La multi ani Lili!

Pentru ca esti smechera si ai o dubla aniversare, si ieri si azi, si pentru ca ieri mi-am concentrat atentia spre alt post, iti scriu azi. Nu mult, dar nu pot sa nu-ti urez si aici la multi ani pentru ca este deja o traditie sa le fac urari pe blog prietenilor mei, mai ales la ceas aniversar.
Asa ca la multi ani, sa fii sanatoasa si fericita si sa ai parte de tot ce e mai bun in viata. Nu o sa-ti spun si eu alaturi de cine vrei tu pentru ca sunt sigura ca o sa faci tu alegerile cele mai bune. Si asa cum iti spuneam toate trec, asa cum clipele fericite se duc asa repede incat nici nu-ti dai seama, tot la fel trec si durerea si suferinta, oricat de mari ar fi ele. Tu sa tii capul sus asa cum ai facut-o si pana acum ca sunt sigura ca soarele care deja rasare pe strada ta in curand o sa ajunga in inaltul cerului. Sunt cam poetica, nu?
Hai ca ne revenim si trecem imediat la lucruri serioase. Jos colantii, sa fii o doamna in continuare in pozitia ta preferata pana si in somn si sa stii ca Las Vegasul e mai aproape decat Calarasiul. Sa lasam rolele smecherilor.
La multi ani! Ne vedem in cateva ore.
Multi, multi pupici

Vorbele bune nu strica dintii…..am zis ….

Stiu ca multa lume asteapta povestea asta…asa ca iat-o. Inspiratia mea nu este la cote inalte, dar asta este, profit de timpul pe care il am acum (e pana de internet la birou) si sa vedem ce iese. Asa ca.. pe cai :).
Asa cum spuneam in postul anterior planurile fusesera facute. Petrecerea de joi a fost un succes, finalul nu prea incantator, dar asa este cand curge Moetul in pahare, pe jos, pe mese si in capetele invitatilor. Nu prea m-am incadrat nici eu, nici Lili in cercul pitipoancelor de la masa si nici cu surorile colant nu am legat o stransa prietenie , dar ne-am simtit bine, am dansat, am ras, ne-am amuzat de bataia dintre doua tinere (are mare cautare sarbatoritul, asta e ce sa facem) si de stradania bodyguarzilor care le-au despartit. In rest, mare aglomeratie mare in club pentru o seara de joi, vedete si nu numai.
Dupa doar doua ore de somn, caci, asa cum spuneam, ce ne mai place petrecerea, am plecat catre Sighisoara. Ne-au recuperat Betty si fina, ele in plina forma, noi mai putin, dar toate hotarate sa avem un week-end minunat. Drumul a fost frumos, fara peripetii iar prima oprire, de fapt si singura mai lunga a fost Brasovul. Nu credeam ca o sa revenim asa curand, dar nu puteam rata un frappé la o terasa in Piata Sfatului. Am ignorat palpitatiile pe care deja le aveam, frappeutul e frappeut si merita orice risc, si fitoasa si cu palpitatii acum, cam multe pretentii, sunca e sunca, podul e pod iar sufletul sper sa-mi ajunga in Rai.
Sighisoara ne-a intampinat cum se cuvine, peisajele sunt superbe, aerul medieval se simte si nu stiu daca noaptea muzeelor adunase turistii sau daca este asa tot timpul. Nu prea ma pricep la descrierea peisajelor, cred ca Betty ar fi mult mai buna, dar pot spune ca atmosfera, locul, imprejurimile, linistea sugerata de cladirile vechi ne-au facut sa petrecem un week-end frumos si relaxant. Vila la care am stat a fost super, confortabila (patul imens cu baldachin e proba) si moderna (sauna pe care din pacate nu am incercat-o). Seara de vineri am incheiat-o cu o masa copioasa, cu un desert identic si de doua ori mai ieftin ca la o cafenea din centrul Bucurestiului si cu o scurta plimbare prin oras. Lili cedase de ceva timp si nu ne-a mai insotit iar eu deja nu mai eram in apele mele. Oricum, Sighisoara e Sighisoara si Las Vegasul e Las Vegas, dar asta nu inseamna ca nu poti sa dormi picior peste picior si la Sighisoara, Moetul asta cred ca inca mai era in sange.
Sambata am inceput bine cu o terasa sub castani, am continuat cu alta terasa si am terminat cu o alta terasa, normal. Gluma e gluma dar am vizitat si ce era de vizitat. Ne-a insotit un baiat de treaba, Radu, care ne-a prezentat obiectivele turistice principale. Inca nu stim cate scari am urcat pana la Biserica din deal si nici cate am coborat dar stim ca fesele noastre au beneficiat de cateva exercitii. Fitness-ul e fitness si la Sigisoara. Peisajele din Turnul cu ceas sunt superbe iar micul muzeu ne-a incantat cu pantofii de pe timpuri si ne-a ingrozit cu trusele pe care le foloseau ginecologii, brrr si acum ma infior cand imi amintesc. Am aflat cati kilometrii sunt pana la Sidney, Tokio sau Bucuresti si care sunt directiile de mers, mereu inventivi romanii astia : au pus sus in turn placute metalice indicatoare. Insa personajul pe care nu il vom uita prea curand a fost intruchipat de un tobosar care mergea prin cetate cu un mic alai, toti imbracati in costume medievale, sa anunte marea petrecere ce urma sa aiba loc seara, am zis. Vorbele de duh si glumele spuse in multe din limbile pamantului m-au facut sa il complimentez iar spusele mele au fost bine primite deoarece semanam cu Irina, iubita lui din Germania. Barbatii sunt barbati si la Sighisoara si eu sunt eu daca ii fac sa li se inmoaie picioarele, am zis.
La petrecerea de seara nu am stat decat putin, insa de ajuns cat sa admiram un baietel care facea parte din fanfara orasului si care batea foarte bine la tobe, cu o usurinta de neimaginat, talentat ce sa mai. Seara am incheiat-o cu o terasa caci terasele sunt terase si la Sighisoara si pentru ca altceva nu prea aveam ce face, viata de noapte nu prea exista, cluburile nu stiu daca sunt cluburi si la Sighisoara pentru ca nu era niciunul deschis.
Pentru drumul de intoarcere am ales alta ruta : Medias, Sibiu, Ramnicu Valcea, Pitesti si Bucuresti, spre bucuria soferilor care alesesera aceeasi ruta ca si noi (am fost atractia soselei la micul popas de pe marginea drumului). Am revazut Sibiul dupa ceva timp, am mancat foarte bine la o terasa la recomandarea prietenei mele Roxana si l-am avut in stanga mea si pe Edi Stancu. Si cum intr-un week-end cu fetele nu poate sa lipseasca shopping-ul am invadat un magazinas de unde am achizitionat si niste rochite. Shopping-ul e shopping oriunde as fi, am zis.
Ultimul popas a fost la Dealu Negru, unde am savurat niste mici cu soferii de tir, am mancat kurtos colac si cirese din punga spalate la cismea. Vedea-ne-ar Dorobantiul sa ne vada.
Concluzia pe care am tras-o dupa aceasta mica excursie este ca Buli e un nesuferit si ca urmatoarea destinatie in tara este Maramures, ca marea este oricum in planurile noastre.
Si oricat as fi eu de rautacioasa, asa e, vorbele bune nu strica dintii, am zis.

Week-end intre fete

In seara asta mare distractie mare. Si asa si maine si poimaine si raspoimaine. Stiu, e de abia joi, dar week-endul incepe mai devreme. Diseara la party cu prietena mea Lili. Maine dimineata imbarcarea cu prietenele mele Aura, Lili si Beatrice si inceputul unui week-end minunat intre fete. Destinatia de data asta este Sighisoara. Revin cu detalii dupa si cu niste poze, sper.
Ce ne mai place plimbarea si distractia!
Va pup fetele!

1 mai muncitoresc pe plaiuri mioritice

Dupa modelul veni, vidi, vinci, am asteptat Milano, a venit, a trecut, am asteptat Pastele, a venit, a trecut, am asteptat 1 mai, a venit, a trecut. Au trecut chiar cateva zile, dar de abia azi am strans bagajul din mijlocul camerei (dupa modelul Milano, cand a stat chiar mai mult de atat), concluzia care se trage fiind ca scriu de abia acum pentru ca nu am avut timp. Amintirile sunt inca proaspete si oricum am trait niste experiente pe care nu cred ca le voi uita curand. Plecarea spre plaiurile mioritice, intruchipate de un frumos oras de munte, pe numele lui Brasov, a fost lipsita de peripetii, lucrurile care ar trebui mentionate sunt in numar de doua: bagajele noastre care au incaput cu greu in portbagaj, cu toate ca am plecat doar pentru un week-end (bine ramane intre noi acum ca Simona, care se lauda ca o sa aiba cel mai mic bagaj, l-a avut pe cel mai mare) si drumul care a fost scurt in numar de kilometri dar lung in numar de ore (blocajele care s-au intins pe cativa kilometrii ne-au facut sa ne intretinem bronzul).
Ajunsi cu bine pe plaiurile despre care vorbeam, am fost placut surprinsi de vila cocheta in care am stat si la fel de impresionati, dar nu la fel de placut, de cele doua ore in care am asteptat mancarea la un restaurant din apropiere. Acum realizez ca brasovenii astia sunt niste romantici, ca dovada ca am mancat la lumina unor lampi iar la club am stat la separeu. Dar despre asta, putin mai tarziu... Prima seara s-a terminat pentru mine cu Dansez pentru tine. M-am distrat cu Simona si m-am bucurat de una singura ca au castigat favoritii mei Darius si Monica (nu ma asteptam dar am fost foarte fericita). Nu aveam de unde sa stiu ca m-am distrat mai bine decat in seara ce avea sa urmeze. Dar, cum ziceam, despre asta mai tarziu.... Restul grupului a testat din prima noapte cluburile numeroase din Brasov, din care nu au gasit deschis decat unul :). Foarte interesant, nu?
Sambata pe zi, vremea a fost superba, ne-am plimbat prin centrul Brasovului, am savurat niste paste delicioase la o terasa in Piata Sfatului, ne-am lasat mangaiati de razele soarelui si de cele cateva picaturi de ploaie din Poiana. Aici pustiu, ne-am chinuit din greu sa gasim un locsor unde sa bem si noi ceva si am reusit sa gasim o pensiune de 4 stele (da Simona, e asa cum am scris de 4 stele, noroc cu educatia primita de la doamnele invatatoare, ca altfel nu stiu unde ajungeam:) ), pe care initial nu am apreciat-o la justa ei valoare si pe care am parasit-o pentru ca nu se fuma inauntru dar la care am revenit cu capetele plecate pentru ca nu am gasit alta de 4 stele, care credeati ca era motivul? Mi-a fost dat sa beau, de fapt sa gust, primul frappe cald din viata mea si sa-mi doresc sa trecem neobservati atunci cand ne-am mutat inauntru dupa ce facusem un adevarat taraboi pe terasa, stricand tot aranjamentul meselor.
Adevarata distractie de abia acum incepe si pentru ca, ceea ce urmeaza e o adevarata opera literara, o voi trata ca atare si o voi incepe bineinteles cu:
Expozitiunea:
Curajosi, plini de incredere si dornici de distractie ne-am decis sa testam unul din cluburile de fite din Brasov, pe numele lui Kasho. Dupa doua ore binemeritate de somn, am inceput pregatirile pentru seara cea mare. Tinutele au fost alese pe spranceana, coafurile impecabile, machiaj de dive, niste comori ce sa mai. Dupa o plimbare cu taxiul, iata-ne in fata clubului, intrarea impresionanta prevestea o seara reusita. Dar cum socoteala de afara nu s-a potrivit cu cea dinautru eu spun ca ar fi bine sa trecem la:
Intriga:
Ne-au intampinat niste domnisoare la intrare, care vizibil deranjate de comorile din fata lor, s-au gandit ca ne-ar sta noua mai bine intr-un con de umbra, ca si asa le eclipsam si ne-au dat o masa retrasa, intr-unul din "superbele separeuri" din club.
Desfasurarea actiunii (Cuprins):
Seara a continuat la fel de bine cum a inceput. Tavanul era atat de aproape incat statea sa ne cada in cap, aerul era ca si inexistent, se pare ca nici chelneritele nu stiau daca exista vreun sistem de ventilatie iar muzica a fost de exceptie. Se pare ca gluma noastra ca la Brasov se vede ca nu se prinde Vibe fm, nu a fost chiar o gluma. Nici votca din pahare, nici Red Bull-ul, green apple-ul meu nici atat, nu au reusit sa salveze ceva din seara aia (trebuie sa mentionez ca este opera mea literara, deci este parerea mea). Ne-am chinuit sa ne miscam putin, nu de alta dar riscam sa amortim pe canapele. Oricum nu am depus foarte mult efort pentru ca ritmul a fost acelasi toata noaptea, o bubuiala continua.
Lumea din jurul nostru se incadra perfect in peisaj: fetele superbe, cu tinute originale (sigur achizitionate de la Milano sau Paris :)) ). La mare cautare: lurexul de cea mai proasta calitate, asortat cu lanturi deosebite ce incadrau mijlocele infierbantatelor domnisoare, rochiile de nunta si pantofii satinati. Baietii, si ei unul si unul, ne-au spulberat visele noastre de a gasi vreun print sanatos si puternic, crescut in aerul sanatos de munte. Ne-am batut pe un tanar, vecin cu noi de separeu, deschis provocator la cativa nasturi de la camasa si purtand cu mandrie o palarie mostenita de la Michael Jackson.
Punctul culminant:
Pentru ca tot cuprinsul a fost un punct culminant, imi permit luxul de a sari peste acesta.
Deznodamantul:
Cel mai fericit moment si cel mai reusit a fost plecarea spre casa. Nu ma gandeam ca o sa astept cu atata nerabdare sa pun capul meu coafat pe perna. Dar, sa incheiem intr-o nota optimista: avem atatea cluburi dragute la Bucuresti in care sa ne distram incat nu ne ramane decat sa ne amuzam de aceasta experienta, cred eu si sper, unica.
Opera literara s-a incheiat si drumul spre casa a fost de data asta scurt si in numar de kilometri si in numar de ore. Iar eu inchei aici pentru ca numarul de cuvinte sa nu fie foarte mare.

Milano-tot partea II, 2 in 1

A trecut mult timp si eu tot nu am terminat. Nu pot spune ca am un mare chef, dar hai treaca de la mine, daca tot am ratat terasa pe seara asta. Am lasat la sfarsit partea cea mai amuzanta, cel putin asa o vad acum, pentru ca atunci......numai eu stiu.

Sambata hotarasem dinainte sa mergem la Como, un orasel superb de munte pe malul unui lac. Pentru ca inchirierea unei masini a iscat inca de la Bucuresti contraziceri si ochi dati peste cap, ideea asta a disparut din mintile noastre. Asa ca iata-ne in gara din Milano, impartiti in doua grupulete, unul care se ocupa de achizitionarea biletelor, sau cel putin asa parea, si unul care astepta. Din pacate eu am facut parte din grupul care astepta si am asteptat, am asteptat, pana la urma s-a dovedit si ca grupuletul cu biletele astepta, asa ca am asteptat cu totii ca un grup unit ce am fost: da, am asteptat pana am pierdut trenul :)). Se anunta din start o zi super. Am alergat putin, haotic ce-i drept, italianul nostru il pierdusem, eu cu engleza nu am putut face mare lucru asa ca am cerut o reorganizare. Primele ingrediente ale zilei: nervi, suparare, haos si talentul meu de calmat si impacat oamenii. Am stat la cateva cozi, exista si la ei bineinteles dar cand te organizezi totul merge ca pe roate. Rezultatul a fost cel asteptat asa ca iata-ne parasind gara din Milano cu destinatia Como, in tren de data asta :).

Am ajuns repede dar pe cat de frumos era Como pe atat de urata era vremea. A plouat fara intrerupere, a batut vantul si a fost un frig, brrrr. Si pentru ca eram deja curajosi dupa patania de la gara, am zis ca trebuie neaparat ca aventura sa continue si am urcat cu funicularul, un trenulet simpatic cu un vagon printre munti. Cu dintii clantanind am putut totusi admira peisajul superb si caprioarele care s-au dovedit a fi capre. Lacul si orasul se vedeau super de sus, ce sa mai, iar vara cred ca e si mai frumos. Sus am avut niste trairi orgasmice :)), nu am vazut si nu am auzit si de gafait am gafait la greu. Nu am vazut pentru ca am mers numai cu capul in jos, nu am auzit pentru ca vantul suiera si am gafait pentru ca am alergat. Conditia fizica trebuie intretinuta si e chiar trendy sa faci putin jogging la Milano. Am avut niste senzatii de abandon total, cel putin parul meu era abandonat rau in bataia vantului iar rabdarea mi-a fost pusa la incercare de o poarta buclucasa. Si totul a culminat cu revolta stomacului meu chircit de foame care visa la vanatul de care ne vorbise romanul nostru la restaurant dar care a trebuit sa se multumeasca doar cu 5 ravioli cu peste, bine nici pastele verzi pe care le-a mancat fina nu mi-au trezit vreo pofta.

Vizita noastra la Como a fost scurta dar concentrata iar pe drum inapoi am mai avut parte de un mic incident. Unul dintre noi, care se voia lider de galerie (bine ca sunteti voi toti destepti) si care era deja antrenat de alergatura haotica din gara de la Milano, s-a gandit ca ar fi bine sa mai facem putina miscare si ne-a pus sa coboram si sa urcam si iar sa coboram si iar sa urcam mai devreme decat era cazul si bineinteles nu la statia care trebuia. S-a razbunat mai tarziu pe rasetele noastre pentru ca ne-am ratacit putin prin Milano si ne-am plimbat prin ploaie mai mult decat trebuia. Suferinta ne-a fost alinata de cea mai buna pizza pe care am mancat-o pana acum si de somnul linistitor de care am avut parte tarziu in noapte.

Nu aveam de unde sa stim ca a doua zi aventura avea si o continuare. Voi povesti despre ziua plecarii pe scurt, in cateva cuvinte, nu de alta dar titlul ala de 2 in 1 sa aiba si el o semnificatie. Avionul nostru a avut intarziere 4 ore minunate, ore in care pur si simplu nu am avut ce sa facem in superbul aeroport din Bergamo. Gandul nostru a zburat numai la dragutul nostru mall de langa Baneasa, nu sunt italienii astia asa intreprinzatori ca romanii nostri.

Excursia s-a incheiat cu palpitatiile nelipsite din avion si cu niste vamesi extraordinari care m-au facut sa cobor din nou cu picioarele pe pamant romanesc (unul stia codul bunelor maniere pe de rost :)).

Urmeaza Brasovul......

La rascruce de vanturi

Asa cum spuneam, m-am apucat de La rascruce de vanturi. Fara sa vreau caut asemanari, si nu stiu daca Bella ii iubeste pe Edward si pe Jacob pentru ca si Catherine ii iubeste pe Heathcliff si pe Edgar Linton. Un lucru stiu ca dragostea ce ii uneste pe Cathy si Heathcliff seamana pana la un punct cu dragostea eroilor mei preferati din ultimul timp (nu a detronat-o nimeni pe Becky): Catherine vorbind despre dragoste: "In aceasta lume, marile mele suferinte au fost suferintele lui Heathcliff:le-am vazut si simtit pe toate de la inceput. Unicul gand al vietii mele este el. Daca totul ar pieri si n-ar ramane decat el, eu as continua sa exist; si daca totul ar ramane si el ar fi nimicit, universul s-ar transforma intr-o uriasa lume straina mie si mi s-ar parea ca nu mai fac parte dintr-insa. Iubirea mea pentru Linton seamana cu frunzele padurii, timpul o va schimba, imi dau bine seama, asa cum iarna schimba pomii. Iubirea mea pentru Heathcliff insa e asemeni stancilor eterne de sub pamant: nu prilej de incantare, ci necesitate. Eu sunt Heathcliff! El e mereu, mereu in mintea mea, nu ca o placere, asa cum nici eu nu sunt intotdeauana o placere pentru mine insami, ci ca propia mea fiinta."
Cu toate astea, e prea muta rautate si razbunare, iar dragostea lor e egoista si duce la nebunie si la moarte. Sunt de abia pe la jumatatea cartii, dar fara indoiala exista niste influente, adevarul e ca era imposibil sa nu fie asa la cat de des apare in toate volumele de pana acum si la pasajele care sunt citate, plus comparatiile induse. Imi aduc aminte ca la un moment dat, Edward spunea ca il place pe Heathcliff si il intelege iar libertatea pe care i-o da Bellei sa aleaga seamana prea mult cu respectul si rabdarea pe care o are Heathcliff fata de dorintele lui Catherine in ceea ce il priveste pe Edgar, de altfel e si reprodus un pasaj in Eclipsa. L-am gasit pe net, asa ca il pot pune aici: "De aici poti vedea deosebirea dintre sentimentele noastre: daca el ar fi fost in locul meu, si eu in al lui, cu toate ca-l urasc cu o ura care mi-a inveninat viata, niciodata n-as fi ridicat mana impotriva lui. Ma poti privi cu neincredere daca-ti place! Eu nu i-as fi interzis niciodată s-o vada, atata vreme cat ea ar fi dorit acest lucru. Dar in clipa in care nu i-ar mai fi pasat de el, i-as fi smuls inima lui Linton si i-as fi baut sangele! Pana atunci insa - si, daca nu ma crezi, nu ma cunosti - pana atunci as fi murit incetul cu incetul, fara sa ma fi atins macar de un fir de par din capul lui!"
Gata, sper sa fie primul si ultimul post despre asta, curiozitatea pe care o aveam fata de aceste asemanari e pe cale sa-mi fie satisfacuta. Si mai sper ca in urmatorul post sa termin de povestit despre Milano.

La multi ani mai blogule!

Blogul asta a implinit un an, nu un anisor cum ar zice Buli :)), nu azi ci pe 4 aprilie si nu am scris nimic atunci. Sa-mi fie rusine, da asa e ar trebui sa imi fie. Nu mai stiu ce am facut atunci, au trecut cateva zile bune, dar nu-i nimic, bine ca mi-am amintit pana la urma. Acum la ceas aniversar as fi vrut sa reproduc o pagina dintr-unul din jurnalele mele de cand eram mica dar din pacate nu le am in posesie astazi pentru ca sunt la Bucuresti (jurnalele) iar eu sunt in deplasare la ai mei parinti. Maine e Pastele, ufff cum mai zboara timpul. Am asteptat Milano, a venit, a trecut, am asteptat Pastele, a venit, o sa treaca, asteptam 1 mai si mica excursie la Brasov, o sa vina si asta si o sa treaca. Nu scriu si nu ma gandesc cu regret la asta, e doar o simpla constatare.
Ce imi zburda degetele pe tastatura, are frate-miu la calculator o tastatura super, se apasa tastele asa de usor, am impresia ca as canta la pian. Do mi sol fa mi, do mi sol fa mi, doar asta stiu si nu stiu de ce mi se pare ca am mai scris asta, s-ar putea sa fie doar o impresie.
Urari poate am sa fac maine, dar hai sa pun aici de azi un Paste fericit pentru toata lumea, sanatate pentru toti si pace in suflet :).
Ma duc sa fac un tiramisu, e o premiera, sper sa imi iasa. Ii fac o poza daca arata bine.
Pupici multi blogule.