca sotul mami!
Tot nasa.

Floriana cea draga mie

Nu am talent la scris. Niciodata nu am avut. Imi vine sa rad si acum de jurnalele mele din copilarie si adolescenta cand ma chinuiam sa scriu si eu fraze pline de sensibilitate si semnificatii. Si nu imi ieseau, nu pentru ca nu as fi sensibila ci pentru ca pur si simplu nu am talent la scris. De asemenea, imi aduc aminte de chinurile prin care treceam sa compun eseurile la franceza. Si cate am mai compus. Le-am gasit acum dupa mult timp intr-un caiet si nu m-am indurat sa il arunc. L-am pastrat ca o dovada a muncii mele. Daca mi-a placut franceza ce sa fac acum? Si cand ma gandesc ca de asta ma lupt acum cu francezii zi de zi....
Imi place sa citesc fraze scrise de altii dar eu prefer sa raman la ale mele. Nu sunt ele pline de sensibilitate dar macar sunt fraze inteligente. De asta o ador pe Floriana Jucan. Pentru ca este sensibila si puternica in acelasi timp si reuseste prin ceea ce scrie sa fie mai aproape de cei care o citesc si o inteleg. I-am citit toate jurnalele, atat pe cele din revista Star cat si cele pe care le publica in propria revista, Q magazine, am urmarit-o in putinele emisiuni in care a aparut si i-am scris chiar si cateva mail-uri la care mi-a si raspuns. Ii apreciez inteligenta, feminitatea si taria de caracter, felul in care a reusit sa treaca peste atatea lucruri si sa reuseasca in viata. Apreciez de asemenea faptul ca este credincioasa si ii indeamna si pe cei din jur sa fie la fel si ca mereu a incercat sa insufle celorlati dragostea pentru opera, pentru arta sau lectura. Recunosc ca datorita ei l-am descoperit pe Napoleon (si nu numai) in alt fel decat o facusem la cursurile de istorie. Nu o pot considera modelul meu in viata, nu pentru ca nu merita ci pentru ca pur si simplu nu am un astfel de model si nici nu cred ca voi avea vreodata. Dar asta nu ma impiedica sa o admir la trecut, prezent si viitor.
Nasa

La multi ani Beatrice!!!!!!!

Betty a fost cea mai sarbatorita. Am zis eu ca ii uram la multi ani la momentul potrivit numai ca la acel moment am fost ffff ocupata si nu am avut timp sa-i urez pe blog. Ca in rest......I-am urat sambata cand am sarbatorit-o pana in zori si ce am mai sarbatorit-o toti, de la primul pana la ultimul si altii pe langa noi. I-am urat la telefon pe 10 septembrie cand de fapt a fost ziua ei, i-am urat si mai pe seara la terasa cand ne-am vazut sa o sarbatorim iar si iar si iar. Nu de alta dar o merita :). Si ii urez si acum pe blog. Si trebuie sa ii multumesc pentru trandafirul alb pe care mi l-a dat si eu l-am luat chiar daca ea era sarbatorita dar asta e, am o slabiciune si nu pentru flori in general ci doar pentru trandafirii albi. Toata lumea stie, toata lumea care ma iubeste :). Iar cine ma va iubi cu adevarat imi va oferi multi, multi, multi, multi (as mai pune dar ma opresc).
Din seara distractiei nu ofer prea multe amanunte, nici nu imi aduc aminte unele dintre ele, esentialul e ca ne-am distrat si pot sa si generalizez. Concluziile serii sunt ca m-am distrat cu Roxana cum o faceam pe vremuri, bine ai revenit alaturi de mine prietena mea, ca Beatrice a fost la inaltime si la propriu si la figurat, ca fina a fost distractiva la maxim ca de obicei si ca eu am devenit a cuiva pentru totdeauna ( e doar o gluma bineinteles).
Inchei tot sarbatorind-o pe Beatrice: LA MULTI ANI BETTY!
Nasa

Niciun titlu

Sunt mai bine astazi si pentru asta trebuie sa ii multumesc prietenei mele Roxana ca m-a inveselit de dimineata. De asta scriu si pe blog ca ma simt chiar bine azi. Mereu am zis ca experienta mea de viata, nu foarte mare ca doar sunt tanara (mai sunt doua luni si mai imbatranesc putin), se datoreaza intr-a anumita masura prietenelor mele, foste si acuale (unele din foste sunt si actuale si sper sa fie si viitoare:)). De data asta m-am convins, ca nu pot spune ca am invatat ca nu trebuie sa faci sacrificii imense si sa te schimbi la 180 de grade doar pentru a-l multumi pe cel de langa tine. Nu sunt absurda sa spun ca sunt adepta vorbelor cine ma place ma place asa cum sunt dar nici nu sunt dispusa sa renunt la ce imi place sa fac. Sunt dispusa sa ma adaptez unor situatii si sa fac mici sacrificii dar nu sa ma schimb cu totul. Nu cred ca as putea oricum si nici nu imi doresc asta, nici pentru mine dar nici pentru prietenele mele. De aceea imi doresc ca Roxana sa fie puternica si sa poata sa ia decizia cea mai buna pentru ea. E prietena mea, am trecut prin multe, multe impreuna si vreau tot binele din lume pentru ea.
Cum spuneam si in mesajul trecut am avut niste zile, care s-au transformat in doua saptamani deja, nu foarte bune. Nu imi mai place nimic, asta e trecem si peste. Week-endul trecut oricum am facut exact ce spuneam ca o sa fac, am profitat de teancul de reviste care a devenit amenintator de mare. Dar week-endul asta se anunta petrecere, mare petrecere nu asa. Sper cu ocazia asta sa ies cu totul din starea de care vorbeam, nu de alta dar daca nu ma distrez sambata ma va omori proaspat intoarsa din Canada, Beatrice. Ea da petrecerea ca saptamana viitoare e ziua ei. La multi ani ii uram la momentul potrivit. Dar de pupat o pupam inainte pe prietena noastra Betty, si eu si fina :).
Nasa