Da, despre mine este vorba. Am insomnii si cred ca este pentru prima data in viata cand nu reusesc sa ma odihnesc de doua saptamani. Motivele sunt intemeiate dar si oboseala se simte din ce in ce mai mult. Nu sunt suparata, dar sunt trista si epuizata, sunt intr-unul din momentele din viata cand as vrea sa pot schimba ordinea fireasca, sau nu, a lucrurilor, sa ma iau la tranta cu viata si destinul, sa pot sa trec mai usor peste durere si sa nu-mi mai fie atat de frica. De suparat nu ai pe cine sa te superi, trebuie doar sa gasesti puterea sa treci mai departe, in tine si in dragostea si sprijinul celor dragi care se chinuie sa iti aline suferinta. Inca o data am invatat ca daca azi esti fericit trebuie sa profiti din plin de acel moment pentru ca a doua zi totul se poate schimba. Din pacate trebuie sa cunoastem si supararea si durerea, si tristetea si dorul, frica sau neputinta. Si inca o data, mi-am intarit niste convingeri: nu exista pe lumea asta durere mai mare ca pierderea celor dragi, durere accentuata de neputinta in fata destinului si a lui Dumnezeu.
Nu vreau ca acest post sa fie prea lung, vreau doar sa am puterea sa alin suferinta unor persoane dragi mie care sufera mult mai mult ca mine. Ma voi ruga la Dumnezeu sa le aline dorul si sa le dea forta sa depaseasca durerea si sa mearga mai departe.
2 comentarii:
Alaturi de tine in tristetea ta, caci stiu ce sentimente naste in noi, pierderea celor dragi. Condoleante pentru tine si familia ta, si Dumnezeu sa va dea puterea sa pastrati in amintire ceea ce vca alina si va mangaie. Nimic in viata nu este la voia intamplarii, pentru ca noi apartine unui Dumnezeu. Si nimic nu vine peste puterile noastre. Curaj, mica Dianett, si ai grija de tine. Sunt aici pentru sprijin neconditionat asa cum esti si tu ori de cate ori am nevoie. Multumesc. Big Hug!
Merci Betty pentru sprijin si incurajari. Neconditionatul se aplica si la mine :). De pupat ne pupam ca intre vecine.
Trimiteți un comentariu