Craciun fericit, ho-ho-ho!

E Craciunul si am unghiile roz. De fapt aproape a trecut prima zi, o sa treaca si a doua, o sa vina revelionul, o sa treaca si el. Am primit o groaza de mesaje pline de lumina si caldura, bine intentionate cred dar care mie nu imi plac aproape deloc, asta ca sa nu fiu prea drastica astazi. Nu-mi plac pentru ca sunt impersonale si sunt de parere ca un simplu Craciun fericit dar spus cu dragoste valoreaza mai mult decat mesajele pompoase copiate probabil de pe internet. Off, pretentiile astea.
Am daruit cadouri tuturor oamenilor care inseamna ceva pentru mine iar azi de dimineata sub bradul pe care l-am impodobit acasa la ai mei era plin de cadouri. Anul acesta a predominat albastru, e placerea mea sa aleg o culoare in fiecare an. De fiecare data spun ca sunt ultimele globulete si ornamente pe care le cumpar dar ce sa fac daca nu ma pot abtine. Si cum nu se poate Craciun fara brad si anul acesta m-am ocupat eu de impodobirea lui. Iar pentru ca toata lumea a fost cuminte, Mos Craciun a trecut si pe la noi. Si cand toti ai casei s-au trezit pentru ca unii sunt inca tineri, le plac petrecerile si ajung tarziu acasa, am deschis cadourile. M-am simtit ca pe timpuri, cand eram mica si inca il asteptam si credeam in mosu. Nu ca acum nu il mai astept, numai ca bucuria e alta.
In general nu am amintiri de cand eram mica dar imi aduc aminte cand unchiul meu se transforma in Mos Craciun si noi ii spuneam cuminti poezii si il colindam. Ne mai intrebam noi de ce ni se par cunoscute incaltarile sau ceasul de la mana dar cadourile ne distrageau rapid atentia. Si acum imi aduc aminte de pianul albastru primit in dar la care cantam tara mea :) (do mi sol fa mi, do mi sol fa mi....) sau de sania uriasa de sub brad. Cand am mai crescut aveam placerea, eu si fratii mei sa rascolim toata casa in cautarea cadourilor care le stiam noi ascunse pe undeva. Nu mereu aveam succes pentru ca parintii mei aveau antrenament deja.
Era frumos pe timpuri dar e frumos si acum cand ramai cu bucuria de a oferi si de a primi cadouri de la cei apropiati.
Nu stiu de ce am tot avut dorinta si pornirea de a merge la biserica, sa ma inchin la o icoana si sa aprind o lumanare. Sa-i multumesc lui Dumnezeu ca familia mea e sanatoasa si sa ma rog pentru sanatatatea lor si a celor dragi mie.
A mai trecut un an, o sa mai treaca si altii si cum eu niciodata nu analizez ce a fost si imi place sa ma gandesc la ce o sa fie, nu-mi ramane decat sa privesc cu incredere in viitor si sa ma gandesc la mai bine, de ce nu chiar la foarte bine. Sunt patrunsa de spirit ce sa mai :))), asa ca inchei in nota asta optimista. Si da fina, aseara in visul meu te plimbai cu Buli cu bicicleta in spatele blocului parintilor mei.
Craciun fericit tuturor!

Si afara ploua, ploua

Am chef de propozitii scurte, semnificative si cuprinzatoare. Dar sunt sigura ca o sa ma pierd in fraze lungi, mi se intampla mai ales cand scriu. De obicei cand vorbesc, spun lucruri direct, scurt si la obiect. De multe ori sunt rautacioasa stiu, dar sunt intotdeauna sincera si mie imi place asa cum sunt. Intotdeauna nu mi-au placut oamenii ascunsi, mi se par mult mai periculosi iar ipocrizia o urasc cel mai mult.

E tarziu si nu mi-e somn. Afara e frig si ploua, ploua si nu-mi place dar nu am ce sa fac. Ieri am petrecut o zi frumoasa in compania colegilor mei de munca cu care imi petrec in general 8 daca nu mai multe ore pe zi. E o traditie in firma noastra sa se organizeze o calatorie de sfarsit de an, asa ii zicem noi chiar daca se intampla sa calatorim prin Bucuresti sau pana la Paris. Si cum de multe ori o calatorie dintr-un capat in altul al Bucurestiului poate dura mai mult decat un drum Bucuresti-Paris, cred ca e ok sa o numim asa. Si cum la sfarsitul anului firma inainteaza in varsta, anul asta a facut 3 ani de activitate (eu mai am o luna pana la sarbatorirea aceluiasi numar de an ca angajat al acestei firme, am crescut si am evoluat odata cu ea), avem un motiv in plus de sarbatoare si petrecere.

Dupa ce anul trecut am petrecut cateva zile la Paris, anul acesta am inceput peripetiile cu o ora jumatate de impuscaturi cu laser la Laser Megazone unde ne-am simtit foarte bine si unde toata lumea s-a distrat mult peste asteptari. Ne-am impartit in doua echipe, echipa fetelor si cea a baietilor si de aceea pentru unii placerea a fost dubla. Oricum e o modalitate minunata si distractiva de a face miscare, dar si de a elibera stresul sau supararea. A fost super, super ce sa mai.

Petrecerea a continuat cu relaxare si mancare la restaurant. Era neaparata nevoie de putina odihna si putina alimentare cu energie pentru ca ne astepta o alta distractie pana in zori. Am mancat, am baut unii alcool, unii nu :), am prins puteri ai am continuat petrecerea pana in zori intr-un club bucurestean. Am fost uimita sa descopar calitati de dansatori la multi dintre colegii mei :)) si sa imi dau seama ca pana la urma ne putem simti bine si pe lambada sau pe I will survive.

Tinuta mea a fost unica si originala, cu un mesaj scurt si la obiect pentru publicul telespectator :).

Ca doar sunt unica si origiala cum spune prietena mea Betty.

La multi ani mamiiiiiiiiiiiii!

Azi e nascuta mami a mea pe care o iubesc muuuuuuuuuuuuuuuuuuult muuuuuuuuuuuult, nu pot spune in cuvinte cat de mult. Mami a mea e numai una chiar daca nu e numai a mea ci si a fratilor mei. E unica si sunt sigura ca datorita ei sunt si eu azi altfel decat ceilalti. Intotdeauna am avut o relatie speciala cu ea si poate ca e singura care ma cunoaste asa cum sunt eu.
Cand am intrebat-o aseara ce isi doreste de ziua ei mi-a raspuns sa fie sanatoasa, ea si cei dragi :). Ea e mami a mea si e unica.

Un Mos Nicolae la 15 grade

Nu e o gluma, e cald afara, vin sarbatorile de primavara, nu de iarna. Eu ma bucur pentru ca nu imi place frigul. Poate petrecem Craciunul la plaja cine stie, in Romania ca pe o insula exotica nu plec sigur.
Am fost suparata zilele astea si stresata, ieri mai mult decat in alta zi. E greu sa ai multi prieteni si sa ii multumesti pe toti. Si exact persoanele la care eu tin si care chiar voiam sa fie multumite au fost suparate ca si mine. Sper sa ajungem la un punct comun cat mai curand si toata lumea sa fie fericita. Revelionul este marul discordiei si a devenit subiectul principal in grupul nostru de prieteni. Floarea mea rosie asteapta totusi sa fie pusa in par :). Si cum am refuzat invitatia la Viena, care acum nu mai este valabila :)), trebuie sa ma multumesc si cu un restaurant in Bucuresti.
Pentru ca am fost cuminte mi-a adus deja mosul un mic cadou, saracul daca i-as etala toate incaltarile la usa cred ca ar da faliment cu mine.
Ma pregatesc pentru cadourile de Craciun, nu pentru cele pe care o sa le primesc ci pentru cele pe care o sa le ofer. Inca nu am ales cadourile pentru toata lumea dar lucrez la asta pentru ca am o lista lunga. Si intre timp astept acest week-end in care se anunta o petrecere si sper eu si niste somn.

Am uitat de titlu

Mi-au trecut tot felul de ganduri prin capusorul meu simpatic pe care am vrut sa le scriu aici pentru a nu se pierde dar nu am facut-o la timpul potrivit. Nu am apucat ieri decat sa ii spun la multi ani Florianei, lucrul asta am tinut neaparat sa il fac. Nu am apucat nici sa ma uit la Dansez pentru tine, acum chiar ca s-a intors lumea cu susul in jos (a mea cel putin) si mai era si ultima emisiune. Nu am vazut toata emisiunea, acum sa nu exageram. Castigatorii i-am aflat si cum in aceasta editie nu am avut vreo pereche preferata, rezultatul a fost multumitor. Motivul a fost important: am fost sa-mi vopsesc radacina :))), un lucru fffff important pentru o blonda care se vopseste in fiecare luna, deci de 12 ori pe an. Si sa ma tund.... a devenit si asta un obicei, mi-e dor putin de cositele mele blonde, lungi si platinate pe care le admira toata lumea dar nici cu asimetriile de azi nu mi-e rusine. Sunt prea simpatica si ma imbrac prea frumos pentru a avea o tunsoare banala, spune Eliza, domnisoara stilist.
Revelionul nu stiu inca unde il fac, inca mai sunt polemici de grup pe aceasta tema. Oricum bucataria nu e pe lista mea in acest sfarsit de an, plus ca deja ma gandesc la tinute si am gasit si o potentiala floare de pus in cap.
Ieri a fost ziua Romaniei, nu am fost prea patrioata si nici un bun cetatean pentru ca nu am fost la vot. Nu-mi place deloc politica. Si cand ma gandesc ca am terminat o facultate de stiinte politice, off ce-o fi fost in capul meu.
Am primit azi un imbold de la Betty care m-a anuntat ca si-a facut blog si am zis ca daca tot am putin timp liber...bine nu era asa sigur caci se anuntase o conferinta cu francezii mei scumpi, dar cred ca 2, ora lor va deveni 2 ora noastra. Mai bine....
Gandurile profunde pe care am vrut sa le impartasesc aici le las pe altadata. E inceputul saptamanii si prima zi de munca, da stiu ca e marti dar ieri nu ne-a placut munca ci petrecerea. E foarte greu, ma simt ca si cand ar fi luni..Sper sa revin curand.

La multi ani Floriana!

Azi vreau sa spun la multi ani Florianei Jucan care este nascuta exact de ziua Romaniei si sa-i urez sa aiba parte de aceeasi frumusete sufleteasca, de multa credinta in Dumnezeu si de o inmiita putere de munca pentru a ne bucura in continuare de talentul ei. La multi ani Floriana!