miercuri, 14 aprilie 2010

Am febra 40 de grade

Imi arde de glume asa de dimineata. Asa sunt eu o glumeata iar in ultimul timp imi arde numai de prostii. Preocuparile mele nu prea mai sunt aceleasi si nici nu m-am maritat si nici la casa mea nu m-am mutat :). Asta cu preocuparile ce sa zic, fiecare perioada cu ale ei, ieri, alaltaieri colindam cluburile in fiecare week-end, in prezent sunt concentrata cu gatitul, maine, poimaine, cine stie ce o sa imi mai treaca prin cap. E si normal pana la urma, fiecare varsta cu preocuparile ei....batrana inteleapta ce sunt :)))).
Asa cum ziceam, in prezent, sunt marcata de asta cu gatitul cu toate ca, stiu eu cine mi-a sugerat asa discret ca mi-am luat-o in cap si nu am mai gatit nimic de 2 zile, auzi tu.... Stiu ca nimic din ce am scris pana acum pare sa nu aiba legatura cu titlul si ca par a fi undeva pe campii, printre floricele, zburd cu fluturii, dar trebuie sa incep cu inceputul. Pentru ca sunt prinsa cu gatitul, s-a prins si ceva de mine. Ce? Un dragut colacel in jurul taliei. Nu e ceva de speriat in general, dar, pentru ca vine acum vara si blonda cu palarie si ochelari de soare supradimensionati vrea la plaja si stie sa si inoate, nu prea are nevoie de colacei. Asa ca s-a decis ea sa incepa sa faca niste exercitii pe care le-a tot amanat, din lipsa de timp, de chef si alte motive precum cele mentionate. S-a echipat corespunzator si pentru inceput a iesit in parcul Titan la alergat. Sunt mandra de ea ca s-a tinut bine zilele astea doua si unde mai pui ca sunt convinsa ca o sa se tina si de treaba, ca asa e ea cand ia o decizie. Are in schimb un mic hop de trecut, febra de 40 de grade pe care o are. Asta era o figura de stil, v-ati prins.
Si nu a fost chiar un soc, dar am ramas surprinsa cata lume iese in parc pentru a face miscare, lume de toate varstele, ba la plimbare, ba la alergat, ba cu rolele sau cu bicicletele.
In prima zi a fost ok, a doua zi m-am gandit ca trebuie sa merg mai departe cu miscarea pentru a nu face febra si azi, adica a treia zi, m-am transformat intr-un mic robotel atomic, cum spune tot persoana cu observatiile de care aminteam mai sus.
Nu am nevoie de o macara sa ma ridice din pat sau de pe scaun dar sper sa nu fiu nevoita sa ma asez pe vine :)))). Nu am exagerat din prima asa, dar daca nu prea mai facusem miscare, rezultatul este cel asteptat. Imi iau pauza azi, dar povestea continua.

Niciun comentariu: