Cadoul meu de 8 martie

Vreau de ceva timp sa scriu despre asta dar celalalt blog imi ocupa tot timpul liber inexistent. Azi insa, am rapit putin din timpul de postat retete, ca din timpul de gatit inca nu rapesc si m-am gandit sa imi impartasesc experienta legata de cadoul meu de 8 martie.
Pentru Habarnam al meu (o sa ma duc duminica sa il vad intr-o piesa de teatru, nu pe al meu ci pe Habarnam intruchipat de Pavel Bartos (poate o sa am timp sa scriu ceva despre asta)) a fost dintotdeaua greu sa aleaga cadouri, pentru mine in mod special. Primul a fost un caine de plus urat despre care am mai scris aici, insa pe parcurs s-a perfectionat (chiar si atunci cand nu le aleg eu singura), incepand cu ceasul dragut pe care il am acum la mana si care nu imi produce nicio alergie (asta deja e o mare performanta) pana la cadoul pe care mi l-a facut de 8 martie. Ca sa rada de mine, m-a amagit intai cu o ciocolata si dupa ce m-a dus acasa m-a invitat frumos sa-mi ridic cadoul din portbagajul masinii. Singura nu am reusit oricum, am avut nevoie de ajutor :).
Ei bine, am primit cadou de 8 martie un robot de bucatarie. Stiu, stiu, pentru unele dintre voi este o invitatie directa la cratita, pentru mine insa nu. La cratita ma duc oricum din placere si numai cand am eu chef. Imi doream un robot de bucatarie mai ales pentru taiatul cepei, operatiune care imi face destul de mult rau. Taiatul unei cepe implica pentru mine un bocit continuu si cateva aller retour din si catre bucatarie.
Sincer, inca nu ma pricep la folosirea lui. Am facut un singur test si rezultatul nu a fost cel asteptat. M-am cam enervat, atat eu cat si Habarnam, am avut foarte multe chestii de spalat si nici nu prea ne-am descurcat in ceea ce priveste timpul. Cred ca tocatorul si cutitul m-ar fi ajutat mai mult. Insa, nu ne-am dat batuti, am zis ca o sa ne perfectionam si nu o sa-l tinem pe post de bibelou, nu de alta dar nu mi-a trecut pasiunea pentru gatit.
Mai revin cu noi informatii dupa ce fac mai multe experimente.

Furia rosie nu are deloc noroc

E iarna. Ninge dimineata, ninge la pranz, ninge seara, ninge noaptea, cateodata e viscol de dimineata pana in dimineata urmatoare si tot asa. Toata lumea spera, cand ninge, ca acea ninsoare sa fie ultima, dar am tot ramas cu speranta. Bucurestiul e groaznic, ba plin de nameti, transformati ori in zapada murdara, ori in balti care tind sa devina lacuri.
Si undeva, in aceasta lume sinistra, descrisa in cateva cuvinte mai sus, traieste si furia rosie. E abandonata intr-o parcare, e pornita din cand in cand sa se mai dezmorteasca, mai pleaca si la o plimbare scurta, dar asta se intampla foarte raaar pentru ca o doboara din nou zapezile. Am cumparat-o cand afara ningea foarte tare, probabil asta a fost un semn pe care nu l-am inteles de la inceput si de atunci o tine tot intr-o inzapezire si dezapezire. In putinul timp in care l-am petrecut impreuna, am incercat sa ne imprietenim. Inca mai protesteaza si se mai supara pe mine si mi-o arata intr-un mod convingator, de fiecare data cand am vreun taximetrist in preajma.
Furia rosie si blonduta simpatica au trecut si prin niste incercari impreuna, si ce incercari, nu asa... Dar au fost curajoase amandoua si au trecut cu bine peste asta. Intr-un week-end de pomina, blonduta simpatica a scos-o pe furia rosie la o plimbare mai lunga, spre locurile natale. Se pare ca si pentru asta mica si rosie tot acasa e acasa pentru ca si atunci cand blonduta a vrut sa o intoarca la capitala ea tot spre locurile natale a tras. De vina a fost blonduta simpatica, normal, pentru ca s-a gandit ea ca furia rosie poate strabate un mare viscol si niste mari nameti. Si saraca a tinut piept cat a tinut si inca ar mai fi tinut numai ca nu mai avea cu cine. Asa ca blonduta si furia rosie au ramas inzapezite, dar ce inzapezite ca a durat vreo 3 ore ca sa iasa la lumina. Norocul lor ca nu au fost singure, ci au fost inconjurate de destule alte masini, inzapezite si ele. Au plecat de acasa la 4 dupa amiaza, au strabatut 30 de kilometri la dus si inca 30 la intors, pe acelasi drum, in 7 ore. 7 ore in care furia rosie a avut grija de blonduta incalzind-o, fara sa consume multa benzina. Blonduta simpatica nu era numai simpatica, devenise si un pic panicata, pentru ca se vedea eroina principala intr-un film de groaza. Decorul facea totul: un camp pustiu, plin de zapada, unde viscolul era ca la el acasa, suiera pe la geamuri facand un zgomot puternic, unde nametii si dunele de zapada de pe sosea le amenintau, devenind din ce in ce mai mari, unde oameni zgribuliti se tineau de masini pentru a putea sta in picioare, unde nimeni nu stia nimic, cat timp mai se sta, ca de plecat era clar ca nu se pleca. Pana la urma, dupa 3 ore de asteptare, in care doar Europa FM mai era prietena lor, niste oameni de treaba au reusit sa faca putina lumina in universul blondutei simpatice si a furiei rosii si le-au scos din nameti si din viscol. Le-au condus pe ele si pe ceilalti rataciti in Siberia direct, nu in Panama, pe drumul pe care venisera pana la o destinatie dorita de unii si temporara pentru altii. A fost o invatatura de minte pentru blonduta simpatica si de aceea a mai tinut-o pe furia rosie vreo 2 zile in locurile natale pana cand a putut sa ii ofere o autostrada circulabila.
A fost o incercare si cred eu ca o sa mai urmeze si altele, sper doar ca nu la fel de riscante. Oricum au timp sa se cunoasca si sa faca progrese pentru ca sunt sigura ca, la un moment dat, o sa devina foarte bune prietene.

Si blondele gatesc

Am facut un nou blog Si blondele gatesc, un blog despre o pasiune de-a mea neconventionala, spun eu. Imi place sa gatesc, am spus-o de mai multe ori si o spun acum din nou. Nu am timpul necesar sa o fac cat as vrea si e posibil si sa ma satur la un moment dat dar deocamdata traiesc clipa. Imi place sa experimentez si sa descoper retete noi si pana acum, nu ca vreau sa ma laud (ii las pe altii sa o faca) nu prea am dat gres. O sa incerc sa impartasesc, in limita timpului disponibil, retetele pe care o sa le gatesc, experimentele pe care le voi face si de ce nu si mici trucuri pe care o sa le invat si eu pe parcurs pentru ca trebuie sa recunosc, sunt departe de a fi o mare bucatareasa.
Titlul pe care l-am dat noului blog se vrea a fi un slogan, nu generalizez, dar vreau sa subliniez ca, in ciuda aparentelor, mai exista si blonde preocupate de altceva in afara de blondul platinat al parului.
Imi urez bafta si da, nu uitati, si blondele gatesc.

Craciun fericit!

Am timp...da da...greu de crezut, dar adevarat. Asta se intampla pentru ca sunt intr-o scurta vacanta meritata si asteptata. Luna decembrie a fost o luna plina. A inceput cu team building-ul de la Rasnov unde mi-am exersat talente si mi-am testat limite. Am escaladat muntele, am mers pe poteci cu noroaie pana la gat si am cutreierat padurile, cu cizmele mele moderne pana peste genunchi si cu aerele mele de city girl. Am imbracat costumul de razboinica, dupa cum se vede, am tras cu arcul si cu pusca, am dansat ca pe timpuri, am cantat cantece de dragoste, asa ca sa nu indrazniti sa ma suparati (asta nu ca ati fi indraznit inainte :))). Am fost la o pensiune foarte curata si moderna, unde ne-au primit niste oameni deosebiti si dragastosi, care ne-au facut sa ne simtim ca acasa. Este vorba de Pensiunea Rasnov.
Nici nu m-am intors bine si am achizitionat-o pe asta mica si rosie din fata blocului, bine asta dupa multe plimbari, nereusite (sa nu le spun tepe), nervi, sperante, ghinionul nelipsit. Ea e rosie ca focul, eu sunt frumoasa, astept acum sa-mi surada norocul si sa primesc inelul de logodna, dar nu dupa modelul mai ai un lucru sa-mi dai. Cine nu a inteles, nu e o aluzie, e doar o gluma. Cadoul care trebuia sa mi-l fac de ziua mea, mi l-am facut deci de Craciun, dar sunt foarte multumita, nu ma plang. Pe langa asta, am mai primit si alte cadouri dragute ca doar am prieteni de treaba.
A urmat o noua plimbare, pe meleaguri straine, de data asta, ca am vrut neparat sa vad cum e zapada si in Franta, nu numai in Romania. M-am intors epuizata, am mai muncit trei zile pe branci, am alergat dupa ultimele cadouri, mi-am indeplinit si ultimul obiectiv pe anul asta, sa ma duc la un film 3D (am vazut Avatar) si gata acum sunt in vacanta. E a doua zi de Craciun... trece timpul.. deja ma gandesc la obiective pentru noul an... Glumesc (pe jumatate), deocamdata ma bucur de vacanta, asa ca va urez tuturor Craciun fericit!

Pentru Betty

Pentru ca nu stiu cat a inteles din cuvantarea mea de la nunta si pentru ca nu i-am oferit cadou un exemplar, o invit sa se delecteze aici si pe ea si pe sotul:).
A fost odata ca-n povesti...

Daca ar trebui sa descriu in cateva cuvinte pe unul din prietenii mei, nu stiu daca as putea sa o fac pentru ca am destule de spus despre fiecare. Si cum draguta noastra mireasa face parte din categoria recent amintita, pregatiti-va pentru mai mult de cateva cuvinte.
Beatrice Nidelcu, actuala Stefan, alintata de mine Beatrice Rancea si Betty de persoanele apropiate este citez, insa fara a spune cui apartine citatul, o fata foarte de treaba dar cu gura cam mare. Lucru adevarat de altfel pentru ca este alaturi de prietenii ei mereu si de cei care au nevoie, gata oricand sa se sacrifice pentru binele lor. Daca ajungi sa o cunosti cu adevarat poti sa descoperi o frumusete interioara deosebita, o fire romantica si sensibila care iubeste natura si muntele in special. E adevarat si ca daca incepe sa vorbeasca, pai sa te tii frate, are o parere despre orice si tine ca aceasta parere sa fie luata in considerare. Daca m-ati intreba ce ii place mai mult, sa vorbeasca sau sa mearga la cumparaturi, sincer, nu as sti ce raspuns sa aleg, dar stiu sigur ca pastratul cardurilor inghetate in frigider nu e o idee asa proasta in ceea ce o priveste.
Uneori are o atitudine critica si combativa, de aceea suntem intr-o concurenta acerba care din noi doua sa aiba dreptate (asta era o gluma). Chiar daca este o fire glumeata si cu mult umor, nu prea se distreaza cand se fac glume pe seama ei.
Este inteligenta si ambitioasa si chiar daca se arunca de multe ori cu capul inainte fara o analiza prealabila, mai devreme sau mai tarziu obtine ceea ce si-a propus.
Daca ai trecut prin multe in viata si ai impresia ca nu mai sunt multe lucruri pe lume care ar putea sa te surprinda, atunci inseamna ca nu ai cunoscut-o inca pe Betty. Sa fie curaj ? Sa fie imprudenta ? Eu spun ca este putin din amandoua, iar combinatia aceasta a dus la multe situatii complicate dar si la multe realizari.
Este plina de entuziasm si energica si chiar daca a mai trecut si prin momente dificile si a fost si cu moralul la pamant, a gasit intotdeauna resursele necesare sa mearga mai departe.
Mi-au trecut multe amintiri prin cap cand am scris aceste cuvinte, dar nu am vrut sa fiu nostalgica, doar nu pleci nicaieri si sunt sigura ca nici nu scapam de tine asa usor. Pot spune ca am petrecut multe momente frumoase impreuna, n-am sa uit niciodata cand la 3 dimineata, mergeam in pijamale pe bdul Kogalniceanu sa cumparam ciocolata si seminte pentru ca stii ce a spus despre noi odata un baiat deosebit, ca toata ziua nu facem decat sa citim carti de dragoste, sa spargem seminte si sa ne uitam la telenovele. De asemenea, vreau sa-ti multumesc draga mea ca ai stat treaza pentru mine pana la 7 dimineata pe un covor intr-o sufragerie si intr-o companie nu tocmai placuta.
Nu ai vrut un discurs siropos si sincer nici nu cred ca as fi fost capabila sa il scriu, dar pentru ca totusi am scris unul vreau sa va urez in numele tuturor sanatate si numai bucurii, sa va bucurati de copilul sau copiii pe care o sa ii aveti si sa nu uitati ca trebuie sa tineti un ochi inchis daca vreti sa fiti fericiti.

La multi ani Vali!

Ieri a fost ziua fratelui meu cel mai mic Valentin, alintat de mine in mai multe feluri (fraierica ghiozdanel are succes in prezent).
Ca sa vedeti din ce familie fac parte, distrati-va cu poza din postul asta (fratii mei aratosi):
Bengi si Bolec
La multi ani mai Vali!

E cea mai frumoasa...

Impotriva firii si contrar obiceiurilor mele....



Fata toata viata o sa zdrobeasca,
Strugurii sub talpa sa mi-l gaseasca
Intr-un bob de struguri pe-al ei iubit.