Eu am fost facuta pe lumea asta pentru filmele de dragoste sau pentru comedii romantice si pentru ca tin destul de mult la mine, atunci cand am putut sa decid singura, am ales sa ma uit la astfel de filme. Mi se pare ca trebuie sa fii putin sadic sa alegi sa te uiti la filme de groaza si dupa sa adormi cu lumina aprinsa cateva luni bune si sa te intrebi mereu daca scartaitul sifonierului indica prezenta vreunei creaturi necunoscute. Nu vreau sa judec, doar imi dau cu parerea, mai ales ca eu nu m-am uitat la niciun film de groaza si tot adorm cu Mircea Badea atunci cand e posibil.
Chiar cred ca unii se uita cu placere la filmele de groaza si unele chiar te tin cu sufletul la gura dar mai cred de asemenea ca trebuie sa stai bine cu inima si nervii ca sa poti sa fii un spectator devotat (cu inima oi sta eu cum oi sta, dar cu nervii sigur nu stau bine, mai ales in ultimul timp). Nu imi plac nici filmele care implica scene cu mult sange sau cu lucruri scarboase si nu exagerez deloc cand afirm asta. Oi fi o fricoasa oare? :)))
Copilaria mea a fost terorizata de papusa aia ucigasa si de lupul care o alerga pe Lassie si care aveam impresia ca apare mereu de dupa patutul in care dormeam. Cred ca am mai spus ca nu am amintiri de cand eram mica, dar asta chiar nu am uitat. Acum la maturitate :)), nici la Constantine nu m-am putut uita, nici macar Keanu nu a putut sa ma convinga (ma convinsese faza aia cu oglinda de la inceput ca totusi e mai dragut Keanu in reviste).
Ieri, nu am avut o zi excelenta, abia asteptam sa ajung acasa sa ma distrez cu o carte, un ceai relaxant si o baie cu laptele meu cu lavanda si mar. Insa destinul mi-a jucat o festa, pentru ca, ridicand de cateva ori capul din revista pe care o citeam si indreptand cate o privire furisa catre televizor, am ajuns sa ma uit la un film de nebuni la Protv. Cred ca nu m-am mai uitat seara la un film la televizor de nu stiu cand. Nu am vazut cum se numea, am dat un search rapid pe Google azi si am aflat: "Premonitia", cu Sandra Bullock. Offf, daca stiam eu titlul sigur nu as mai fi vazut un cap retezat zburand dintr-un cosciug (bine asta nu la inceput, ca daca era asa sigur ratiunea batea curiozitatea). Hai bine, asa e, asta a fost singura faza mai urata, dar starea mea de aseara nu cerea un astfel de film ciudat, in care intamplarile nu se succedau in ordinea normala. Din cauza asta am fost eu curioasa sa stau sa ma uit ca sa inteleg care e treaba. Si am inteles pana la urma.
Am facut totusi si baia cu marul si lavanda, untul cu struguri mi-a fost aproape ca intotdeauna si am avut si doi prieteni de nadejde care m-au ajutat sa adorm: Habarnam si Mircea Badea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu