Blogul nu-ti mai place, gura iti tot tace.... Toata lumea se intreaba daca am mai scris ceva, raspunsurile variaza de la caz la caz.
Sunt la birou iar task-urile sunt gramezi, gramezi, dar fiind o caldura exagerata pentru ca aerul conditionat ne lipseste cu desavarsire, creierul meu nu functioneaza la randament maxim, de fapt de abia se chinuie sa transmita niste mesaje degetelor mele care se tarasc alene pe tastatura. Si cum cand sunt intr-o anumita suferinta creierul meu e blocat, m-am gandit ca asa blocat cum e poate ma face sa uit de miorita aia din titlu si sa compun cateva randuri lipsite de inteligenta. In general gandesc, prea mult cateodata, dar cand am anumite neajunsuri (si acum vorbesc de cele de natura fizica) nu ma pot concentra. Daca imi e foame, trebuie sa mananc, daca imi e sete, trebuie sa beau (apa plata), daca am pofta de ciocolata (asta se intampla des), trebuie sa intru in posesia unei bucatele cat de mari :) si lista poate fi mult mai lunga. Inainte imi puteam controla nevoile fiziologice, daca imi venea sa fac o treaba mica, ma puteam abtine o perioada lunga, acum nici vezica nu ma mai asculta. Da, am probleme grave, insomniile de saptamana trecuta sunt chiar nesemnificative. Am uitat de ele, nu complet, ca ar fi fost mult prea frumos, dar am beneficiat de odihna week-endul trecut pentru ca am fost la casa mea de odihna (acasa la parintii mei), unde ma retrag in momente mai dificile, pentru ca tot acasa e acasa. Am si un prieten de nadejde, un beculet care a primit o misiune clara de la mami, sa imi lumineze noptile si sa imi vegheze somnul. Tot cu Mircea Badea adorm, dar sunt totusi pe drumul cel bun.
Sunt ocupata, asta nu este ceva nou, pentru ca tot timpul eu trebuie sa am un plan si cate ceva de facut, dar in ultimul timp am lasat deoparte plimbarile, distractiile, cluburile, bine, nu am avut nici starea necesara si nici ultimele evenimente nu au fost prea incurajatoare. De plimbat, dupa ultima escapada la Campulung Muscel, de data asta, nu am mai fost nicaieri. Nu am povestit nimic despre asta, a fost un week-end dragut in care mi-am adus aminte cum e sa te plimbi cu vaporajul la Vidraru, in care m-am bronzat cu urme si am admirat niste peisaje superbe, care nu ma asteptam sa fie chiar atat de incantatoare si in care mi-am dat seama, pentru a nu stiu cata oara (fara numar) cat de bine seman cu mami.
M-am apucat de scoala de soferi, dar despre asta voi vorbi pe larg altadata, un lucru e cert, trezirile la 5 dimineata nu au un efect prea datator de energie, noroc cu dnul Varzaru, dnul instructor, un om deosebit, care ma ajuta sa ma trezesc mai cu o gluma, mai cu o cicaleala (si despre dansul, mai pe larg, altadata).
Inca ceva si am terminat, Simo si-a facut blog (te pup si ne vedem maine la un scos de nerv si la o salata Cezar si o apa plata dupa).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu