Fina si nasa

Si a trecut un an...

2010-11-18T15:31:00.008+02:00

Da, a trecut un an, cine ar fi zis si cine ar fi crezut... S-au intamplat multe lucruri la care nu ne-am gandit, lucruri la care ne-am asteptat. Dar un lucru stim in prezent...mergem mai departe....

Week-end la Roma - distractie cu fetele

2010-11-18T12:57:00.000+02:00

Un week-end la Roma…cu fetele…suna bine, nu ? Cand am citit prima oara mesajul pe care l-am postat pe Facebook, mi-a sunat nu bine, ci foarte bine. Si asa a si fost. Foarte bine. Si nu a fost doar un week-end, au fost 4 zile, si da, chiar am fost doar cu fetele.
Cine ne-a auzit ca plecam la Roma la plimbare, shopping si alte chestii de fete, normal ca ne-a invidiat. Suntem invidiate de fel, dar acum si cu plecarea asta….Am plecat 6 fete cucuiete (trebuia sa fim 7 dar din pacate, am pierdut o cucuiata) si ne-am intors 5 cucuiete pentru ca una a zburat catre Miami sa se distreze cu vedetele. Tinuta ei de drum a iscat ceva contraziceri si dezbateri, dar pana la urma bine ca a plecat imbracata si nu dezbracata. In timp ce scriu aceste randuri, imi vine in cap o intrebare, o tinuta originala din carnita à la Lady Gaga ar fi putut satisface anumite standarde ? :)
Ideea cu week-end-ul la Roma ne-a venit intr-o zi de vara cand ne delectam cu un pranz libanez. A pornit ca o idee, dar s-a concretizat rapid. Pac-pac, biletele de avion, pac-pac, apartamentul.
Rezervarile pentru acest week-end la Roma le-am facut din timp, asa cum spuneam. Am zburat cu low cost-ul, nu am simtit la dus, dar la intors ne-am distrat 4 ore prin aeroport asteptand ca simpaticii de la compania aeriana sa-si plateasca taxele de aeroport. Cred ca este o problema cu intoarcerile astea din Italia, cand ne-am intors din Milano, am asteptat 7 ore, acum doar 4. Bine, nu pot compara aeroportul Fiumicino din Roma cu un fel de gara Baneasa al nostru din Milano, dar asteptarea, tot asteptare a fost. Cred ca italienii astia vor sa ne convinga sa nu mai plecam sau sa nu mai venim deloc :).
Poate daca am fi fost romani si nu romance, am fi fost intampinate altfel, dar asa, am simtit din prima ca italienilor le plac romancele. De la aeroport am fost duse pana in fata apartamentului de Gianluca, alt « luca », Jeanluc (Picard :)) ne-a intampinat la apartament, refuzand sa ne mai ia garantia pentru ca suntem niste doamne serioase, ce naiba acum :), la restaurante, dupa modelul grecilor, toti italienii ne invitau sa mancam la ei, deci am fost bine primite.
Zilele au inceput cu trezirea de dimineata (asta mai mult din obisnuinta) si s-au terminat cu somnul la ore destul de tarzii si asta nu pentru ca am colindat cluburile ci pentru ca oboseala de peste zi nu ne lasa sa ne culcam devreme. Am colindat strazile Romei, am vazut multe piete, multe obiective turistice, nu asa de multe magazine… Impresiile generale au fost bune, Roma mi s-a parut ca aduce cu Parisul ca stil, nu tu blocuri uriase, cladiri de birouri moderne ci strazi pavate, incarcate de istorie si arta, piete, unde oamenii stateau tolaniti la soare pe scari, lume la terase, fie cald, fie frig. Si….multi turisti, de toate nationalitatile, multa agitatie (noi am stat exact langa Vatican, unde era un continuu furnicar) si multi vanzatori de fake-uri.
Cel mai mult mi-a placut Fontana di Trevi, unde pe langa agitatia de care vorbeam, am simtit si un pic de mister, de dragoste si de dorinta de a fi mai bun. Nu as putea sa explic de ce, mi s-a parut doar mai aproape de sufletul meu, nu atat de rece ca si Coloseumul, Pantheonul sau Columna lui Traian. Ne-am pierdut si noi in multimea care arunca un banut si isi punea o dorinta si la fel ca si ceilalti, chiar daca am fost putin sceptice, ne-am pus cate o dorinta care speram sa se indeplineasca.
Imi pare rau ca nu am vazut Capela Sixtina, mai mult pentru Michelangelo, caci am trait alaturi de el, datorita lui Irving Stone, momentele in care a pictat Capela Sixtina. In fiecare zi era o coada destul de mare la intrarea in Vatican si nu ni s-a parut prea atractiv sa pierdem vremea si in plus a mai fost si un incident care ne-a convins definitiv.
In schimb ne-am plimbat agale prin Gradinile Borghese, ne-am odihnit picioarele pe bancutele de aici, fina si Simona au ratat din pacate plimbarea cu bicicletele dar ne-am bucurat si ne-am amuzat de pozele facute de mine, care in alte ordine de idei, ma pricep foarte bine la incadrat, in comparatie cu altii si asa in general.
De magazine nu prea am ce sa povestesc, am facut si mici cumparaturi, m-a impresionat mai mult Milano la acest capitol, dar oricum nu asta a fost scopul acestei excursii. Si mai pot spune ca ne-am chinuit teribil sa gasim un supermarket. Am totusi ce sa povestesc despre mancare : ne-am propus sa mancam numai paste si pizza, cat mai multe feluri si pot afirma (si fetele pot confirma) ca tot ce am mancat a fost foarte bun, mozzarela e mozzarela la ea acasa. Am mancat si unul dintre cele mai bune tiramisu ca si mascarpone e mascarpone la el acasa.
Pizza, paste, restaurante, terase, cluburi, distractie, magazine, shopping…..

Vacanta Muntenegru si un pic de Croatia

2010-09-30T10:43:00.009+03:00

Cu toate ca nu am mai scris de ceva vreme si cu toate ca mi-am propus inainte sa plec in vacanta in Muntenegru ca la intoarcere imi voi face timp sa povestesc cum a fost, nu am avut dispozitia necesara pentru a scrie. Imi propusesem sa scriu despre aceasta vacanta pentru ca si mie mi-ar fi fost de folos in cautarile febrile pe internet, pe care le-am facut cu mult timp inainte de plecare, sa gasesc cateva impresii de vacanta, frumos povestite.
Ideea cu vacanta in Muntenegru a fost relativ recenta pentru ca initial prima destinatie de vacanta la care ne gandisem a fost Turcia. Dar pentru ca ne-am gandit ca nu suntem inca pregatiti pentru un all inclusive familist, ne-am reorientat. Trebuie sa recunosc ca planificarea acestei vacanta a necesitat mult timp si destule cautari. Mi-au fost de mare ajutor toti cei care au scris pe forumul Softpedia despre experientele si vacantele lor in Muntenegru. Acolo am gasit si destule idei de cazare, locuri de vizitat, variantele de traseu pana in Muntenegru si in general toata informatia necesara. Am facut eu o triere si am ales statiunea Ulcinj. Trebuie sa spun ca nu este cea mai frumoasa statiune dintre cele pe care le-am vazut pe coasta Adriaticii in Muntenegru, insa are si Ulcinj atu-urile ei.
Drumul pana in Muntenegru l-am parcurs cu masina pentru ca avionul nu-l puteam lua decat pana in capitala Podgorica, sau eventual Dubrovnik, si in afara faptului ca era scump, eu spun ca trebuie sa mergeti cu masina sau macar sa inchiriati una pentru a si vizita un pic coasta Adriaticii, sunt peisaje de vis si locuri superbe care nu trebuie ratate. Noi venind de la Bucuresti, am iesit din tara pe la Portile de Fier, in Serbia am luat-o pe malul Dunarii, pe la Veliko Gradiste, apoi prin munti pe la Cacak, Uzice, Prijepolje, Bijelo Polje. Drumul este greu si foarte obositor, numai prin munti, multe serpentine, tiruri, camioane, vizibilitate destul de redusa. Noi am avut ghinion si am prins numai ploaie prin munti, pe alocuri si torentiala. De abia inspre Podgorica si mai apoi inspre mare a inceput sa se insenineze. Oricum este clar o mare diferenta intre vremea si temperatura din munti si cea de pe coasta. In timp ce la Zlatibor, temperatura scazuse chiar sub 10 grade, deja pe coasta sarise de 25 de grade. Noi am facut aproape 20 de ore pe drum (am avut doi soferi curajosi), dar am uitat de toata oboseala cand am vazut frumusetile din jurul nostru. La prima vedere peisajele ni s-au parut de vis, la fel si la a doua, la a treia sau la a zecea :). Canioanele Moraca si Tara (mai mare si mai spectaculos) se incadreaza si ele in peisajele de vazut, pe langa cele de pe litoral.
Am fost cazati la Ulcinj, asa cum ziceam, la apartamentele Bazar, cu o gazda primitoare in persoana lui Latif. Conditiile de cazare au fost bune, am avut la dispozitie un apartament cu terasa si cu vedere la mare, unde ne-am simtit foarte bine. Sa spun asta aici ca sa nu uit mai tarziu. Am fost uimita ca la ei erau foarte multi smochini, cresteau cam cum cresc la noi corcodusii, asa ca am putut savura niste smochine direct din pom :).
Zilele au zburat foarte repede pentru ca am vrut sa facem putin din toate.
Eu asociez tot timpul vacanta de vara cu marea, soarele si plaja asa ca am fost la Ulcinj, atat la Plaja Mica cat si la Plaja Mare. Plaja Mica este in statiune, are priveliste la cetate, mie mi s-a parut chiar mica si din cauza asta cam aglomerata. Fata de Grecia, aici, in Muntenegru, am vazut si destule plaje cu nisip. Plaja Mare ( la iesirea din statiune, pe drumul inspre Ada Bojana) in schimb iti ofera multe posibilitati. Aici sunt kilometrii intregi de plaja cu multe plaje amenajate (mie mi-a placut cel mai mult la Miami), cu sezlonguri, bar, locuri de joaca, etc. Cu Marea Adriatica nu am putut sa ma imprietenesc decat foarte putin pentru ca apa era foarte, foarte rece.
Din punct de vedere gastronomic, nu prea am ce sa povestesc. In afara de specialitatile de peste, in rest nimic notabil, ne-am hranit cu paste sau fripturi la gratar.
Am fost uimita de modul de a conduce si de a se comporta in trafic in Muntenegru. Claxoane nu prea am auzit deloc cu toate ca motive de claxonat se gaseau... Cel mai pertinent motiv ar fi fost faptul ca se opreau doua masini in paralel care blocau ambele benzi si sensuri de mers pentru ca soferii sa schimbe una, doua sau mai multe amabilitati. In acest timp soferii din cozile formate in spatele masinilor asteptau politicos ca cei doi sa isi dea binete :). De necrezut, nu?
Cu Ulcinj am facut cunostinta rapid, ne-am plimbat pe stradutele statiunii, am mancat la cateva restaurante, am vizitat cetatea. Aproape toate statiunile de pe coasta muntenegreana au in dotare cate o cetate care ofera privelisiti de vis. Ulcinj fiind cam printre ultimele statiuni din sudul litoralului (inspre Albania), am fost la o aruncatura de bat de Ada Bojana, unde am avut ocazia sa vad primul rau care se varsa in mare (asta pentru ca la noi nu am vazut inca Delta Dunarii). La plaja de nudisti de acolo nu am ajuns, dar am ajuns in schimb in unul din restaurantele de acolo cu specific pescaresc unde ne-am ospatat pe cinste cu supa de peste si peste la gratar, ales de noi. Restaurantul se numea Ponte, cel care ne-a servit stia si cateva cuvinte in romaneste si pe langa faptul ca am primit un desert gratis, i-a invitat si pe baieti sa dea la peste de pe terasa restaurantului. Oameni ospitalieri... si trebuie sa spun ca asa erau cam toti.
Am facut si cateva excursii, de fapt doua notabile, pentru ca au fost destul de lungi, am plecat dimineata si ne-am mai intors seara tarziu. Intr-una am facut o tura a coastei, am plecat din Ulcinj, cu opriri la Sfantul Stefan (Sveti Stefan), Budva, Kotor si Herceg Novi.
Sveti Stefan este superb, cetatea pe o insulita, legata cu o fasie de pamant de tarm (dar care nu este deschisa publicului) si incadrata de plaje de o parte si de alta, nu poate fi uitata vreodata. Nu o sa mai spun de fiecare data despre peisaje pentru ca erau la fel peste tot, foarte frumoase.
Budva este o statiune mare, mult mai luxoasa decat Ulcinj, cu hoteluri, restaurante si cafenele moderne, cu ambarcatiuni de lux ancorate in port. Era mult mai animata si mi s-a parut mai tinereasca. Am vizitat si cetatea din Budva, impresionanta ca si celelalte.
Urmatoarea oprire a fost la Kotor, unde nu am urcat pana la mausoleu, pentru ca nu ne-a permis forma fizica, dar unde am inconjurat golful, la dus pe la Lapetani, unde am trecut cu bacul catre Herceg Novi si la intors pe partea celalata pe la Perast. Am vrut sa vedem si Pestera Albastra (Plava Spilja, cat de greu ne-a fost sa le explicam celor de la Lapetani ce voiam sa gasim, "a natural hole in the mountains", hi, hi, hi, asa ne-am facut intelesi), cunoscuta pentru culoarea apei de un albastru puternic (de unde si numele) si pentru temperatura apei care in pestera e cu cateva grade mai calda decat apa din exterior, insa nu am reusit pentru ca am ajuns prea tarziu la Herceg Novi si nu se mai pleca la ora aceea. Mai vreau sa mentionez un lucru despre Kotor, daca ziua era impresionanta cetatea si drumul care urca de-a lungul zidurilor, noaptea era si mai impresionant peiasjul pentru ca tot acest drum era luminat iar de jos privelistea era superba.
O alta zi am dedicat-o Dubrovnik-ului, drumul pana la destinatie a fost destul de lung, dar era pacat sa ajungem la o aruncatura de bat si sa nu profitam de sansa de a-l vedea. Mi-a placut si la Dubrovnik, in afara de problemele cu parcarea (este destul de aglomerat, parcari sunt destule, aproape de cetate sunt destul de scumpe, dar in celelalte daca nu ai bani schimbati si ai decat euro, iti va fi greu sa gasesti o casa de schimb in apropiere, pentru noi cel putin, asa a fost), insa nu mi s-a parut la un nivel atat de ridicat pe cat se spune ca este. Cetatea este frumoasa, plina de turisti de toate natiile, cu multe restaurante si terase (preturi considerabil mai mari ca in Muntenegru).
Cam atat despre vacanta in Muntenegru si scurta vizita in Croatia, este si asa o postare destul de lunga dar povestita pe scurt :).

Omul e facut sa se vaite

2010-08-12T11:23:00.003+03:00

De cateva zile aud in jurul meu numai cat e de cald afara. In discutiile intre colegi, intre prieteni, la TV, cu mama, cu iubi, etc e imposibil sa nu se strecoare si ceva despre caldura de afara. Nu spun ca nu ar fi adevarat, da, este prea cald, mult prea cald, dar m-am saturat de vaitaturi. Si eu m-am vaitat dar mi-am propus sa incetez (nu stiu daca o sa-mi iasa dar macar o sa incerc).
Acum cam asta e treaba, oricum ar fi nu esti multumit. Acum e vara, e foarte cald, te vaiti dar nici iarna nu vrei sa vina. Cand e iarna, astepti cu infrigurare vara (la propriu si la figurat), cand e vara, parca nici asa nu e bine, ca este prea cald. Cum o dai, nu o numeresti :).
Daca ar fi dupa mine si daca ar fi posibil, as renunta la somn, m-as culca doar cand m-as plictisi si nu as mai avea ce sa fac. Cu toate acestea, cand nu dorm, mereu imi vine sa ma vait ca mi-e somn. Cred ca toata lumea are exemple din astea cu duiumul.
acum m-as vaita ca mi-a sarit oja de pe unghii, ca nu am chef de muncit, ca imi e putin foame, ca as vrea nicte cioclata dar nu am la indemana, iar daca ma mai gandesc putin, pfiuuu, cate as mai gasi.
Cred ca vaiatatul a devenit asa stereotip, exact ca raspunsul la intrebarea "ce faci" (adica raspunzi mereu ca faci bine, cu toate ca sunt momente in care acest cuvant nu exprima exact starea ta de spirit). In acelasi tipar se incadreaza si "ce ma doare capul", " ce obosita sunt", etc...
Mereu ma gandesc cati oameni chiar au dreptul sa se vaite din cauza unor probleme serioase si poate nu o fac atat cat o facem noi pentru prostii.
Ma mai apuca revolta asa din cand in cand. Gata cu vaitatul, am zis :)))))).

E anuntata o luna fara excese

2010-08-03T13:24:00.003+03:00

Cum pe blog nu mai postez in exces, de fapt nu cred ca am facut-o vreodata, am zis ca luna asta spun stop exceselor.
Promit sa nu mai cumpar nicio alta pereche de cizme de vara.
Promit sa nu mai cheltuiesc toti banii pe care i-am depus pe card.
Promit sa nu mai cumpar hainute pe datorie.
Promit sa nu ma mai pierd printre randuri la supermarket si sa umplu carucioare cu lucruri de care ma pot lipsi.
Promit sa pastrez excesul doar pentru consumul de apa, de fructe si de ciocolata :)))) (aceasta din urma nu face atat de bine dar nu ma pot lipsi chiar de toate placerile vietii :))))
Toate acestea se intampla intr-un scop nobil, plec ca o nebuna in concediu, cum spune prietena mea Simona. Mai am nici mai mult nici mai putin de 3 saptamani si jumatate pentru ca tot ca o nebuna ce sunt, plec iar in concediu in septembrie. Destinatia este Muntenegru, la mare, la soare. Sper sa ma impresioneze la fel de mult cum au facut-o pozele pe care le-am vazut. Si mai sper sa mai am timp sa relatez si ceva din aceasta vacanta pentru a putea reciti apoi si a-mi reaminti.
Pana la vacanta, spor la suportat caldura de 40 de grade de afara.

Maturizarea si ce implica ea

2010-06-04T12:51:00.005+03:00

Vorbeam astazi cu prietena mea Simona pe messenger despre preocuparile noastre din ultimul timp. Vorbim pe messenger pentru ca din pacate nu ne-am mai vazut de vreo 3 saptamani si acest lucru se intampla tot din cauza preocuparilor. Trebuie sa recunosc ca unele din preocuparile ei as vrea sa ma preocupe si pe mine, spre exemplu vizita la Atena sau excursia la Paris pe care o va intreprinde in curand.
Si tot din cauza preocuparilor, nu am intrat in posesia cadoului pe care mi l-a adus de la Atena si de care profita fratele meu Nicu. Asa suntem noi, o mare familie.
Preocuparea mea principala este gatitul si imi si place. Nu le-am neglijat foarte mult pe celelalte, dar asta mi-a ocupat destul timp. Am si experimentat si o sa mai experimentez, unele retete imi ies foarte bine, altele mai putin (iubi e ascultator si le testeaza pe toate). Aseara am reusit chiar sa castigam o batalie cu robotul de bucatarie, pe care credeam ca o pierdusem, dar l-a dovedit iubi :))))).
Si hai ca m-am pierdut pe drum ca plecasem de la discutiile mele cu Simona. Ea imi spunea astazi cat de mult se distreaza cu bicicleta ei proaspat achizitionata, pe care a scos-o aseara la plimbare in parcul Titan (de fapt aseara nu stiu daca e corect folosit, avand in vedere ca a stat pana la 1 noaptea) si ca i s-a sugerat sa se perfectioneze ca sa poata face plimbari si la Paris cu o bicicleta inchiriata, evident. Tot ea imi spunea ca se vede urmatoarea Dani Otil, vrea sa treaca de la bicicleta direct la macadam, iar eu ii marturiseam la fel, ca ma vad urmatoarea Vladut :))). Concluzia a fost ca avem doua locuri vacante: Razvan si Daniela.
In prezent ea isi cauta cos pentru bicicleta si eu tava pentru prajituri.
Concluzia principala: ce ne-am mai maturizat :))))))))))
Si anul asta da, sunt nuntasa de profesie si nuntasa, nu asa la modul simplu, ci genul azi la Timisoara, maine in toata tara. Pentru ultima nunta am facut cateva sute de kilometrii si inca nu mi-am revenit. Cred ca se vede....

Am febra 40 de grade

2010-04-14T10:11:00.004+03:00

Imi arde de glume asa de dimineata. Asa sunt eu o glumeata iar in ultimul timp imi arde numai de prostii. Preocuparile mele nu prea mai sunt aceleasi si nici nu m-am maritat si nici la casa mea nu m-am mutat :). Asta cu preocuparile ce sa zic, fiecare perioada cu ale ei, ieri, alaltaieri colindam cluburile in fiecare week-end, in prezent sunt concentrata cu gatitul, maine, poimaine, cine stie ce o sa imi mai treaca prin cap. E si normal pana la urma, fiecare varsta cu preocuparile ei....batrana inteleapta ce sunt :)))).
Asa cum ziceam, in prezent, sunt marcata de asta cu gatitul cu toate ca, stiu eu cine mi-a sugerat asa discret ca mi-am luat-o in cap si nu am mai gatit nimic de 2 zile, auzi tu.... Stiu ca nimic din ce am scris pana acum pare sa nu aiba legatura cu titlul si ca par a fi undeva pe campii, printre floricele, zburd cu fluturii, dar trebuie sa incep cu inceputul. Pentru ca sunt prinsa cu gatitul, s-a prins si ceva de mine. Ce? Un dragut colacel in jurul taliei. Nu e ceva de speriat in general, dar, pentru ca vine acum vara si blonda cu palarie si ochelari de soare supradimensionati vrea la plaja si stie sa si inoate, nu prea are nevoie de colacei. Asa ca s-a decis ea sa incepa sa faca niste exercitii pe care le-a tot amanat, din lipsa de timp, de chef si alte motive precum cele mentionate. S-a echipat corespunzator si pentru inceput a iesit in parcul Titan la alergat. Sunt mandra de ea ca s-a tinut bine zilele astea doua si unde mai pui ca sunt convinsa ca o sa se tina si de treaba, ca asa e ea cand ia o decizie. Are in schimb un mic hop de trecut, febra de 40 de grade pe care o are. Asta era o figura de stil, v-ati prins.
Si nu a fost chiar un soc, dar am ramas surprinsa cata lume iese in parc pentru a face miscare, lume de toate varstele, ba la plimbare, ba la alergat, ba cu rolele sau cu bicicletele.
In prima zi a fost ok, a doua zi m-am gandit ca trebuie sa merg mai departe cu miscarea pentru a nu face febra si azi, adica a treia zi, m-am transformat intr-un mic robotel atomic, cum spune tot persoana cu observatiile de care aminteam mai sus.
Nu am nevoie de o macara sa ma ridice din pat sau de pe scaun dar sper sa nu fiu nevoita sa ma asez pe vine :)))). Nu am exagerat din prima asa, dar daca nu prea mai facusem miscare, rezultatul este cel asteptat. Imi iau pauza azi, dar povestea continua.

Atentie, blonda la volan

2010-04-08T09:44:00.008+03:00

Pfff, am zis eu ca nu e condusul asta ca alegerea unei rochii, dar parcatul e si mai si. Daca aseara, de fapt era deja noapte, undeva pe la 22-23, va plictiseati de moarte, inseamna ca nu sunteti unul din prietenii mei sau unul din soferii simpatici care erau pe la ora aia pe bdul Camil Ressu. Ghinionul lor si al meu :)))). Multumesc pentru intelegere, vreau eu sa cred ca despre asta a fost vorba si nu despre vorbe dulci. Asa cum spuneam, noaptea trecuta, am distrat si enervat in acelasi timp soferii din trafic cu incercarile mele de parcare. Asta se intampla dupa ce fusesem deja la o sesiune de parcari, intr-o parcare prin spatele blocului, caci gata, deja nu mai vorbesc de sesiuni de shopping.
Reflectam eu aseara inainte sa adorm, caci iar mi s-au intors gandurile si visurile despre condus ca e greu sa mergi pe jos cu spatele, dar cu masina, normal ca e foarte, foarte greu. :)))) Blondele astea... destepte mai sunt.
Si daca va intrebati cine era blonda simpatica dintr-o masina rosie situata pe banda a doua, perpendicular pe sosea, in directia de mers :))), ei bine, eu eram. Nervii de aseara s-au transformat in zambetele de azi. Rabdare am, nu asta e problema, dar am si asteptari, nici asta nu ar fi asa o problema dar ma enerveaza ca nu imi iese. Toata lumea, ca sa ma incurajeze, imi spune ca e normal, este pe de-o parte, avand in vedere ca sunt dupa o pauza de 7 luni si asta nu in conditiile in care as mai fi condus sau m-as mai fi parcat de cand am facut scoala de soferi.
Si Habarnam al meu, simpaticul de el, nu stia ce sa mai faca aseara, sa rada, sa planga, sa se enerveze, sa ma incurajeze, sa mai parcheze el masina sau sa o lase asa, sa se amuze ca nu inteleg care e stanga si dreapta cand dau cu spatele sau sa ii vina sa se dea cu capul de parbriz. Si traiul cu o blonda are avantajele si dezavantajele lui. :))
Si da fratele meu, cred ca o sa ma gandesc serios la achizitionarea unui autocolant care sa previna soferii din trafic ca a iesit blonda pe strada.
Atentie, blonda la volan :)))))

Aventurile lui Habarnam si ale prietenilor sai

2010-03-30T09:30:00.002+03:00

Mare talent Nikolai Nosov asta. Pe langa faptul ca mi-a furnizat un alint original, a mai creat si un personaj memorabil. De fapt, nu a creat numai unul ci o ceata intreaga. Povestea e simpla, a mea si a lui Habarnam cel adevarat, nu cel alintat. Aventurile lui Habarnam si ale prietenilor sai este una din cartile copilariei mele, carte pe care am recitit-o cu drag si acum la aproape 30 de ani.
Mi-a fost mai greu sa o recuperez ca mami a mea o daduse disparuta iar noile editii pe langa faptul ca nu erau la fel de atragatoare, nici nu se mai gasesc in librarii. M-am distrat la fel ca odinioara, de fapt cred ca mult mai mult acum, pe langa Habarnam si cu ceilalti prichindei si prichindute.
"Intr-o casuta de pe strada Campanulelor locuiau laolalta saisprezece prichindei. Cel mai de seama dintre ei era un prichindel numit Stietot. Il poreclisera Stietot pentru ca intr-adevar stia foarte multe lucruri.
Si stia foarte multe pentru ca citea fel de fel de carti. La el, pe masa, pe sub masa, pe pat, pe sub pat, numai carti si iar carti. Nu gaseai un locsor in odaia lui in care sa nu dai de carti. Datorita cartilor citite Stietot devenise foarte intelept. De aceea toti ii dadeau ascultare si-l iubeau nespus.
Stietot purta intotdeauna haine negre, iar când se aseza la masa, cu ochelarii pe nas si incepea sa citeasca o carte, semana leit cu un profesor.
In aceeasi casuta mai locuia vestitul doctor Pilula, cel care-i vindeca pe pitici de orice boala. El umbla imbracat mereu in halat alb, si pe cap cu o tichie tot alba, cu pompon. Mai locuiau aici renumitul mecanic Surubel cu ajutorul sau - Piulita; locuia apoi Zahar Zaharescu Limonada, care ajunsese celebru pentru ca ii placea la disperare apa gazoasa cu sirop. Era un pitic foarte politicos. Pretindea sa i te adresezi cu numele intreg si stramba din nas când cineva ii spunea pur si simplu: mai, Limonada. Mai locuia in casa asta vânatorul Glontisor. El il avea pe catelusul Strop si mai avea o pusca cu dopuri. Veneau apoi la rând pictorul Acuarela, muzicantul Gusla si alti prichindei: Grabila, Dondanel, Tacutul, Gogoasa, Zapacila, cei doi frati Posibil si Probabil. Insa cel mai vestit dintre toti era prichindelul zis Habarnam.
Il poreclisera Habarnam pentru ca nu stia nimic.
Acest Habarnam purta o palarie albastra-albastra, pantaloni galben-canar si o bluzita portocalie cu cravata verde. Ii placeau lui culorile tari. Astfel, gatit ca un papagal, Habarnam hoinarea zile-n sir prin oras si nascocea fel de fel de aiureli pe care le povestea tuturor.
In afara de asta le jignea cu orice prilej pe prichindute. De aceea, cum ii zareau de departe bluzita portocalie, prichindutele faceau calea-ntoarsa si se ascundeau in casele lor. Habarnam avea un prieten, pe numitul Peticel de pe strada Margaretelor. Cu Peticel, Habarnam putea palavragi ore intregi. Se certau de douazeci de ori pe zi si tot de douazeci de ori pe zi se impacau."
E o poveste draguta din care si cei mici si cei mari au ce invata. Habarnam, cel putin, isi invata lectia.
Mare talent si Pavel Bartos. Sincer, nu cred ca se putea gasi un actor mai potrivit care sa-l interpreteze pe Habarnam. Am fost la Odeon sa-l vedem, noi si foarte multi copii, undeva pe la ora 11 dimineata, intr-o duminica. Codite nu aveam si in afara parintilor nu prea vedeai persoane de varsta noastra, dar ne-am distrat copios si noi si copiii din sala, multi si cam galagiosi.
Sper ca atunci cand voi avea copii (cel putin 2 :)))), se va mai juca inca Habarnam. Si daca nu, oricum il avem si in format tiparit si in cel audio.

Cadoul meu de 8 martie

2010-03-18T13:33:00.004+02:00

Vreau de ceva timp sa scriu despre asta dar celalalt blog imi ocupa tot timpul liber inexistent. Azi insa, am rapit putin din timpul de postat retete, ca din timpul de gatit inca nu rapesc si m-am gandit sa imi impartasesc experienta legata de cadoul meu de 8 martie.
Pentru Habarnam al meu (o sa ma duc duminica sa il vad intr-o piesa de teatru, nu pe al meu ci pe Habarnam intruchipat de Pavel Bartos (poate o sa am timp sa scriu ceva despre asta)) a fost dintotdeaua greu sa aleaga cadouri, pentru mine in mod special. Primul a fost un caine de plus urat despre care am mai scris aici, insa pe parcurs s-a perfectionat (chiar si atunci cand nu le aleg eu singura), incepand cu ceasul dragut pe care il am acum la mana si care nu imi produce nicio alergie (asta deja e o mare performanta) pana la cadoul pe care mi l-a facut de 8 martie. Ca sa rada de mine, m-a amagit intai cu o ciocolata si dupa ce m-a dus acasa m-a invitat frumos sa-mi ridic cadoul din portbagajul masinii. Singura nu am reusit oricum, am avut nevoie de ajutor :).
Ei bine, am primit cadou de 8 martie un robot de bucatarie. Stiu, stiu, pentru unele dintre voi este o invitatie directa la cratita, pentru mine insa nu. La cratita ma duc oricum din placere si numai cand am eu chef. Imi doream un robot de bucatarie mai ales pentru taiatul cepei, operatiune care imi face destul de mult rau. Taiatul unei cepe implica pentru mine un bocit continuu si cateva aller retour din si catre bucatarie.
Sincer, inca nu ma pricep la folosirea lui. Am facut un singur test si rezultatul nu a fost cel asteptat. M-am cam enervat, atat eu cat si Habarnam, am avut foarte multe chestii de spalat si nici nu prea ne-am descurcat in ceea ce priveste timpul. Cred ca tocatorul si cutitul m-ar fi ajutat mai mult. Insa, nu ne-am dat batuti, am zis ca o sa ne perfectionam si nu o sa-l tinem pe post de bibelou, nu de alta dar nu mi-a trecut pasiunea pentru gatit.
Mai revin cu noi informatii dupa ce fac mai multe experimente.

Furia rosie nu are deloc noroc

2010-02-15T14:10:00.008+02:00

E iarna. Ninge dimineata, ninge la pranz, ninge seara, ninge noaptea, cateodata e viscol de dimineata pana in dimineata urmatoare si tot asa. Toata lumea spera, cand ninge, ca acea ninsoare sa fie ultima, dar am tot ramas cu speranta. Bucurestiul e groaznic, ba plin de nameti, transformati ori in zapada murdara, ori in balti care tind sa devina lacuri.
Si undeva, in aceasta lume sinistra, descrisa in cateva cuvinte mai sus, traieste si furia rosie. E abandonata intr-o parcare, e pornita din cand in cand sa se mai dezmorteasca, mai pleaca si la o plimbare scurta, dar asta se intampla foarte raaar pentru ca o doboara din nou zapezile. Am cumparat-o cand afara ningea foarte tare, probabil asta a fost un semn pe care nu l-am inteles de la inceput si de atunci o tine tot intr-o inzapezire si dezapezire. In putinul timp in care l-am petrecut impreuna, am incercat sa ne imprietenim. Inca mai protesteaza si se mai supara pe mine si mi-o arata intr-un mod convingator, de fiecare data cand am vreun taximetrist in preajma.
Furia rosie si blonduta simpatica au trecut si prin niste incercari impreuna, si ce incercari, nu asa... Dar au fost curajoase amandoua si au trecut cu bine peste asta. Intr-un week-end de pomina, blonduta simpatica a scos-o pe furia rosie la o plimbare mai lunga, spre locurile natale. Se pare ca si pentru asta mica si rosie tot acasa e acasa pentru ca si atunci cand blonduta a vrut sa o intoarca la capitala ea tot spre locurile natale a tras. De vina a fost blonduta simpatica, normal, pentru ca s-a gandit ea ca furia rosie poate strabate un mare viscol si niste mari nameti. Si saraca a tinut piept cat a tinut si inca ar mai fi tinut numai ca nu mai avea cu cine. Asa ca blonduta si furia rosie au ramas inzapezite, dar ce inzapezite ca a durat vreo 3 ore ca sa iasa la lumina. Norocul lor ca nu au fost singure, ci au fost inconjurate de destule alte masini, inzapezite si ele. Au plecat de acasa la 4 dupa amiaza, au strabatut 30 de kilometri la dus si inca 30 la intors, pe acelasi drum, in 7 ore. 7 ore in care furia rosie a avut grija de blonduta incalzind-o, fara sa consume multa benzina. Blonduta simpatica nu era numai simpatica, devenise si un pic panicata, pentru ca se vedea eroina principala intr-un film de groaza. Decorul facea totul: un camp pustiu, plin de zapada, unde viscolul era ca la el acasa, suiera pe la geamuri facand un zgomot puternic, unde nametii si dunele de zapada de pe sosea le amenintau, devenind din ce in ce mai mari, unde oameni zgribuliti se tineau de masini pentru a putea sta in picioare, unde nimeni nu stia nimic, cat timp mai se sta, ca de plecat era clar ca nu se pleca. Pana la urma, dupa 3 ore de asteptare, in care doar Europa FM mai era prietena lor, niste oameni de treaba au reusit sa faca putina lumina in universul blondutei simpatice si a furiei rosii si le-au scos din nameti si din viscol. Le-au condus pe ele si pe ceilalti rataciti in Siberia direct, nu in Panama, pe drumul pe care venisera pana la o destinatie dorita de unii si temporara pentru altii. A fost o invatatura de minte pentru blonduta simpatica si de aceea a mai tinut-o pe furia rosie vreo 2 zile in locurile natale pana cand a putut sa ii ofere o autostrada circulabila.
A fost o incercare si cred eu ca o sa mai urmeze si altele, sper doar ca nu la fel de riscante. Oricum au timp sa se cunoasca si sa faca progrese pentru ca sunt sigura ca, la un moment dat, o sa devina foarte bune prietene.

Si blondele gatesc

2010-02-06T18:51:00.005+02:00

Am facut un nou blog Si blondele gatesc, un blog despre o pasiune de-a mea neconventionala, spun eu. Imi place sa gatesc, am spus-o de mai multe ori si o spun acum din nou. Nu am timpul necesar sa o fac cat as vrea si e posibil si sa ma satur la un moment dat dar deocamdata traiesc clipa. Imi place sa experimentez si sa descoper retete noi si pana acum, nu ca vreau sa ma laud (ii las pe altii sa o faca) nu prea am dat gres. O sa incerc sa impartasesc, in limita timpului disponibil, retetele pe care o sa le gatesc, experimentele pe care le voi face si de ce nu si mici trucuri pe care o sa le invat si eu pe parcurs pentru ca trebuie sa recunosc, sunt departe de a fi o mare bucatareasa.
Titlul pe care l-am dat noului blog se vrea a fi un slogan, nu generalizez, dar vreau sa subliniez ca, in ciuda aparentelor, mai exista si blonde preocupate de altceva in afara de blondul platinat al parului.
Imi urez bafta si da, nu uitati, si blondele gatesc.

Craciun fericit!

2009-12-26T17:51:00.007+02:00

Am timp...da da...greu de crezut, dar adevarat. Asta se intampla pentru ca sunt intr-o scurta vacanta meritata si asteptata. Luna decembrie a fost o luna plina. A inceput cu team building-ul de la Rasnov unde mi-am exersat talente si mi-am testat limite. Am escaladat muntele, am mers pe poteci cu noroaie pana la gat si am cutreierat padurile, cu cizmele mele moderne pana peste genunchi si cu aerele mele de city girl. Am imbracat costumul de razboinica, dupa cum se vede, am tras cu arcul si cu pusca, am dansat ca pe timpuri, am cantat cantece de dragoste, asa ca sa nu indrazniti sa ma suparati (asta nu ca ati fi indraznit inainte :))). Am fost la o pensiune foarte curata si moderna, unde ne-au primit niste oameni deosebiti si dragastosi, care ne-au facut sa ne simtim ca acasa. Este vorba de Pensiunea Rasnov.
Nici nu m-am intors bine si am achizitionat-o pe asta mica si rosie din fata blocului, bine asta dupa multe plimbari, nereusite (sa nu le spun tepe), nervi, sperante, ghinionul nelipsit. Ea e rosie ca focul, eu sunt frumoasa, astept acum sa-mi surada norocul si sa primesc inelul de logodna, dar nu dupa modelul mai ai un lucru sa-mi dai. Cine nu a inteles, nu e o aluzie, e doar o gluma. Cadoul care trebuia sa mi-l fac de ziua mea, mi l-am facut deci de Craciun, dar sunt foarte multumita, nu ma plang. Pe langa asta, am mai primit si alte cadouri dragute ca doar am prieteni de treaba.
A urmat o noua plimbare, pe meleaguri straine, de data asta, ca am vrut neparat sa vad cum e zapada si in Franta, nu numai in Romania. M-am intors epuizata, am mai muncit trei zile pe branci, am alergat dupa ultimele cadouri, mi-am indeplinit si ultimul obiectiv pe anul asta, sa ma duc la un film 3D (am vazut Avatar) si gata acum sunt in vacanta. E a doua zi de Craciun... trece timpul.. deja ma gandesc la obiective pentru noul an... Glumesc (pe jumatate), deocamdata ma bucur de vacanta, asa ca va urez tuturor Craciun fericit!

Pentru Betty

2009-11-25T10:34:00.004+02:00

Pentru ca nu stiu cat a inteles din cuvantarea mea de la nunta si pentru ca nu i-am oferit cadou un exemplar, o invit sa se delecteze aici si pe ea si pe sotul:).
A fost odata ca-n povesti...

Daca ar trebui sa descriu in cateva cuvinte pe unul din prietenii mei, nu stiu daca as putea sa o fac pentru ca am destule de spus despre fiecare. Si cum draguta noastra mireasa face parte din categoria recent amintita, pregatiti-va pentru mai mult de cateva cuvinte.
Beatrice Nidelcu, actuala Stefan, alintata de mine Beatrice Rancea si Betty de persoanele apropiate este citez, insa fara a spune cui apartine citatul, o fata foarte de treaba dar cu gura cam mare. Lucru adevarat de altfel pentru ca este alaturi de prietenii ei mereu si de cei care au nevoie, gata oricand sa se sacrifice pentru binele lor. Daca ajungi sa o cunosti cu adevarat poti sa descoperi o frumusete interioara deosebita, o fire romantica si sensibila care iubeste natura si muntele in special. E adevarat si ca daca incepe sa vorbeasca, pai sa te tii frate, are o parere despre orice si tine ca aceasta parere sa fie luata in considerare. Daca m-ati intreba ce ii place mai mult, sa vorbeasca sau sa mearga la cumparaturi, sincer, nu as sti ce raspuns sa aleg, dar stiu sigur ca pastratul cardurilor inghetate in frigider nu e o idee asa proasta in ceea ce o priveste.
Uneori are o atitudine critica si combativa, de aceea suntem intr-o concurenta acerba care din noi doua sa aiba dreptate (asta era o gluma). Chiar daca este o fire glumeata si cu mult umor, nu prea se distreaza cand se fac glume pe seama ei.
Este inteligenta si ambitioasa si chiar daca se arunca de multe ori cu capul inainte fara o analiza prealabila, mai devreme sau mai tarziu obtine ceea ce si-a propus.
Daca ai trecut prin multe in viata si ai impresia ca nu mai sunt multe lucruri pe lume care ar putea sa te surprinda, atunci inseamna ca nu ai cunoscut-o inca pe Betty. Sa fie curaj ? Sa fie imprudenta ? Eu spun ca este putin din amandoua, iar combinatia aceasta a dus la multe situatii complicate dar si la multe realizari.
Este plina de entuziasm si energica si chiar daca a mai trecut si prin momente dificile si a fost si cu moralul la pamant, a gasit intotdeauna resursele necesare sa mearga mai departe.
Mi-au trecut multe amintiri prin cap cand am scris aceste cuvinte, dar nu am vrut sa fiu nostalgica, doar nu pleci nicaieri si sunt sigura ca nici nu scapam de tine asa usor. Pot spune ca am petrecut multe momente frumoase impreuna, n-am sa uit niciodata cand la 3 dimineata, mergeam in pijamale pe bdul Kogalniceanu sa cumparam ciocolata si seminte pentru ca stii ce a spus despre noi odata un baiat deosebit, ca toata ziua nu facem decat sa citim carti de dragoste, sa spargem seminte si sa ne uitam la telenovele. De asemenea, vreau sa-ti multumesc draga mea ca ai stat treaza pentru mine pana la 7 dimineata pe un covor intr-o sufragerie si intr-o companie nu tocmai placuta.
Nu ai vrut un discurs siropos si sincer nici nu cred ca as fi fost capabila sa il scriu, dar pentru ca totusi am scris unul vreau sa va urez in numele tuturor sanatate si numai bucurii, sa va bucurati de copilul sau copiii pe care o sa ii aveti si sa nu uitati ca trebuie sa tineti un ochi inchis daca vreti sa fiti fericiti.

La multi ani Vali!

2009-11-25T10:28:00.002+02:00

Ieri a fost ziua fratelui meu cel mai mic Valentin, alintat de mine in mai multe feluri (fraierica ghiozdanel are succes in prezent).
Ca sa vedeti din ce familie fac parte, distrati-va cu poza din postul asta (fratii mei aratosi):
Bengi si Bolec
La multi ani mai Vali!

E cea mai frumoasa...

2009-11-23T10:35:00.002+02:00

Impotriva firii si contrar obiceiurilor mele....

Fata toata viata o sa zdrobeasca,
Strugurii sub talpa sa mi-l gaseasca
Intr-un bob de struguri pe-al ei iubit.

Nu sunt

2009-11-22T02:11:00.002+02:00

In seara asta am avut o revelatie : nu sunt perfecta. Glumesc, bineinteles si nu glumesc in ceea ce-mi priveste perfectiunea ci in ceea ce priveste revelatia pentru ca la naiba, chiar asa e, nu sunt perfecta.
Nu e de rau, e de bine.
Am un moment de inspiratie maxima la 2 noaptea asa ca am deschis laptopul si m-am pus pe scris. Norocul meu ca este sambata.
In seara asta m-am oferit drept exemplu pentru semnificatia cuvantului bucaciune. Prietenii mei s-au distrat, ceilalti au ramasi muti in fata modestiei mele.
Tot in seara asta am fost la o piesa de teatru la National, Toti fiii mei de Arthur Miller, o piesa frumoasa, jucata foarte bine dar in contrast total cu scaunele deloc confortabile din sala. Ne intrebam daca o fi chiar atat de scumpa renovarea salilor, dar banuiesc ca este.
Tot in seara asta am fost la targul de carte de la Dalles si am cumparat nu mai putin de 10 carti usurele si neserioase. Pe langa blana mea de leopard care facea nota discordanta cu peisajul, ne-am mai evidentiat si noi cum am putut. Eu si prietena mea Simona, un cuplu de fete delicate intr-o mare de oameni seriosi ne-am gandit la standul Polirom ca ar fi cazul sa stie toti prezenti ca am gasit cartea Mihaelei Radulescu, Niste raspunsuri. Fac excese cane e vorba de shopping, dar asta e o revelatie mai veche. Dar acum ma bucur de existenta unor carti colorate in biblioteca mea. Da Simona, cam greu Dostoievski asta, atarna greu in punga.
Tot in seara asta am facut o fapta buna, am donat niste bani achizitionand cartea Mihaelei care sunt sigura ca o sa imi placa foarte mult.
Tot in seara asta am realizat ca nu sunt un bun cetatean. Maine nu cred ca ma voi duce la vot pentru ca nu stiu sincer cu cine sa votez. Nu in seara asta, ci ieri seara, in timp ce unii urmareau cu sufletul la gura marea confruntare dintre candidatii la functia de presedinte al Romaniei, eu urmaream cu aceleasi trairi Dansez pentru tine. Un lucru e cert, ma distrez de un milion de ori mai bine cu Jean de la Craiova decat cu Traian Basescu si compania.
Tot in seara asta a trebuit sa fac fata de una singura glumelor prietenilor mei dragi. Si sunt sigura ca asta nu o sa se intample doar in seara asta. Nu e un repros dragii mei, stati linistiti.
Tot in seara asta am aflat ca aseara fratele meu manca turta dulce Bobita.
Tot in seara asta si chiar in acest moment, am o revelatie : ar fi cazul sa ma culc.

Never say never

2009-11-19T10:54:00.002+02:00

Pentru toti prietenii mei pe care chiar ii intereseaza soarta mea si pentru ceilalti care sunt doar curiosi: m-am pupat cu Buli si nu ca in visul cu Dani Otil ci in realitate.
Pentru mai multe detalii contactati-ne. Iar daca se intampla ceva nou, revin :).

PS: cred ca blogul meu se va transforma intr-o pagina de Twitter la cat de scurte sunt posturile mele din ultimul timp

Eugen, gen ma dau cu parfum

2009-11-18T13:44:00.002+02:00

Am 2 frati frumosi si inteligenti.
Din ciclul ce sa fac si eu bine, doar ce m-am trezit, luati de va distrati.
Sunt Eugen si va salut din abdomen.
Mai pe larg, cu alta ocazie.

Astazi e ziua mea

2009-11-03T13:34:00.001+02:00

punct.

Despre filmele de groaza

2009-10-27T13:25:00.011+02:00

Eu am fost facuta pe lumea asta pentru filmele de dragoste sau pentru comedii romantice si pentru ca tin destul de mult la mine, atunci cand am putut sa decid singura, am ales sa ma uit la astfel de filme. Mi se pare ca trebuie sa fii putin sadic sa alegi sa te uiti la filme de groaza si dupa sa adormi cu lumina aprinsa cateva luni bune si sa te intrebi mereu daca scartaitul sifonierului indica prezenta vreunei creaturi necunoscute. Nu vreau sa judec, doar imi dau cu parerea, mai ales ca eu nu m-am uitat la niciun film de groaza si tot adorm cu Mircea Badea atunci cand e posibil.
Chiar cred ca unii se uita cu placere la filmele de groaza si unele chiar te tin cu sufletul la gura dar mai cred de asemenea ca trebuie sa stai bine cu inima si nervii ca sa poti sa fii un spectator devotat (cu inima oi sta eu cum oi sta, dar cu nervii sigur nu stau bine, mai ales in ultimul timp). Nu imi plac nici filmele care implica scene cu mult sange sau cu lucruri scarboase si nu exagerez deloc cand afirm asta. Oi fi o fricoasa oare? :)))
Copilaria mea a fost terorizata de papusa aia ucigasa si de lupul care o alerga pe Lassie si care aveam impresia ca apare mereu de dupa patutul in care dormeam. Cred ca am mai spus ca nu am amintiri de cand eram mica, dar asta chiar nu am uitat. Acum la maturitate :)), nici la Constantine nu m-am putut uita, nici macar Keanu nu a putut sa ma convinga (ma convinsese faza aia cu oglinda de la inceput ca totusi e mai dragut Keanu in reviste).
Ieri, nu am avut o zi excelenta, abia asteptam sa ajung acasa sa ma distrez cu o carte, un ceai relaxant si o baie cu laptele meu cu lavanda si mar. Insa destinul mi-a jucat o festa, pentru ca, ridicand de cateva ori capul din revista pe care o citeam si indreptand cate o privire furisa catre televizor, am ajuns sa ma uit la un film de nebuni la Protv. Cred ca nu m-am mai uitat seara la un film la televizor de nu stiu cand. Nu am vazut cum se numea, am dat un search rapid pe Google azi si am aflat: "Premonitia", cu Sandra Bullock. Offf, daca stiam eu titlul sigur nu as mai fi vazut un cap retezat zburand dintr-un cosciug (bine asta nu la inceput, ca daca era asa sigur ratiunea batea curiozitatea). Hai bine, asa e, asta a fost singura faza mai urata, dar starea mea de aseara nu cerea un astfel de film ciudat, in care intamplarile nu se succedau in ordinea normala. Din cauza asta am fost eu curioasa sa stau sa ma uit ca sa inteleg care e treaba. Si am inteles pana la urma.
Am facut totusi si baia cu marul si lavanda, untul cu struguri mi-a fost aproape ca intotdeauna si am avut si doi prieteni de nadejde care m-au ajutat sa adorm: Habarnam si Mircea Badea.

Ipocrizia si ce implica ea

2009-10-21T12:47:00.009+03:00

Iar m-a certat Buli ca nu am mai scris nimic. M-a certat si ca postul despre Creta a fost prea scurt si ca am spus ca o sa scriu si ceva despre Atena si nu am scris. Sincer, nu am niciun chef, dar pentru ca sunt o simpatica m-am gandit sa ii dau totusi ceva de citit (cu Dianet aia nu prea am avut succes).
Asa ca, ia sa scriem ceva despre oamenii ipocriti, asa ca sa ne distram, nu sa ne enervam. Spuneam zilele trecute ca unora nu le place minciuna, altora nu le place nesimtirea, uite mie nu-mi place ipocrizia, dar nu-mi place deloc (bine, nu ca mi-ar placea acum minciuna sau nesimtirea :)). Fiind o persoana directa, mie mi se pare foarte greu sa te prefaci. Bine ii iertam pe cei mai saraci cu duhul care sunt ipocriti fara sa-si dea seama, aici vorbim despre cei care o fac in cunostinta de cauza. Si trebuie sa recunosc ca trebuie sa fii destul de inteligent ca sa-ti mearga si sa-i pacalesti pe cei din jur cu falsele tale intentii.
Uite ce am gasit in DEX-ul online, mai clar de atat nici ca se putea:
"IPOCRÍT s., adj. 1. s. fățarnic, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) fariseu, (reg.) proclet, (înv.) telpiz, (fig.) iezuit, tartuf, trombonist. (Mare ~ mai e și ăsta!) 2. adj. duplicitar, fals, fariseic, fățarnic, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelistic, (reg.) proclet, (înv.) fățărit, telpiz, (fig.) iezuit, iezuitic, (pop. fig.) pestriț, (înv. fig.) calp, zugrăvit. (O comportare ~ă.)"
Eu am avut parte de oameni ipocriti in viata asta a mea dar i-am dibuit mai devreme sau mai tarziu. Si nu inteleg bai frate, daca nu esti in stare si nu te tine cureaua, daca nu esti indeajuns de viclean incat sa poti, nu e mai simplu sa alegi sa fii direct? Ca pana la urma nu trebuie sa iti placa toata lumea sau sa aiba toata lumea o parere buna despre tine. Eu pot sa traiesc cu ideea asta si inca foarte bine si de aceea incerc sa am in jurul meu oameni directi si sinceri. De ce sa imi spui tu ca ma placi cand de fapt nu este asa, ce am de castigat din asta? Nimic, nici pe termen scurt dar nici pe ala lung, poate doar o dezamagire atunci cand aflu adevarul. Si nu e mai simplu si pentru tine sa nu te prefaci in fiecare zi ca sunt de treaba sau ca vai ce rochie draguta am azi cand tie de fapt nu ca nu-ti place rochia, dar nici prin casa nu ai sta cu ea (bine nu ca as avea eu vreo rochie despre care se poate spune asa ceva) iar pe mine m-ai calca in picioare de cat de mult te enervez. Si de ce sa iei omul pe dupa piersic, sa il aburesti si sa il invartesti, sa il pierzi in detalii neinteresante si penibile, sa faci si eforturi considerabile pentru asta, cand e mult mai simplu sa ii spui omului drept in fata ce crezi si ce vrei de fapt. Plus ca, mai exista un risc, daca nu esti ipocrit prin excelenta bineinteles. Ia incerca sa vezi cum e cu ipocrizia asta macar o singura data: daca se nimereste sa dai peste unul mai slab de inger care sa te si creada, s-ar putea sa-ti placa si sa incerci si a doua oara si a treia. Cu mine nu o sa va mearga ipocritilor ca m-a facut mami inteligenta :)).
Si acum fara gluma, am fost si pacalita si dezamagita, chiar de prietene apropiate alaturi de care am fost si la bine si la rau, dar ce sa faci, asta e viata, as baga si citatul ala cu ce nu te doboara te face mai puternic, dar nu il mai bag pentru ca sunt originala si nu spun niciodata ca toamna si-a intrat in drepturi.
Si chiar daca imi plac lucrurile complicate, de data asta aleg calea cea simpla: voi fi mereu sincera si directa :).

Cu nostalgie despre Creta

2009-10-03T11:50:00.003+03:00

E sambata si este foarte dimineata. Sunt treaza deja de 2 ore si nici de dormit nu am dormit foarte bine. Un moment mai potrivit nu am gasit sa povestesc ce este de povestit si ce am tot amanat de aproape o luna. Da, atat a trecut deja de la vacanta, o vacanta declarata cea mai frumoasa de pana acum. Sa inceapa distractia.
Am plecat noaptea la 3, sapte viteji calare pe cai (putere) si am mai ajuns a doua zi in zori la destinatie. Drumul a fost lung si obositor, a doua oara nu as mai repeta experienta din punctul asta de vedere dar am trecut repede peste. Unii dintre noi au dormit in toate pozitiile pe unde au nimerit (in masina, pe ferry boat, chiar si pe canapelele de la receptia hotelului, Lili si Adelina, despre voi vorbesc :))., altii au crezut ca zboara din masina in mers, ceilalti au fost la volan si ultima ramasa a reusit performanta de a dormi 4 ore in primele 48. Calatoria cu ferry boat-ul a fost o experienta de noapte, vasul urias, intinderea de apa la fel, inghetata foarte buna.
In momentul cand am pus piciorul pe pamant cretan, am luat fara sa stiu cea mai importanta decizie. Curios este ca nu mi-am impus nimic si totul a venit de la sine (inca ma mai minunez si eu cat de relaxata am fost). Nu m-au doborat nici oboseala acumulata, nici hotelul care nu a fost chiar cum ne asteptam, nici cluburile care au fost departe de ale noastre (si asta nu in sensul bun), nici micile certuri, nici macar raguseala care m-a lasat fara voce 2 zile si m-a impiedicat sa vorbesc in restul. Si asta s-a intamplat pentru ca am fost cucerita din prima : peisajele sunt superbe, desprinse din povesti iar marea adorata mi-a cantat in ureche de cum am ajuns. Am facut cunostinta cand era calma, s-a suparat si ea putin (poate ca am ragusit eu), am adormit si m-am trezit in fiecare zi pe muzica valurilor izbite de tarm si as fi putut sta sa o admir toata ziua de pe terasa hotelului fara sa ma plictisesc.
Am facut cam tot ce se poate face intr-o vacanta.
Ne-am bronzat, plajele lor sunt mult mai mici decat ale noastre, cu nisip dar cu pietre si vegetatie in apa, nu-ti bubuie muzica in urechi, pe scurt peisajul e complet diferit de cel de la marea noastra.
Ne-am plimbat, pentru ca in doua zile, soarele nu a tinut cu noi (in schimb a tinut cu mine in ultima zi cand m-a bronzat de dupa nori cat nu ma bronzase in toate zilele de pana atunci (si acum ma mai lupt sa curat urmele)). Am vazut si alte statiuni, unele mai dragute decat a noastra (Agios Nikolaos chiar prezenta interes) , am fost si la Knossos, peisajele nu le pot descrie in cuvinte (bine nici dragutele de serpentine care l-au facut pana si pe Buli Jigulinul sa nu mai mixeze cu asa avant), concluzia simpla e ca m-as reintoarce oricand (cu avionul insa).
Ne-am distrat, nu asa cum imi imaginam (nu e deloc de rau) si cum spuneam si intr-un post precedent. Am fost la cele mai tari cluburi (a venit pana si John Digweed sa ne mixeze) dar din punctul asta de vedere nu ca suntem tari, dar chiar nu ne comparam. Nu cred ca e cazul sa vorbesc despre lumea din jurul nostru, pentru ca ei se distrau (naspeti sau nu, majoritatea se incadrau in prima categorie) ci sa ma limitez la ideea lor de club. Trebuie sa te incadrezi intr-un spatiu de doi pe doi, nu trebuie sa porti tocuri de 12 decat daca esti foarte, foarte antrenata pentru ca nu ai unde sa iti odihnesti picioarele de top model, trebuie sa faci si niste gimnastica inainte astfel incat sa poti sta cu mana indoita din cot sa-ti tii paharul cu bautura si trebuie sa dansezi toata noaptea, ca doar nu ai venit la club sa te rezemi de un perete, ca de altceva nu ai de ce (visati la canapele ? si scaunul era un lux). Lili, luxul, Las Vegasul, iahturile si Moet-ul trebuiau cautate in alta parte. Dezamagirea nu a fost uriasa si asta pentru ca au fost o multime de terase si restaurante dragute unde ne-am petrecut restul noptilor. Din punctul asta de vedere, jos palaria. Am fost numai la terase pe malul marii, toate frumoase (nu am gasit-o p-aia cu hamacele, dar si asa...). Era in schimb ceva foarte enervant, grecii stateau in strada in fata restaurantelor sau teraselor si te invitau, cateodata politicos, dar nu tot timpul, unii erau simpatici dar altii te calcau pe nervi. Am facut si o mica petrecere surpriza cu baloane :), tort si lumanari cand am sarbatorit-o pe Beatrice si ziua ei de nastere (doamna tot doamna ramane, se va schimba doar numele in curand, ca dovada si cadoul blanos pe care l-a primit).
Am mancat si am baut pe saturate. Ne-am facut toate poftele, incepand cu caracatita si terminand cu o carne de miel gatita excelent. Am mancat si peste foarte bun si mancaruri traditionale, salate bine facute (sincer chiar nu cred sa fi nimerit ceva care sa nu imi placa). Pe unii dintre noi nu i-a distrat asa tare partea asta cu mancarea, de fapt pot spune chiar deloc (imi pare rau pentru tine Buli :)). Am mancat o inghetata foarte buna cu vanilie, caramel si nuci (nu am putut sa ma abtin nici cand gatul meu era in flacari) si am baut cele mai bune frappeute ever. Frappeute uriase, cu multa inghetata si fffff bune la gust (nu am baut eu cate mi-as fi dorit dar daca sunt sensibila ce sa fac).
Am facut si shopping, atat cat trebuie, de fapt am facut mai multe mai mici. Am cumparat si haine si incaltari si gentuta si cosmetice. Sunt incantata maxim de o crema descoperita de Simona (bine a descoperit si altele) care are o textura super si miroase ffff frumos.
Despre greci ce pot spune ? Barbatii nu sunt cei mai frumosi asa cum le este dusa vestea si pana si aia mai draguti ascund cate ceva (cearta cu apa si sapunul chiar este o problema in conditiile in care nu prea iti lipseste nimic (am mirosit niste sapunuri, geluri de dus super, de scrub nu mai vorbesc ca deja cerintele ar fi la un nivel foarte inalt)). Cu femei nu am avut de-a face (bine nici cu barbati :)), in afara de simpaticele cu rezervarea la ferry boat. Aaa, ba da, am intalnit una draguta si vorbareata cu care s-a distrat Simona la Benetton, pe limba ei (a grecoaicei, nu a Simonei). Am mai avut parte si de un mosulet simpatic de la Anek care ne zambea politicos dar care ne-a facut gaite (nu direct, ci in conversatia pe care o purta cu un alt client). I-a cam pierit zambetul de pe fata cand Simona i-a multumit in limba pe care, oups se pare ca o intelegea si una dintre noi.
Despre Atena voi vorbi pe scurt in alt post. De altfel si ce am povestit mai sus e o relatare pe scurt a evenimentelor.

Revenirea

2009-09-16T09:40:00.002+03:00

M-am intors..... Si nu e nicio urma de bucurie nici in randurile astea si nici in vocea mea ragusita inca saracuta. Nu am chef sa scriu si am o groaza de povestit. Am avut cea mai frumoasa vacanta din toate vacantele mele de pana acum, asta e clar si cel mai important.
O sa revin cand o sa am chef si cu povestiri din vacanta.

Pe ultimele 200

2009-08-26T09:51:00.002+03:00

O blonda ia cina împreuna cu sotul ei:
-Auzi iubitule, mi-a spus azi un coleg de serviciu un banc cu blonde. Am râs de era sa cad jos din pat!
Mai e putin, asa e, nu suntem chiar pe ultima 100 cu toate ca asa mi-ar placea sa cred. Azi dimineata mi-am facut un quizz, ce semn zodiacal ti se potriveste. Ideea e ca a iesit ceva, ceva in legatura cu actiunile in forta desfasurate in ultima perioada. Nu e deloc usor sa pleci in concediu, nu e usor sa te certi in engleza, mai ales ca nu am mai exersat de mult (nu cearta, ci limba engleza). Am intampinat mici greutati cu rezervarea biletelor de feribot, am dat peste o grecoaica fff draguta :), care sigur m-ar fi calcat in picioare, dar ce e de apreciat la ea e amabilitatea prefacuta cu care mi-a vorbit pana la conversatia finala (incepand cu please be kind to si terminand cu best regards).
Am rezolvat-o si p-asta pana la urma, si pe grecoaica si rezervatul biletelor. Mai e un hop, camera de hotel pentru Salonic, dar...suntem pe ultimele 200 cum am zis :).
Si rezultatul bineinteles, elementul care ma defineste e focul :)):
"Creativa si energetica pana la refuz – nu ca ai fi obisnuita cu refuzul din partea celor care orbiteaza in jurul tau, atrasi de flacara ta constanta. Cel mai in largul tau te simti cand esti in centrul atentiei, pentru ca ai ce spune si vrei sa impartasesti, sa polemizezi, sa iei cuvantul in plen, pe podium, oriunde ai fi.
Mereu se va gasi cineva dispus sa te asculte, sa-ti soarba cuvintele, caci magnetismul tau consta in calitatile de leader: expunerile nu te infricoseaza, cursurile de public speaking au fost inventate pentru altii! Poate ai fost catalogata “sugatoare de energie”, dar asta nu e un dezavantaj decat pentru cei care nu pot tine pasul cu entuziasmul tau debordant. Lumea are nevoie de cineva neobosit la carma, iar tu esti constienta ca daca ti se da destula apa la moara, esti capabila sa duci la bun sfarsit orice sarcina prin pura putere de convingere."
Deci nu va puneti cu mine, da? Doar eu spun cand sunt gata :)).
Si pe la Barcelona cum o fi cu shopping si Javieri? Ia mai treci acasa fata!

M-am sarutat cu Dani Otil

2009-08-18T13:59:00.003+03:00

Si credeti-ma ca saruta groaznic. Se facea ca eram intr-un mall aglomerat si eu eram cu iubitul meu Dani undeva la etaj inconjurata si de alti oameni care erau prietenii lui. Prietenele mele erau pe undeva pe jos si voiau sa plece nu stiu unde. Intre ele era si fosta cumnata a prietenei mele Lili care imi striga sa il las pe Dani Otil ca sunt prea buna pentru el :)). Doamne, ce ma distrez.
In timpul asta eu eram ocupata cu sarutatul, care asa cum am mai spus era groaznic. Pacat de pozitia aia.... din unica-mi fantezie erotica, neindeplinita inca. Fantezia nu-l include pe Dani Otil :)), am tinut sa precizez asta si nu pentru ca as avea ceva cu el, mi se pare un baiat dragut, dar nici nu am fantezii cu el. Cred ca nu m-a sarutat nimeni asa stangaci si penibil, nici in vis, nici in viata reala.
Ca asta asa cum e de inteles, se intampla in vis. Deci, Dani Otil saruta groaznic in vis, in viata reala, nu stiu, ar trebui sa o intrebam pe Mihaela.

Dianet

2009-08-15T12:29:00.004+03:00

Azi nu am chef de nimic, vreau sa lenevesc, sa citesc, sa ascult muzica sau sa vad un film dragut. Am si niste treburi casnice pe care tot le aman de la ora 8.45, ora la care am facut ochi azi dimineata, asta dupa ce pe la ora 5 am urmarit un reportaj interesant despre droguri.
Citesc Panza de paianjen, de fapt o recitesc si mai mult ca oricand ma regasesc in micuta Dianet, asta trecand peste coincidenta de nume sau peste copilaria ei nefericita. De cand sunt mica (pentru ca asta e, pasiunea pentru citit am descoperit-o acum mult timp), am trait alaturi de personajele din carti si de multe ori am avut lucruri de invatat. Nu traiesti in carti, nu traiesti in basme dar totusi speri acolo undeva ca povestile cu printese pot fi transpuse si in viata reala. Sunt multe lucruri interesante in cartea asta, lucruri pe care le poti interpreta subiectiv si din care poti sa iti tragi propriile concluzii.
As vrea cateodata ca lucrurile sa fie mai simple (cu toate ca sunt obisnuita cu alea complicate (si ca sa fac o paranteza in paranteza, si cand sunt simple am eu o placere nebuna sa le complic, asta era o gluma)). Cica e o vorba din batrani, ca sa fii fericit, trebuie sa tii un ochi inchis. Nu stiu daca sunt capabila de asa ceva. :)
Pasajul meu preferat:
"Stiu ca sunt femei mai frumoase decat mine, dar asta nu are nicio insemnatate, fiindca oricat de frumoasa ar fi o femeie, se poate totdeauna ivi alta, care să fie si mai frumoasa; dar cred ca poate exista o adancime sufleteasca, o sensibilitate, o inteligenta care poate insufleti in asa fel un anumit fizic, care pot crea o feminitate infungibila (cum se spune in Drept despre bunurile care nu se pot schimba intre ele, cum ar fi un tablou, un covor, un exemplar de carte dintr-o editie rara), amalgam unic de insusiri de neinlocuit, cel putin intr-o clipa data, pentru un om intr-un anume climat sufletesc."
Am recitit ce am scris, nu prea se intelege nimic, dar e bine, asta e starea mea din momentul acesta.
Afara e soare si bate vantul :)). Si e bine sa ai incredere in tine.

Coco avant Chanel, Coco à bientôt

2009-08-13T09:34:00.008+03:00

Am fost sa vedem Coco avant Chanel. Filmul, pe langa povestea lui are si povestea noastra. Povestea din film foarte draguta, a noastra....cu final fericit, sa zicem. Sa incep cu povestea noastra. Avant miercurea trecuta ne-am decis noi sa mergem la film, Simo a vrut neaparat sa mergem la Coco si noi la fel de altfel. Zis si facut, se anunta o seara intre fete. Prima problema care a aparut, ora de difuzare a filmului (ora 19, in conditiile in care toata lumea termina pe la munci la ora 18), parea sa aiba rezolvare. Eu m-am angajat sa iau biletele, fiind mai aproape de mall, ne organizasem cat de cat. Dupa o scurta vizita la Simo, m-am indreptat catre mall-ul in cauza, acolo, surpriza maxima....era o coaaaadaaa tot maxima, de nu am vazut eu in viata mea. M-am asezat cuminte sa astept sa imi vina randul. Intre timp fetele ma sunau, care de care mai agitata, sa ma anunte punctul in care se aflau pe traseu. Discutiile din jurul meu se invarteau in jurul unui singur film, ghici care? Coco avant Chanel, bien sûr. Pe langa acest lucru, numarul biletelor disponibile scadea din ce in ce mai mult pe ecranul unde era afisat programul si locurile ce mai ramasesera. Si dupa o caldura inabusitoare si aproape 20 de minute de faire la queue, cand am ajuns in fata si am cerut cu seninatate 6 bilete la Coco avant Chanel, domnisoara de la casa mi-a raspuns cu aceeasi senintate ca nu mai sunt decat 2. I-am multumit politicos, m-am retras discret si am inceput sa dau telefoane sa le anunt pe fete sa nu-si mai toceasca flecurile grabit ca programul s-a anulat, cel putin ala de film :). Si pentru ca ne intalnisem, a fost un bun prilej sa descoperim un frappé bun la o terasa peste drum. Inca mai cred totusi ca a fost un voodoo de-al Simonei care nu mai putea sa mearga pentru ca Garofel, ca un simpatic ce e (pui mic si scump) s-a gandit ca ar fi bine sa ii strice programul si sa ii bage un pacient pe gat.
Dar povestea continua. Saptamana aceasta, ne-am pregatit din timp si am zis noi ca e ok ca marti sa facem o rezervare ca sa avem locurile asigurate. A sunat Simo dar din nou surpriza, nu se mai faceau rezervari. Eeeee, mai stati mai fetelor si voi pe la casile voastre. Asa ca ieri in pauza de pranz am dat o fuga pana la mall si am achizitionat biletele, pe randul 5 lateral, ca mai in spate nu existau, ce credeati. Insa am putut sa aleg intre randul 4 central si randul 5 lateral. Deja m-am simtit o rasfatata. Si imi vin in minte vorbele pe care mi le-a zis Lili "ce mai imi place la fitze" :)). Seara acelasi scenariu cu alergatul fetelor ca sa ajunga la timp insa am fost in formatie completa: eu, Aura, Simo, Bety, Lili si Cristina. Si randul 5 nu a fost asa rau (sala a fost mai mica si am fost undeva pe la mijlocul ei). Dupa, a urmat frappeutul de peste drum bineinteles :).
Si acum cealalta poveste, cea a filmului. Nu am vazut multe rochii si genti moderne :), dar am vazut un stil aparte, un stil care a revolutionat, un stil care nu se inscria in tiparele vremii. Am vazut si evolutia de la o simpla croitoreasa la o creatoare de moda apreciata la Paris, capitala modei, am vazut si diferenta dintre tinutele incorsetate si panglicate, accesorizate excesiv si simplitatea si eleganta creatiilor Chanel. Am vazut palarii, pantaloni si tinute masculine purtate cu gratie si feminitate de o Audrey Tautou (adri tatu, a bientu, doar pentru cunoscatori) fermecatoare ca intotdeauna si o femeie moderna in acele timpuri.
A fost si un film despre dragoste, despre fericirea pe care ti-o aduce o dragoste impartasita dar si despre suferinta si triunghiuri amoroase. A mai fost si franceza care mi-a susurat in urechi, ce incantare :).
Si o concluzie bineinteles, ca de obicei : cred ca toti avem un destin scris acolo undeva, dar depinde de fiecare cum si-l gestioneaza, calea pe care o urmezi in viata e influentata in mare masura de deciziile pe care le iei.

Trenul din Franta.....

2009-08-11T09:28:00.006+03:00

Nu vreau sa ma vait cu toate ca am un chef nebun.... si nici nu pot sa il concurez pe Buli (il las si pe el sa fie campion la ceva :) ). Nu astept niciun tren din Franta si nici acolo nu-mi doresc sa plec dar...imi doresc sa vina vacanta. O astept de la inceputul verii si o primesc oricum si pe bicicleta si cu rolele, numai sa vina odata. Insa, sunt optimista, greul a trecut, am rezolvat si multe din lucrurile pe care mi le propusesem si pana la plecarea mult asteptata nu mai sunt decat 3 saptamani. Maine, poimaine o sa ma trezesc facand bagaje, care o sa fie muuuulte sigur, alergand de la coafor la supermarket pentru ultimele cumparaturi. Si tot maine, poimaine, o sa ma trezesc si intoarsa din vacanta, bronzata, bronzata, satula de distractie, mai obosita decat cand am plecat insa foarte relaxata.
Anul acesta ne-am unit fortele, ne-am mobilizat fiecare cum a putut si cu toate ca am intampinat si niste piedici, sper ca pe 3 septembrie sa ne imbarcam cu totii sanataosi cu destinatia Creta. Grupul e aproape complet si cat de cat organizat, mai trebuie sa facem mici retusuri de final. Am ales o statiune de tineri (sper cel putin asa sa fie), cu un nightlife activ, cu multe cluburi si distractie cat cuprinde: Hersonissos (si tot eu sper sa pot face aceasta descriere si la intoarcere). Am vazut cateva poze si peisajele sunt dragute, in plus o sa fie prima mea escapada pe o insula :). Oricum o sa ne informam putin inainte de plecare sa aflam care sunt cele mai de fite cluburi si cele mai frumoase locuri de vizitat.
Deocamdata ma visez pe un sezlong pe malul marii albastre, albastre, savurand un frappeut si citind o carte si ma trezesc insa cu tastaura in fata, pe scaun, la birou. M-am intaratat si cu niste filmulete de pe youtube cu petrecerile si cluburile de acolo. Dar ce vremuri ma asteapta......

Cel mai bun instructor auto

2009-08-07T14:16:00.022+03:00

Permiteti-mi sa il prezint, direct asa, fara nicio introducere pe domnul Viorel Varzaru, cel mai bun instructor auto. Nu accept nicio contrazicere si cred ca nu sunt subiectiva, sigur e o parere general valabila.
Privind tot timpul din scaunul din dreapta, totul pare usor dar e muuuult mai complicat decat pare. In primul rand, urcatul la volan implica o responsabilitate, a-i invata pe altii cum sta treaba cu urcatul asta la volan implica o responsabilitate uriasa. Sunt sigura ca nu de responsabilitati ii e frica dnului Varzaru.
Decizia asta cu scoala de soferi am luat-o pur si simplu, asa sunt eu, daca imi pun ceva in cap, trebuie sa reusesc. Primisem si cateva recomandari de instructori, dar cum internetul e prietenul meu drag, vreau nu vreau, si cum blogurile au inceput sa imi placa din ce in ce mai mult, am facut cunostinta indirect cu dnul Varzaru pe blogul acesta. Postul dateaza din 2008 dar eu pot sustine tot ce a scris justbride acolo, dnul Varzaru chiar este un om deosebit. Un simt al umorului debordant, un calm iesit din comun, o simplitate care te cucereste din prima, un psiholog fin si un pedagog cu diploma (pe care i-o acord eu si toti elevii lui), asta este in mult prea putine cuvinte dnul Varzaru.
Strategia de marketing pe care o aplica este foarte simpla: isi face treaba foarte bine cu seriozitate si constiinciozitate, ceea ce face ca lucrurile sa fie mult mai usoare, eu ca si toti ceilalti carora le-a fost instructor il recomandam cu drag. Asta este cartea dansului de vizita.
La o prima conversatie telefonica, mi s-a prezentat in cateva cuvinte ca sa il pot recunoaste la intalnirea pe care o stabilisem (in fata magazinului Titan, punctul cheie de plecare): "nu ai cum sa nu ma recunosti, sunt unul batran, gras si urat" :)). Si fara sa stie, m-a cucerit din prima.
Imi trec multe prin cap acum, amintiri din conversatiile pe care le-am purtat, emotiile pe care le-am trait la primul contact cu volanul din postura de soferita pentru ca dupa prima sedinta pe care am primit-o cadou pentru ca il alesesem pe dansul, mi-a spus clar ca nu o sa fie soferul meu decat cat tine un drum pana la poligon. Si asa a fost. Tin sa precizez ca eram petarda (nu petarduta cum ma alinta mai tarziu), nici motorul nu stiam sa il pornesc. Auzisem si eu de ambreiaj dar nu stiam exact ce face iar termeni ca frana sau acceleratie imi erau cunoscuti in general, nu intruchipati de niste pedale. Dar dnul Varzaru a avut rabdare, m-a dus in poligon de cate ori a fost nevoie, m-a invartit pe stradute pana la epuizare, de invatasem toate gropile (virajele astea cat m-au imbatranit) si am repetat anumite manevre pana cand am reusit sa le stapanesc. Nu am sa uit niciodata cand imi spunea la semafor "ia piciorul de pe ambreiaj si tine piciorul pe frana" sau de cate ori luam virajul "virajul la dreapta strans, virajul la stanga larg". Si mereu ma intreba "nu au scris ma tata astia pe internet si cat sunt de cicalitor?". M-a cicalit si asta e adevarat, dar a facut-o intr-un mod constructiv, de nu am putut sa ma supar vreodata. Si rezultatul s-a vazut... Am fost obosita dupa fiecare sedinta, iar postura de fata docila nu prea mi se potriveste (nu am tacut eu atat niciodata:) ), dar am fost si multumita si impacata cu gandul ca trebuie sa ii urmez exemplul dnului Varzaru si sa fac niste eforturi pentru a putea invata ceva (doar asa am putut sa indur trezitul la 5 dimineata si oboseala de peste zi). Este un om perfectionist si pentru asta, si nu numai, il admir. Am ramas uimita cand mi-a spus ca e zodia fecioara (sigur are ascendentul in scorpion) pentru ca mi-am regasit ideile in multe din parerile dansului.
Avea cate o replica pentru fiecare, inteligenta, nu asa, incepand cu alti instructori cu care ne mai intalneam in poligon si teminand cu soferii de microbuze din trafic. Si fara sa stie, sau poate intentionat, mi-a predat si cateva lectii de viata, ca de la un parinte la copilul lui.
Mi-a spus de la inceput ca o sa ma vada ca pe fata lui si nici ca m-am simtit altfel iar eu pot sa-i raspund ca nu am cum sa il uit vreodata pentru ca in afara faptului ca este un om de calitate, (foarte rar mai cunosti astfel de oameni in ziua de azi), este un om de care m-am despartit cu lacrimi in ochi. Si nu este numai un model de instructor (cel mai bun instructor auto, cum spuneam mai sus) ci si un model de urmat in viata.
Ma inclin in fata dvs, domnule Varzaru.

Sunt fericita posesoare a unui permis de conducere

2009-08-04T14:52:00.007+03:00

Mai, mai, off, off, aoleu, aoleu.... Nu cant vreun cantec de dor si jale dar cam starea asta m-a caracterizat pe mine in ultimele zile. Am avut niste stari haotice, mergand de la lipsa de incredere si descurajare totala pana la bucurie si fericire. Daca stau bine si ma gandesc acum, cand totul a trecut, am fost putin penibila, dar in momentele alea... Si daca stau sa ma gandesc si mai bine, m-as gandi de doua ori inainte daca ar trebui sa o iau de la capat. Nu vreau sa te descurajez Simo dar asta e adevarul. Mi-am adus aminte cat pot sa fiu de emotiva in anumite situatii si de aceea pot spune ca am urat examenele. Pot sa folosesc verbul asta in situatia data si la prezent si la viitor. Mi-am adus aminte de emotiile pe care le-am avut pe holurile liceului si pe cele ale facultatii iar starea mea a semanat cu cea pe care am avut-o in avion in ultimul timp.
Dar sunt si multe parti bune, pe langa faptul ca am luat examenul asta, am reusit sa ma mai cunosc putin si sa imi analizez anumite reactii si stari. Concluzia principala este ca e groaznic sa nu ai incredere in tine si sa nu te poti evalua, pentru mine una asa a fost.
Am avut parte la Bucuresti de cel mai bun instructor despre care o sa vorbesc intr-un post separat, la Calarasi de un altul care mi-a fost de un real folos, de multa sustinerea din partea celor din jurul meu, de incurajari cat cuprinde, de un politist dragut care a trecut peste faptul ca mi s-a oprit motorul si mi-a luat putin timp sa-mi dau seama ca nu prea pot eu sa plec cu a doua de pe loc si finalul a fost unul fericit. Bine ca am facut-o si p-asta, batuta nu m-as fi dat dar nu e soferia asta asa ca shoppingul :) . Si cine spune ca daca ai condus in Bucuresti poti sa conduci peste tot, se inseala amarnic. Mie mi s-a parut mult mai greu, bine la experienta mea aproape inexistenta, sa conduci pe niste stradute inguste, cu masini parcate de o parte si de alta, cu indicatoare multe si semafoare deloc, cu multe treceri de pietoni si pietoni care nu stiu de capul lor, cu biciclisti cat cuprinde.
La cat am mai vorbit despre asta, pot spune ca e o etapa a vietii mele, glumesc :) .
Nu prea se vede deloc bucuria in acest post dar exista si asta, ma bucur ca am scapat. Si va anunt eu cand ies in trafic ca sa nu iesiti pe strada.
Si da, sunt fericita posesoare a unui permis de conducere.

Lux de spatele blocului

2009-08-04T12:24:00.009+03:00

Ce se intampla acum o saptamana in spatele blocului la ai mei parinti acasa:

Ce inseamna sa ai un tupeu fantastic

2009-07-21T14:07:00.007+03:00

Ar trebui sa scriu despre altceva dar sper sa am dispozitia necesara in week-end asa in pauzele de chestionare. Acum sunt marcata de altceva, altceva-ul asta nu e ceva nou dar totusi... dupa ultima intamplare de aseara, daca pot sa-i spun asa, nu ma mai pot abtine si asta cu abtinutul e ceva mai greu pentru mine.
Sunt obisnuita sa ignor fluieraturile admirative ale muncitorilor din constructii sau din spalatoriile auto (nu am cum sa nu-mi aduc aminte o scena din Bridget Jones cand scriu despre asta) cat si claxoanele, la fel de admirative ale tinerilor sau nu, care se gandesc sa iti atraga atentia (ca sa nu spun altfel) pe strada. Ignoranta asta m-a facut sa nu-l bag in seama pe un prieten de-al meu blocat in trafic si care ma claxona de zor saracul(pana nu m-a strigat pe nume nu m-am intors). Modalitatile de a atrage atentia fetelor sunt nenumarate, nu are rost sa le enumar eu aici dar parca in ultimele zile am avut parte de asta din plin. Saptamana trecuta, in drumul catre stomatoloaga mea preferata, doi tineri ma transformasera intr-o pisica pe nume Georgiana ca m-au pasait de imi venea sa le spun eu mars nu mai zic unde :). Dupa, un domn trecut de prima tinerete s-a gandit ca i-ar sta si lui bine la bratul unei tinere domnisoare blonde (macar formula de adresare a fost mai politicoasa). Din pacate sau din fericire, raspunsul meu cred ca i-a cam taiat pofta si nu cred ca a apreciat sfatul meu de a isi gasi preocupari sau iubite adaptate varstei (da, da, dragostea nu are varsta, dar nici bunul simt nu are).
Ieri, tot in drumul meu, tot spre stomatoloaga mea simpatica (si nu drumul e de vina ca altfel nu mai ma intalneam si cu Irina Marinescu la vecinul care repara biciclete), un tanar intr-o masina rosie de fite, pe jumatate iesit pe geam imi facea cu unul din ochii incadrati intr-un cap de porc, impresionat probabil de tinuta mea super, creata cu o zi inainte la Mini prix.
Si aseara, ca sa fie totul complet, tot un tanar (eee, macar a mai scazut varsta) adolescent (parea la pubertate) mi-a soptit suav si grabit, nu de alta dar ca sa termine repede ce avea de zis: "ce bine arati, ai prieten?". Si asa de incheiere tocmai am aflat de la un prieten de-al meu ca am fundul migdala si asta nu e o concluzie asa oarecare, ci a fost trasa in urma unor studii si analize care au vazut lumina zilei intr-un ziar de prestigiu.
O fi atitudinea mea de vina? Ca in general nu prea iti vine sa te bagi in seama cu mine, daca dau ochii peste cap o data nu iti mai doresti si a doua oara. Si de-a lungul timpului am aflat cum ma percep oamenii asa la prima vedere. Un prieten bun de-al meu imi spunea odata ca daca m-ar vedea intr-un club si-ar dori sa ma agate dar nu prea ar avea si curajul sa se bage in seama. Si am zis ok, asa da :).

P-astia cine i-o mai fi inventat?

2009-07-17T09:25:00.002+03:00

Cred ca trebuie sa o rog pe Simo sa-l intrebe pe Garofel daca am scris corect titlul:).
Urasc insectele: gandacii, gandaceii, fluturii aia urati (brr, mi se face pielea de gaina), mustele (cah, ce scarboase sunt) si nu in ultimul rand TANTARII. Mi se par draguti fluturii aia colorati sau dragute, buburuzele dar numai in forma de brosa, cercei si alte accesorii (glumesc, pe astea le-as suporta si in forma lor, numai ca de la distanta). Cand eram mica era si mai grav, nu suportam niciun fel de insecta, iar reactiile erau dintre cele mai placute ( nu ca acum ar fi mare diferenta). Daca, din nefericire, vreo insecta avea amabilitatea sa se aseze pe mine, sa te tii frate, tipetele mi se auzeau de la kilometrii buni. Ideea e ca nu faceam nimic, adica nu intreprindeam nicio actiune de inlaturare a ei ci tipam si plangeam pana cand cineva panicat venea sa vada de ce tip ca din gura de sarpe. Si acum am niste reactii dragute, dat din maini, agitatie, depinde de locul faptei.
Mai pricep si eu una, alta. Spre exemplu, am inteles, cainele este cel mai bun prieten al omului, da, ok, sunt de acord (si de caini ce frica imi e...) dar TANTARII astia, cine i-a inventat? Nu le inteleg rostul existentei. Streseaza oamenii, ii ciupesc, bazaie, transmit boli, sunt niste idioti si niste cretini, tampitii tampitilor. (si astea nu fac parte din ciclul alint). In dimineata asta, picioarele mele au pojar, tot in dimineata asta, dar mult mai devreme, undeva pe la 4, cand inca nu se luminase de ziua, eu ma distram copios, palmuindu-ma singura din cand in cand in ritmul unei bazaieli. Sa fi fost 2, nuuuuu, sa fi fost 3, nuuuu, sa fi fost o ceata, posibil, sa fi fost 2-3 care faceau cat o ceata, daaaa. Vreo 2 am palmuit sigur, dar nu stiu de ce nu au dus si ei vestea mai departe ca e una crizata care are chef de palmuit si ca ar fi bine sa nu o mai deranjeze. Ce insomnii, deja sport curat. Dar in seara asta, ce le-am pregatit, atmosfera nu asa, pastilute gratis, ritm lent si ameteala cat cuprinde. Pana una, alta, pojarul ramane si cearcanele la fel.
Daca voi ma vreti, eu nu va vreau.

Miorita laie, laie bucalaie....

2009-07-16T16:07:00.002+03:00

Blogul nu-ti mai place, gura iti tot tace.... Toata lumea se intreaba daca am mai scris ceva, raspunsurile variaza de la caz la caz.
Sunt la birou iar task-urile sunt gramezi, gramezi, dar fiind o caldura exagerata pentru ca aerul conditionat ne lipseste cu desavarsire, creierul meu nu functioneaza la randament maxim, de fapt de abia se chinuie sa transmita niste mesaje degetelor mele care se tarasc alene pe tastatura. Si cum cand sunt intr-o anumita suferinta creierul meu e blocat, m-am gandit ca asa blocat cum e poate ma face sa uit de miorita aia din titlu si sa compun cateva randuri lipsite de inteligenta. In general gandesc, prea mult cateodata, dar cand am anumite neajunsuri (si acum vorbesc de cele de natura fizica) nu ma pot concentra. Daca imi e foame, trebuie sa mananc, daca imi e sete, trebuie sa beau (apa plata), daca am pofta de ciocolata (asta se intampla des), trebuie sa intru in posesia unei bucatele cat de mari :) si lista poate fi mult mai lunga. Inainte imi puteam controla nevoile fiziologice, daca imi venea sa fac o treaba mica, ma puteam abtine o perioada lunga, acum nici vezica nu ma mai asculta. Da, am probleme grave, insomniile de saptamana trecuta sunt chiar nesemnificative. Am uitat de ele, nu complet, ca ar fi fost mult prea frumos, dar am beneficiat de odihna week-endul trecut pentru ca am fost la casa mea de odihna (acasa la parintii mei), unde ma retrag in momente mai dificile, pentru ca tot acasa e acasa. Am si un prieten de nadejde, un beculet care a primit o misiune clara de la mami, sa imi lumineze noptile si sa imi vegheze somnul. Tot cu Mircea Badea adorm, dar sunt totusi pe drumul cel bun.
Sunt ocupata, asta nu este ceva nou, pentru ca tot timpul eu trebuie sa am un plan si cate ceva de facut, dar in ultimul timp am lasat deoparte plimbarile, distractiile, cluburile, bine, nu am avut nici starea necesara si nici ultimele evenimente nu au fost prea incurajatoare. De plimbat, dupa ultima escapada la Campulung Muscel, de data asta, nu am mai fost nicaieri. Nu am povestit nimic despre asta, a fost un week-end dragut in care mi-am adus aminte cum e sa te plimbi cu vaporajul la Vidraru, in care m-am bronzat cu urme si am admirat niste peisaje superbe, care nu ma asteptam sa fie chiar atat de incantatoare si in care mi-am dat seama, pentru a nu stiu cata oara (fara numar) cat de bine seman cu mami.
M-am apucat de scoala de soferi, dar despre asta voi vorbi pe larg altadata, un lucru e cert, trezirile la 5 dimineata nu au un efect prea datator de energie, noroc cu dnul Varzaru, dnul instructor, un om deosebit, care ma ajuta sa ma trezesc mai cu o gluma, mai cu o cicaleala (si despre dansul, mai pe larg, altadata).
Inca ceva si am terminat, Simo si-a facut blog (te pup si ne vedem maine la un scos de nerv si la o salata Cezar si o apa plata dupa).

Sunt o lady.....Gaga

2009-07-10T18:21:00.009+03:00

I'm obsessively opposed to the typical

Midnight at the glamour show on a Sunday Night 
Everybody drink a lotta whiskey and wine 
We dance like no tomorrow 
We’re on Burlesque time
But everybody’s gotta work tomorrow at nine

Just dance, gonna be okay :)

All we care about is runway models
Cadillacs and liquor bottles

Boys, boys, boys, we like boys in cars
Boys, boys, boys, buy us drinks in bars
Boys, boys, boys with hairspray and denim
And boys, boys, boys, we love them, we love them
Let's have some fun, this beat is sick
I wanna take a ride on your disco stick
Don't play too much just as that kid
I wanna take a ride on your disco stick

Touch me baby but don’t mess up my hair 
Love me crazy  cause when it's love if it's not rough it is fun, fun.

Don't be dirty ice cream, baby.

Sunt mai odihnita si incep sa imi revin, sau poate nu.......

Insomniaca

2009-07-06T09:23:00.003+03:00

Da, despre mine este vorba. Am insomnii si cred ca este pentru prima data in viata cand nu reusesc sa ma odihnesc de doua saptamani. Motivele sunt intemeiate dar si oboseala se simte din ce in ce mai mult. Nu sunt suparata, dar sunt trista si epuizata, sunt intr-unul din momentele din viata cand as vrea sa pot schimba ordinea fireasca, sau nu, a lucrurilor, sa ma iau la tranta cu viata si destinul, sa pot sa trec mai usor peste durere si sa nu-mi mai fie atat de frica. De suparat nu ai pe cine sa te superi, trebuie doar sa gasesti puterea sa treci mai departe, in tine si in dragostea si sprijinul celor dragi care se chinuie sa iti aline suferinta. Inca o data am invatat ca daca azi esti fericit trebuie sa profiti din plin de acel moment pentru ca a doua zi totul se poate schimba. Din pacate trebuie sa cunoastem si supararea si durerea, si tristetea si dorul, frica sau neputinta. Si inca o data, mi-am intarit niste convingeri: nu exista pe lumea asta durere mai mare ca pierderea celor dragi, durere accentuata de neputinta in fata destinului si a lui Dumnezeu.
Nu vreau ca acest post sa fie prea lung, vreau doar sa am puterea sa alin suferinta unor persoane dragi mie care sufera mult mai mult ca mine. Ma voi ruga la Dumnezeu sa le aline dorul si sa le dea forta sa depaseasca durerea si sa mearga mai departe.

Tot in viata :)

2009-06-17T13:28:00.009+03:00

Nu vreau sa anunt pe nimeni ca inca mai traiesc, ci pur si simplu vreau sa imi vad de povestea cu Bucovina si Maramuresul, mai scurtut insa, ca e mai dragut.
Zilele care au urmat au fost marcate fiecare de cate un obiectiv: sambata au fost manastirile, duminica, Sapanta si luni, Bucurestiul nostru drag. Turul manastirilor a fost aducator de liniste, cel putin pentru mine locurile sfinte sunt asociate cu sentimente dintre cele mai nobile, care imi scapa uneori. Ne-am rugat pentru sanatatea celor dragi si a noastra, am fost cu gandul si inima alaturi de cei care se afla printre noi dar si de cei care nu mai sunt si am avut motivatia sa ne gandim numai la lucruri frumoase pentru viitor. Ce am vazut acum nu prea a coincis cu amintirile mele de la 10 ani, cam inexistente, ce-i drept, insa, parca atunci nu existau pereti cu picturile complet distruse sau afise cu atentionari de genul: va rugam sa nu scrieti pe picturi (mai exista si cate un Dorel sau Ionel care vor sa stie toata lumea care trece pe la Voronet ca sunt indragostiti de Maricica sau de Gherghina). Sunt insa si lucruri pe care le-am regasit: albastrul pur al Voronetului si maretia Judecatii de Apoi care iti intareste credinta in Dumnezeu, singuratatea manastirii Arbore, mormantul lui Stefan cel Mare la Putna, linistea si peisajele de la Moldovita si Sucevita. La toate manastirile se lucra la restaurarea picturilor si din cate am inteles cateva sunt inscrise in patrimoniul UNESCO. Avem cu ce ne lauda, sa stie toata lumea :). Am inceput cu Humorul, am continuat cu Voronet si Arbore, a urmat Putna si am terminat cu Sucevita si Moldovita.

Seara am innoptat la doamna Gabriela si am dormit intr-o camera roz pe gustul nostru. Este ceva insa care o sa imi aduca aminte tot timpul de doamna Gabriela, in afara de ospitalitatea ei: ciorba radauteana care nu ca a fost buuuuuna ci super buna. In schimb trebuie sa declar ca atat Campulung Moldovenesc cat si Vatra Dornei par din alta lume, par saracacioase si mohorate (probabil si asteptarile noastre erau altele). Cu Garofel in gand, asta dupa ce ne-am schimbat la marginea drumului (eu pana si de sutien), am pornit duminica spre Cimitirul Vesel. Pe cat de frumoase au fost peisajele, pe atat de prost a fost drumul. Scopul final a meritat insa, pentru ca eu una, am fost placut impresionata de Sapanta si de cimitirul chiar vesel si original, cu cruci viu colorate si inscriptionate. Am gasit pe net o reproducere din epitafurile de pe cruci, sumbre dar cu o nota de umor in acelasi timp:

Eu aici mă odihnesc
Şi Pop Toader mă numesc
Drag mia fost clănitaru
Şi ţuica din paharu
Cîtm trăit păpămînt
Tot la asta mam gîndit
Să am ce bea şi a mînca
Din clanitar acînta
Dar am avut şi năcaz
Că văduv am rămas
Şi vă cînt de veselie
Nu vă cînt aşa ca mie.

Tot cu Garofel in gand, am mancat tot la marginea drumului, folosind ca masa bordul masinii si ca scaune picioarele. Asta e viata de aventurier. Am facut si un mic shopping pentru a fi in noile trenduri si am plecat nu prea optimisti spre Bistrita, capatul de linie propus. Surpriza a fost ca am ajuns la timp si ca am dormit la o pensiune super la care as reveni cu mare placere (pensiunea Sheriff).

Luni am avut parte de drumuri mai bune, orase mult mai frumoase, palpitatii cat cuprinde si regasirea Bucurestiului drag. Avem o relatie puternica daca dupa atatea zile de locuri frumoase tot vorbesc asa frumos de el. Home, sweet home.

Drept inainte....in viata...catre Bucovina si Maramures

2009-06-10T15:48:00.007+03:00

Blogul meu devine un jurnal de calatorie. Oricum a venit vara si timpul este pretios, de aceea nici nu am mai scris. Ceea ce va urma se vrea a fi o relatare a ultimelor aventuri ale gastii noastre vesele, incompleta si de data asta (fina s-a bronzat la malul Marii Negre si Lili si-a facut datoria de nasa).
Pentru ca planurile cu escapada la Deva nu au mai iesit, ne-am decis asa pe fuga sa organizam o mica excursie (zilele de concediu erau deja arvunite, sperantele si dorinta de plimbare inflorisera deja) si cand zic pe fuga nu exagerez deloc. Destinatiile alese: initial Bucovina si dupa a intervenit subtil si Maramuresul (nu de alta dar sa scrie si de noi in revista ca avem bratari originale luate exact de la sursa). Traseul a fost aprobat in fata Teatrului National de Opereta, unde am fost sa vedem o piesa de teatru super, regizata de Stefan Banica, Descult in parc (despre care ar fi fost cazul sa scriu ceva); rezervarile pentru noaptea au fost facute dupa cautari rapide pe internet (dar care s-au dovedit foarte eficiente) iar pentru situatiile neprevazute, ne-am adaptat din mers.
Concluziile pe care le-am tras sunt dupa cum urmeaza:
-ceasurile Cartier si diamantele nu fac conversatie, nici sex
-intuitia mea nu s-a inselat nici de data asta si da, chiar am cu ce ma lauda
-intr-un grup de prieteni, in care te distrezi mereu si te simti bine, e imposibil sa nu existe si certuri
-e greu sa inveti sa tolerezi si e bine sa incerci sa cunosti persoanele din jurul tau (mai ales cele de care iti pasa) cat mai bine
-si in prietenie, nu numai in dragoste trebuie sa faci sacrificii
-avem o tara foarte frumoasa, ar fi bine daca am aprecia-o mai mult
-abia astept excursia urmatoare, care cred ca va urma rapid
-Buli merita o statuie pentru cat a condus si a meritat si sa fiu draguta (urcatul la cap ramane valabil)
Cam atat cu concluziile, care sunt mai multe dar care dau un aer prea serios unei povesti care se vrea a fi vesela si optimista, ca de obicei.
Plecarea s-a facut cu o oprire la Mac-ul din Otopeni, ca sa pastram traditia nu de alta (si Buli a intarziat cu acelasi scop, tot la traditie s-a gandit, deja am primit o strambatura, nu o vad, dar mi-o imaginez), traseul a continuat cu o oprire la Ploiesti, la Brasov am ajuns la o ora la care ne vedeam deja printre munti, dar cum Fat Frumos crestea intr-un an cat altii in doi, asa am reusit noi sa facem traseul cel mai greu din ziua aia in jumatate din timpul pe care il pierdusem pana la Brasov. Am admirat din nou Cheile Bicazului si Lacul Rosu si multe alte peisaje superbe, pe care le-a imortalizat Beatrice, bineinteles, ca ea e artista. Noaptea am inlocuit-o pe Diana cu Maria, dar si Maria ne-a primit bine, cu caldura in calorifere si cafelute de dimineata, nu de alta dar in timp ce pietrele crapau de caldura in Bucuresti, acolo crapau de frig (tinuta mea cu pantaloni scurti si cizme de vara era in tendinte, tendinte pe frigul ala).
Fiecare a avut cate o ocupatie principala: Simona, cu glumele si distractia (altfel nici nu stiu cum ar fi trecut toate zilele astea in masina), Beatrice a fost cataratoarea sef, acum era pe marginea prapastiei, acum era pe chilia lui Daniil Sihastrul, Nicu, un copilot de nadejde, cele mai bune prietene ale lui au fost harta si indicatoarele (si unguroaicele alea simpatice si politicoase), Buli, cu condusul si eu cu impusul (asta asa ca sa rimeze).
Trebuie sa fac o pauza, asa ca va urma... din nou :).

La multi ani Lili!

2009-05-21T16:52:00.002+03:00

Pentru ca esti smechera si ai o dubla aniversare, si ieri si azi, si pentru ca ieri mi-am concentrat atentia spre alt post, iti scriu azi. Nu mult, dar nu pot sa nu-ti urez si aici la multi ani pentru ca este deja o traditie sa le fac urari pe blog prietenilor mei, mai ales la ceas aniversar.
Asa ca la multi ani, sa fii sanatoasa si fericita si sa ai parte de tot ce e mai bun in viata. Nu o sa-ti spun si eu alaturi de cine vrei tu pentru ca sunt sigura ca o sa faci tu alegerile cele mai bune. Si asa cum iti spuneam toate trec, asa cum clipele fericite se duc asa repede incat nici nu-ti dai seama, tot la fel trec si durerea si suferinta, oricat de mari ar fi ele. Tu sa tii capul sus asa cum ai facut-o si pana acum ca sunt sigura ca soarele care deja rasare pe strada ta in curand o sa ajunga in inaltul cerului. Sunt cam poetica, nu?
Hai ca ne revenim si trecem imediat la lucruri serioase. Jos colantii, sa fii o doamna in continuare in pozitia ta preferata pana si in somn si sa stii ca Las Vegasul e mai aproape decat Calarasiul. Sa lasam rolele smecherilor.
La multi ani! Ne vedem in cateva ore.
Multi, multi pupici

Vorbele bune nu strica dintii…..am zis ….

2009-05-20T13:36:00.005+03:00

Stiu ca multa lume asteapta povestea asta…asa ca iat-o. Inspiratia mea nu este la cote inalte, dar asta este, profit de timpul pe care il am acum (e pana de internet la birou) si sa vedem ce iese. Asa ca.. pe cai :).
Asa cum spuneam in postul anterior planurile fusesera facute. Petrecerea de joi a fost un succes, finalul nu prea incantator, dar asa este cand curge Moetul in pahare, pe jos, pe mese si in capetele invitatilor. Nu prea m-am incadrat nici eu, nici Lili in cercul pitipoancelor de la masa si nici cu surorile colant nu am legat o stransa prietenie , dar ne-am simtit bine, am dansat, am ras, ne-am amuzat de bataia dintre doua tinere (are mare cautare sarbatoritul, asta e ce sa facem) si de stradania bodyguarzilor care le-au despartit. In rest, mare aglomeratie mare in club pentru o seara de joi, vedete si nu numai.
Dupa doar doua ore de somn, caci, asa cum spuneam, ce ne mai place petrecerea, am plecat catre Sighisoara. Ne-au recuperat Betty si fina, ele in plina forma, noi mai putin, dar toate hotarate sa avem un week-end minunat. Drumul a fost frumos, fara peripetii iar prima oprire, de fapt si singura mai lunga a fost Brasovul. Nu credeam ca o sa revenim asa curand, dar nu puteam rata un frappé la o terasa in Piata Sfatului. Am ignorat palpitatiile pe care deja le aveam, frappeutul e frappeut si merita orice risc, si fitoasa si cu palpitatii acum, cam multe pretentii, sunca e sunca, podul e pod iar sufletul sper sa-mi ajunga in Rai.
Sighisoara ne-a intampinat cum se cuvine, peisajele sunt superbe, aerul medieval se simte si nu stiu daca noaptea muzeelor adunase turistii sau daca este asa tot timpul. Nu prea ma pricep la descrierea peisajelor, cred ca Betty ar fi mult mai buna, dar pot spune ca atmosfera, locul, imprejurimile, linistea sugerata de cladirile vechi ne-au facut sa petrecem un week-end frumos si relaxant. Vila la care am stat a fost super, confortabila (patul imens cu baldachin e proba) si moderna (sauna pe care din pacate nu am incercat-o). Seara de vineri am incheiat-o cu o masa copioasa, cu un desert identic si de doua ori mai ieftin ca la o cafenea din centrul Bucurestiului si cu o scurta plimbare prin oras. Lili cedase de ceva timp si nu ne-a mai insotit iar eu deja nu mai eram in apele mele. Oricum, Sighisoara e Sighisoara si Las Vegasul e Las Vegas, dar asta nu inseamna ca nu poti sa dormi picior peste picior si la Sighisoara, Moetul asta cred ca inca mai era in sange.
Sambata am inceput bine cu o terasa sub castani, am continuat cu alta terasa si am terminat cu o alta terasa, normal. Gluma e gluma dar am vizitat si ce era de vizitat. Ne-a insotit un baiat de treaba, Radu, care ne-a prezentat obiectivele turistice principale. Inca nu stim cate scari am urcat pana la Biserica din deal si nici cate am coborat dar stim ca fesele noastre au beneficiat de cateva exercitii. Fitness-ul e fitness si la Sigisoara. Peisajele din Turnul cu ceas sunt superbe iar micul muzeu ne-a incantat cu pantofii de pe timpuri si ne-a ingrozit cu trusele pe care le foloseau ginecologii, brrr si acum ma infior cand imi amintesc. Am aflat cati kilometrii sunt pana la Sidney, Tokio sau Bucuresti si care sunt directiile de mers, mereu inventivi romanii astia : au pus sus in turn placute metalice indicatoare. Insa personajul pe care nu il vom uita prea curand a fost intruchipat de un tobosar care mergea prin cetate cu un mic alai, toti imbracati in costume medievale, sa anunte marea petrecere ce urma sa aiba loc seara, am zis. Vorbele de duh si glumele spuse in multe din limbile pamantului m-au facut sa il complimentez iar spusele mele au fost bine primite deoarece semanam cu Irina, iubita lui din Germania. Barbatii sunt barbati si la Sighisoara si eu sunt eu daca ii fac sa li se inmoaie picioarele, am zis.
La petrecerea de seara nu am stat decat putin, insa de ajuns cat sa admiram un baietel care facea parte din fanfara orasului si care batea foarte bine la tobe, cu o usurinta de neimaginat, talentat ce sa mai. Seara am incheiat-o cu o terasa caci terasele sunt terase si la Sighisoara si pentru ca altceva nu prea aveam ce face, viata de noapte nu prea exista, cluburile nu stiu daca sunt cluburi si la Sighisoara pentru ca nu era niciunul deschis.
Pentru drumul de intoarcere am ales alta ruta : Medias, Sibiu, Ramnicu Valcea, Pitesti si Bucuresti, spre bucuria soferilor care alesesera aceeasi ruta ca si noi (am fost atractia soselei la micul popas de pe marginea drumului). Am revazut Sibiul dupa ceva timp, am mancat foarte bine la o terasa la recomandarea prietenei mele Roxana si l-am avut in stanga mea si pe Edi Stancu. Si cum intr-un week-end cu fetele nu poate sa lipseasca shopping-ul am invadat un magazinas de unde am achizitionat si niste rochite. Shopping-ul e shopping oriunde as fi, am zis.
Ultimul popas a fost la Dealu Negru, unde am savurat niste mici cu soferii de tir, am mancat kurtos colac si cirese din punga spalate la cismea. Vedea-ne-ar Dorobantiul sa ne vada.
Concluzia pe care am tras-o dupa aceasta mica excursie este ca Buli e un nesuferit si ca urmatoarea destinatie in tara este Maramures, ca marea este oricum in planurile noastre.
Si oricat as fi eu de rautacioasa, asa e, vorbele bune nu strica dintii, am zis.

Week-end intre fete

2009-05-14T17:48:00.002+03:00

In seara asta mare distractie mare. Si asa si maine si poimaine si raspoimaine. Stiu, e de abia joi, dar week-endul incepe mai devreme. Diseara la party cu prietena mea Lili. Maine dimineata imbarcarea cu prietenele mele Aura, Lili si Beatrice si inceputul unui week-end minunat intre fete. Destinatia de data asta este Sighisoara. Revin cu detalii dupa si cu niste poze, sper.
Ce ne mai place plimbarea si distractia!
Va pup fetele!

1 mai muncitoresc pe plaiuri mioritice

2009-05-06T20:55:00.006+03:00

Dupa modelul veni, vidi, vinci, am asteptat Milano, a venit, a trecut, am asteptat Pastele, a venit, a trecut, am asteptat 1 mai, a venit, a trecut. Au trecut chiar cateva zile, dar de abia azi am strans bagajul din mijlocul camerei (dupa modelul Milano, cand a stat chiar mai mult de atat), concluzia care se trage fiind ca scriu de abia acum pentru ca nu am avut timp. Amintirile sunt inca proaspete si oricum am trait niste experiente pe care nu cred ca le voi uita curand. Plecarea spre plaiurile mioritice, intruchipate de un frumos oras de munte, pe numele lui Brasov, a fost lipsita de peripetii, lucrurile care ar trebui mentionate sunt in numar de doua: bagajele noastre care au incaput cu greu in portbagaj, cu toate ca am plecat doar pentru un week-end (bine ramane intre noi acum ca Simona, care se lauda ca o sa aiba cel mai mic bagaj, l-a avut pe cel mai mare) si drumul care a fost scurt in numar de kilometri dar lung in numar de ore (blocajele care s-au intins pe cativa kilometrii ne-au facut sa ne intretinem bronzul).
Ajunsi cu bine pe plaiurile despre care vorbeam, am fost placut surprinsi de vila cocheta in care am stat si la fel de impresionati, dar nu la fel de placut, de cele doua ore in care am asteptat mancarea la un restaurant din apropiere. Acum realizez ca brasovenii astia sunt niste romantici, ca dovada ca am mancat la lumina unor lampi iar la club am stat la separeu. Dar despre asta, putin mai tarziu... Prima seara s-a terminat pentru mine cu Dansez pentru tine. M-am distrat cu Simona si m-am bucurat de una singura ca au castigat favoritii mei Darius si Monica (nu ma asteptam dar am fost foarte fericita). Nu aveam de unde sa stiu ca m-am distrat mai bine decat in seara ce avea sa urmeze. Dar, cum ziceam, despre asta mai tarziu.... Restul grupului a testat din prima noapte cluburile numeroase din Brasov, din care nu au gasit deschis decat unul :). Foarte interesant, nu?
Sambata pe zi, vremea a fost superba, ne-am plimbat prin centrul Brasovului, am savurat niste paste delicioase la o terasa in Piata Sfatului, ne-am lasat mangaiati de razele soarelui si de cele cateva picaturi de ploaie din Poiana. Aici pustiu, ne-am chinuit din greu sa gasim un locsor unde sa bem si noi ceva si am reusit sa gasim o pensiune de 4 stele (da Simona, e asa cum am scris de 4 stele, noroc cu educatia primita de la doamnele invatatoare, ca altfel nu stiu unde ajungeam:) ), pe care initial nu am apreciat-o la justa ei valoare si pe care am parasit-o pentru ca nu se fuma inauntru dar la care am revenit cu capetele plecate pentru ca nu am gasit alta de 4 stele, care credeati ca era motivul? Mi-a fost dat sa beau, de fapt sa gust, primul frappe cald din viata mea si sa-mi doresc sa trecem neobservati atunci cand ne-am mutat inauntru dupa ce facusem un adevarat taraboi pe terasa, stricand tot aranjamentul meselor.
Adevarata distractie de abia acum incepe si pentru ca, ceea ce urmeaza e o adevarata opera literara, o voi trata ca atare si o voi incepe bineinteles cu:
Expozitiunea:
Curajosi, plini de incredere si dornici de distractie ne-am decis sa testam unul din cluburile de fite din Brasov, pe numele lui Kasho. Dupa doua ore binemeritate de somn, am inceput pregatirile pentru seara cea mare. Tinutele au fost alese pe spranceana, coafurile impecabile, machiaj de dive, niste comori ce sa mai. Dupa o plimbare cu taxiul, iata-ne in fata clubului, intrarea impresionanta prevestea o seara reusita. Dar cum socoteala de afara nu s-a potrivit cu cea dinautru eu spun ca ar fi bine sa trecem la:
Intriga:
Ne-au intampinat niste domnisoare la intrare, care vizibil deranjate de comorile din fata lor, s-au gandit ca ne-ar sta noua mai bine intr-un con de umbra, ca si asa le eclipsam si ne-au dat o masa retrasa, intr-unul din "superbele separeuri" din club.
Desfasurarea actiunii (Cuprins):
Seara a continuat la fel de bine cum a inceput. Tavanul era atat de aproape incat statea sa ne cada in cap, aerul era ca si inexistent, se pare ca nici chelneritele nu stiau daca exista vreun sistem de ventilatie iar muzica a fost de exceptie. Se pare ca gluma noastra ca la Brasov se vede ca nu se prinde Vibe fm, nu a fost chiar o gluma. Nici votca din pahare, nici Red Bull-ul, green apple-ul meu nici atat, nu au reusit sa salveze ceva din seara aia (trebuie sa mentionez ca este opera mea literara, deci este parerea mea). Ne-am chinuit sa ne miscam putin, nu de alta dar riscam sa amortim pe canapele. Oricum nu am depus foarte mult efort pentru ca ritmul a fost acelasi toata noaptea, o bubuiala continua.
Lumea din jurul nostru se incadra perfect in peisaj: fetele superbe, cu tinute originale (sigur achizitionate de la Milano sau Paris :)) ). La mare cautare: lurexul de cea mai proasta calitate, asortat cu lanturi deosebite ce incadrau mijlocele infierbantatelor domnisoare, rochiile de nunta si pantofii satinati. Baietii, si ei unul si unul, ne-au spulberat visele noastre de a gasi vreun print sanatos si puternic, crescut in aerul sanatos de munte. Ne-am batut pe un tanar, vecin cu noi de separeu, deschis provocator la cativa nasturi de la camasa si purtand cu mandrie o palarie mostenita de la Michael Jackson.
Punctul culminant:
Pentru ca tot cuprinsul a fost un punct culminant, imi permit luxul de a sari peste acesta.
Deznodamantul:
Cel mai fericit moment si cel mai reusit a fost plecarea spre casa. Nu ma gandeam ca o sa astept cu atata nerabdare sa pun capul meu coafat pe perna. Dar, sa incheiem intr-o nota optimista: avem atatea cluburi dragute la Bucuresti in care sa ne distram incat nu ne ramane decat sa ne amuzam de aceasta experienta, cred eu si sper, unica.
Opera literara s-a incheiat si drumul spre casa a fost de data asta scurt si in numar de kilometri si in numar de ore. Iar eu inchei aici pentru ca numarul de cuvinte sa nu fie foarte mare.

Milano-tot partea II, 2 in 1

2009-04-23T20:47:00.002+03:00

A trecut mult timp si eu tot nu am terminat. Nu pot spune ca am un mare chef, dar hai treaca de la mine, daca tot am ratat terasa pe seara asta. Am lasat la sfarsit partea cea mai amuzanta, cel putin asa o vad acum, pentru ca atunci......numai eu stiu.

Sambata hotarasem dinainte sa mergem la Como, un orasel superb de munte pe malul unui lac. Pentru ca inchirierea unei masini a iscat inca de la Bucuresti contraziceri si ochi dati peste cap, ideea asta a disparut din mintile noastre. Asa ca iata-ne in gara din Milano, impartiti in doua grupulete, unul care se ocupa de achizitionarea biletelor, sau cel putin asa parea, si unul care astepta. Din pacate eu am facut parte din grupul care astepta si am asteptat, am asteptat, pana la urma s-a dovedit si ca grupuletul cu biletele astepta, asa ca am asteptat cu totii ca un grup unit ce am fost: da, am asteptat pana am pierdut trenul :)). Se anunta din start o zi super. Am alergat putin, haotic ce-i drept, italianul nostru il pierdusem, eu cu engleza nu am putut face mare lucru asa ca am cerut o reorganizare. Primele ingrediente ale zilei: nervi, suparare, haos si talentul meu de calmat si impacat oamenii. Am stat la cateva cozi, exista si la ei bineinteles dar cand te organizezi totul merge ca pe roate. Rezultatul a fost cel asteptat asa ca iata-ne parasind gara din Milano cu destinatia Como, in tren de data asta :).

Am ajuns repede dar pe cat de frumos era Como pe atat de urata era vremea. A plouat fara intrerupere, a batut vantul si a fost un frig, brrrr. Si pentru ca eram deja curajosi dupa patania de la gara, am zis ca trebuie neaparat ca aventura sa continue si am urcat cu funicularul, un trenulet simpatic cu un vagon printre munti. Cu dintii clantanind am putut totusi admira peisajul superb si caprioarele care s-au dovedit a fi capre. Lacul si orasul se vedeau super de sus, ce sa mai, iar vara cred ca e si mai frumos. Sus am avut niste trairi orgasmice :)), nu am vazut si nu am auzit si de gafait am gafait la greu. Nu am vazut pentru ca am mers numai cu capul in jos, nu am auzit pentru ca vantul suiera si am gafait pentru ca am alergat. Conditia fizica trebuie intretinuta si e chiar trendy sa faci putin jogging la Milano. Am avut niste senzatii de abandon total, cel putin parul meu era abandonat rau in bataia vantului iar rabdarea mi-a fost pusa la incercare de o poarta buclucasa. Si totul a culminat cu revolta stomacului meu chircit de foame care visa la vanatul de care ne vorbise romanul nostru la restaurant dar care a trebuit sa se multumeasca doar cu 5 ravioli cu peste, bine nici pastele verzi pe care le-a mancat fina nu mi-au trezit vreo pofta.

Vizita noastra la Como a fost scurta dar concentrata iar pe drum inapoi am mai avut parte de un mic incident. Unul dintre noi, care se voia lider de galerie (bine ca sunteti voi toti destepti) si care era deja antrenat de alergatura haotica din gara de la Milano, s-a gandit ca ar fi bine sa mai facem putina miscare si ne-a pus sa coboram si sa urcam si iar sa coboram si iar sa urcam mai devreme decat era cazul si bineinteles nu la statia care trebuia. S-a razbunat mai tarziu pe rasetele noastre pentru ca ne-am ratacit putin prin Milano si ne-am plimbat prin ploaie mai mult decat trebuia. Suferinta ne-a fost alinata de cea mai buna pizza pe care am mancat-o pana acum si de somnul linistitor de care am avut parte tarziu in noapte.

Nu aveam de unde sa stim ca a doua zi aventura avea si o continuare. Voi povesti despre ziua plecarii pe scurt, in cateva cuvinte, nu de alta dar titlul ala de 2 in 1 sa aiba si el o semnificatie. Avionul nostru a avut intarziere 4 ore minunate, ore in care pur si simplu nu am avut ce sa facem in superbul aeroport din Bergamo. Gandul nostru a zburat numai la dragutul nostru mall de langa Baneasa, nu sunt italienii astia asa intreprinzatori ca romanii nostri.

Excursia s-a incheiat cu palpitatiile nelipsite din avion si cu niste vamesi extraordinari care m-au facut sa cobor din nou cu picioarele pe pamant romanesc (unul stia codul bunelor maniere pe de rost :)).

Urmeaza Brasovul......

La rascruce de vanturi

2009-04-20T19:50:00.005+03:00

Asa cum spuneam, m-am apucat de La rascruce de vanturi. Fara sa vreau caut asemanari, si nu stiu daca Bella ii iubeste pe Edward si pe Jacob pentru ca si Catherine ii iubeste pe Heathcliff si pe Edgar Linton. Un lucru stiu ca dragostea ce ii uneste pe Cathy si Heathcliff seamana pana la un punct cu dragostea eroilor mei preferati din ultimul timp (nu a detronat-o nimeni pe Becky): Catherine vorbind despre dragoste: "In aceasta lume, marile mele suferinte au fost suferintele lui Heathcliff:le-am vazut si simtit pe toate de la inceput. Unicul gand al vietii mele este el. Daca totul ar pieri si n-ar ramane decat el, eu as continua sa exist; si daca totul ar ramane si el ar fi nimicit, universul s-ar transforma intr-o uriasa lume straina mie si mi s-ar parea ca nu mai fac parte dintr-insa. Iubirea mea pentru Linton seamana cu frunzele padurii, timpul o va schimba, imi dau bine seama, asa cum iarna schimba pomii. Iubirea mea pentru Heathcliff insa e asemeni stancilor eterne de sub pamant: nu prilej de incantare, ci necesitate. Eu sunt Heathcliff! El e mereu, mereu in mintea mea, nu ca o placere, asa cum nici eu nu sunt intotdeauana o placere pentru mine insami, ci ca propia mea fiinta."
Cu toate astea, e prea muta rautate si razbunare, iar dragostea lor e egoista si duce la nebunie si la moarte. Sunt de abia pe la jumatatea cartii, dar fara indoiala exista niste influente, adevarul e ca era imposibil sa nu fie asa la cat de des apare in toate volumele de pana acum si la pasajele care sunt citate, plus comparatiile induse. Imi aduc aminte ca la un moment dat, Edward spunea ca il place pe Heathcliff si il intelege iar libertatea pe care i-o da Bellei sa aleaga seamana prea mult cu respectul si rabdarea pe care o are Heathcliff fata de dorintele lui Catherine in ceea ce il priveste pe Edgar, de altfel e si reprodus un pasaj in Eclipsa. L-am gasit pe net, asa ca il pot pune aici: "De aici poti vedea deosebirea dintre sentimentele noastre: daca el ar fi fost in locul meu, si eu in al lui, cu toate ca-l urasc cu o ura care mi-a inveninat viata, niciodata n-as fi ridicat mana impotriva lui. Ma poti privi cu neincredere daca-ti place! Eu nu i-as fi interzis niciodată s-o vada, atata vreme cat ea ar fi dorit acest lucru. Dar in clipa in care nu i-ar mai fi pasat de el, i-as fi smuls inima lui Linton si i-as fi baut sangele! Pana atunci insa - si, daca nu ma crezi, nu ma cunosti - pana atunci as fi murit incetul cu incetul, fara sa ma fi atins macar de un fir de par din capul lui!"
Gata, sper sa fie primul si ultimul post despre asta, curiozitatea pe care o aveam fata de aceste asemanari e pe cale sa-mi fie satisfacuta. Si mai sper ca in urmatorul post sa termin de povestit despre Milano.

La multi ani mai blogule!

2009-04-18T15:21:00.002+03:00

Blogul asta a implinit un an, nu un anisor cum ar zice Buli :)), nu azi ci pe 4 aprilie si nu am scris nimic atunci. Sa-mi fie rusine, da asa e ar trebui sa imi fie. Nu mai stiu ce am facut atunci, au trecut cateva zile bune, dar nu-i nimic, bine ca mi-am amintit pana la urma. Acum la ceas aniversar as fi vrut sa reproduc o pagina dintr-unul din jurnalele mele de cand eram mica dar din pacate nu le am in posesie astazi pentru ca sunt la Bucuresti (jurnalele) iar eu sunt in deplasare la ai mei parinti. Maine e Pastele, ufff cum mai zboara timpul. Am asteptat Milano, a venit, a trecut, am asteptat Pastele, a venit, o sa treaca, asteptam 1 mai si mica excursie la Brasov, o sa vina si asta si o sa treaca. Nu scriu si nu ma gandesc cu regret la asta, e doar o simpla constatare.
Ce imi zburda degetele pe tastatura, are frate-miu la calculator o tastatura super, se apasa tastele asa de usor, am impresia ca as canta la pian. Do mi sol fa mi, do mi sol fa mi, doar asta stiu si nu stiu de ce mi se pare ca am mai scris asta, s-ar putea sa fie doar o impresie.
Urari poate am sa fac maine, dar hai sa pun aici de azi un Paste fericit pentru toata lumea, sanatate pentru toti si pace in suflet :).
Ma duc sa fac un tiramisu, e o premiera, sper sa imi iasa. Ii fac o poza daca arata bine.
Pupici multi blogule.

Milano-tot partea II, tot cu prietenii, dar vineri

2009-04-13T20:54:00.004+03:00

A trecut ceva timp iar jurnalul meu de la Milano pe zile nu a avansat deloc. Normal ca am inceput si sa uit dar nu e asa grav. Despre vinerea de la Milano am mai vorbit putin pentru ca a fost ziua de shopping, asa ca despre magazine nu mai vorbim. Poate doar sa mentionam ca baietii obosisera dupa prima ora si deja ne asteptau la o cafenea la Dom iar noi nu intrasem decat intr-un singur magazin :)).

De vizitat nu am vizitat cine stie ce, am vazut Domul, nu am apucat sa si urcam pe el pentru ca era prea tarziu cand ne-am hotarat noi in sfarsit. Eu era cat pe ce nici inauntru sa nu-l vad pentru ca rochia mea de blugi, lunga spun eu a fost prea scurta pentru catolicii de la intrare. M-a salvat Nicu pana la urma si mi-a dat geaca lui cu care mi-am infasurat picioarele. Ca atrageam atentia mult mai mult asa asta este partea a doua.

Castelul Sforzesco a fost impresionant, zidurile lui mai ales pentru ca doar atat am apucat sa vedem, pentru ca bineinteles era inchis. Am vazut si Scala din Milano si cam atat cred.

Am dat peste multi romani, un roman ne-a servit la pranz la restaurantul unde am mancat si ne-a dat cateva sfaturi despre ce magazine ar mai fi de colindat. Noi il intrebam de imprejurimi si ce ar fi de vizitat si el o dadea cu magazinele inainte. Nu trebuie sa il condamnam mai ales ca am ajuns la terasa cu o groaza de pungi pe care Beatrice a fost nevoita sa le duca la hotel cu taxiul. Aici trebuie sa spun ca am mancat niste prajituri suuuper, cel mai bun tiramisu pe care l-am mancat pana acum, bun rau de tot ce sa mai. Sper ca o sa imi schimb parerea dupa week-endul asta cand voi face si eu un tiramisu si sa fie ala cel mai bun de pana acum. Ce gluma......

Un alt roman, pe jumatate spaniol m-a surprins pe mine langa Dom, eu vorbindu-i in engleza si el raspunzandu-mi cu un buna seara nonsalant in romana. Frumoase romancele astea, le recunosti in multime, fata de englezoaica nu am sigur. De rusoaica poate ca si asa mi-a spus un tanar pe strada ca sunt de la Odessa si joc in nu stiu ce telenovela :)). Asta la Bucuresti bineinteles, nu la Milano.

Vreun alt eveniment notabil nu imi mai amintesc, aventura a inceput sambata, dar pentru povestea asta trebuie sa am o dispozitie aparte. Vantul imi spulbera cositele blonde, ploaia imi biciuia chipul fermecator, iar poarta aia nu voia deloc sa se deschida. Taci, te rog :))

Adio, adiooo, asta e deja din alta poveste, iar propozitiile de mai sus vor avea sens in episodul urmator.

Pana atunci, bafta in viata!

..........

2009-04-07T10:07:00.002+03:00

N-am ras azi cand am recitit, am fost doar putin penibila, se poate si mai rau. Am uitat sa adaug ceva aseara: voi reciti sigur La rascruce de vanturi, ca a fost peste tot in ultima carte si mi-am propus ca ma voi intoarce de la ai mei dupa mini vacanta de Paste cu un tenculet de carti pe care vreau sa le recitesc (Elevul Dima dintr-a saptea, Moartea lebedei, Accidentul, Lorelei, Panza de paianjen, cate sunt deja :), cred ca tenculet nu era cuvantul potrivit).

Eclipsa si Stephenie Meyer si eu

2009-04-06T23:57:00.003+03:00

E tarziu, mult prea tarziu. Stiu. Si ar trebui sa dorm. Si asta stiu. Dar am redeschis calculatorul pentru a-mi scrie gandurile. Nebunie curata, stiu. M-a tampit de tot blogul asta dar sunt sigura ca as uita gandurile care imi trec acum prin cap si nu vreau. De aceea m-am hotarat sa scriu ca sa am de unde sa mi le amintesc. Poate o sa rad peste cateva zile sau poate chiar maine asa cum fac cand imi recitesc jurnalele din adolescenta :).
E vorba de cartile astea sub efectul carora am trait in ultimul timp si care m-au acaparat in asa fel incat ma fac sa ma culc foarte tarziu si sa fiu terminata de obosita. Dar merita tot efortul, talentata rau scriitoarea asta. Asta e parerea mea bineinteles. Doar ce am terminat a treia carte si ultima tradusa inca la noi. Si cum trairile sunt intense o sa astept sa fie tradusa si a patra, nu o sa ii stric farmecul sa o citesc in engleza. Cred ca mi-ar da si cateva dureri de cap. Dupa cum spuneam acum cateva minute bune deja am terminat-o pe a treia si declar cu inima deschisa ca Luna noua ramane preferata mea de pana acum. Am fost putin dezamagita, nu cred ca e cuvantul potrivit si iar sunt subiectiva bineinteles. Nu pot sa concep ca dragostea perfecta iti mai lasa loc in inima si pentru altcineva si aici nu ma refer la dragostea parinteasca sau dragostea fata de un prieten. Ei bine Bella mea imi vine sa zic dar nu pot ca o am deja pe Becky si ar batea prea mult la ochi nebunia mea :))), iubeste doi baieti, poate nu cu aceeasi intensitate dar cu acelasi fel de dragoste. Diferenta e ca pe unul il iubeste mai mult si nu poate sa traiasca fara el, adica pe Edward. Rad in timp ce scriu. Nu-mi vine sa cred ce problema am eu la ora asta cand sunt moarta si de somn pe deasupra.
Pot sa ma consolez totusi cu ideea ca e doar o carte si sa raman la convingerea mea ca un suflet nu are nevoie de doua suflete pereche si ca e norocos sa gaseasca doar unul. Si daca lucrul asta se intampla atunci nu cred ca mai ramane loc si pentru altceva. Mami sa stai linistita, ca nu la dragostea asta ma refer, cei dragi mie o sa aiba mereu locul lor.
Off cartile astea, o sa ma ridic cu pretentii acum (nu ca si asa nu erau destule) sa imi compuna si mie cineva un cantec de leagan cu care sa ma adoarma.
Dar oricum nimic nu e batut in cuie, asa ca ...niciodata sa nu spui niciodata.......

Milano, partea II - jurnalul unei scurte vacante cu prietenii (joi)

2009-04-03T13:03:00.005+03:00

Nu imi amintesc ore exacte, ar fi fost prea de tot, uituca de mine dar o sa incerc sa rememorez pe cat posibil momentele minunate sau nu (ca au fost si d-astea ce sa facem acum) pe care le-am trait alaturi de prietenii mei in scurta noastra vacanta la Milano.
Joi 26 martie, a inceput cu trezirea de dimineata si terminarea bagajului. Drumul pana la aeroport a fost o aventura printr-un trafic aglomerat si cu un sofer deosebit care ne-a zguduit mai mult decat a facut-o avionul. Directia: aeroportul Baneasa, destinatia: Milano. Suparati ca am avut o ora intarziere ne-am dat seama de abia mai tarziu ca fusese de fapt un privilegiu si ca se putea muuuuult mai rau. Zborul placut, in afara de cresterile mele de tensiune si incercarile de reglare a respiratiei (inspira pe 1 si expira pe 2) si de coborarea care mie nu mi-a placut deloc, bine nu stiu daca exista oameni carora sa le placa dar asta chiar nu a fost cea mai reusita. Aplauze totusi pentru pilot la aterizare, aplauze care le-a meritat la intoarcere cand nici nu am simtit cand am coborat si nici cand am aterizat.
Ajunsi la Milano, de fapt la Bergamo, ne-am imbarcat in grup intr-un autobuz care ne-a lasat la gara din Milano. Gasirea biletelor de autobuz a fost o adevarata provocare ca nu am putut merge fara bilet ca doar suntem romani si civilizati bineinteles. Era gata gata sa luam autobuzul in directia gresita pentru ca unul dintre noi nu statea prea bine cu orientarea (asta aveam s-o intelegem mult prea bine mai tarziu) dar totul e bine cand se termina cu bine :). Se intelege adica: am ajuns cu bine la hotel. Hotelul ok, lumea amabila, nu prea am ce comenta. Nu a fost cel mai luxos hotel in care am stat dar nici nu am de ce sa ma plang.
Primul lucru pe care l-am facut a fost sa mergem sa mancam cu tot grupul (pe langa gasca noastra au fost si colegii finei), am gasit un restaurant in apropiere unde am mancat o pizza cu ton buna, a mea cel putin, dar nu cea mai buna pe care am mancat-o la Milano, trebuie sa mentionez asta. L-am avut pe Nicu, vorbitor de italiana care ne-a ajutat cu traducerile si pe care ne-am putut baza si in situatii mai delicate...dar despre asta mai tarziu.
Seara am ratacit pe strazile din Milano, am descoperit unele din obiectivele turistice pe care am reusit sau nu sa le vizitam a doua zi, am vazut Domul impresionant noaptea si sincera sa fiu, nici nu am simtit ca e o zi din saptamana, asa de animate mi s-au parut strazile si la ora aia destul de tarzie. Am descoperit si magazinele bineinteles si am primit si cate un trandafir, nu de la vreun italian simpatic ci de la prietena noastra Betty, care este o draguta ca de obicei :).
Ne-am intors franti la hotel, cu dureri de mijloc si de picioare si am dormit dusi pana doua zi de dimineata.
Urmeaza o noua zi din jurnalul de la Milano, dar nu acum, poate maine....
Diseara Dansez pentru tine....am ratat in premiera emisiunea vinerea trecuta :).

Milano, partea I - pe urmele lui Becky

2009-03-31T21:18:00.003+03:00

Sunt acasa in fata calculatorului, cu o ceasca de ceai langa. Nu, nu sunt racita, doar ma detoxific. Bagajul inca mai zace in mijlocul camerei, am luat din el doar ce mi-a trebuit, trebuie sa ma indur sa il desfac...poate in seara asta. Asa ca se subintelege de ce nu am scris nimic pana acum despre scurta vacanta la Milano. Am fost obosita, nu numai din cauza plimbarilor lungi si mersului pe jos ci si din cauza ca s-a schimbat ora sambata noapte, ca italienii sunt cu o ora in urma si ca am petrecut mai multe ore decat trebuia in aeroportul din Bergamo, care sincera sa fiu mi s-a parut nu departe de Baneasa noastra (duty free-ul nostru sigur era mai aprovizionat). Acest lucru s-a intamplat pentru ca scumpii de la compania aeriana s-au gandit ca e bine sa intarzie si sa amane zborul cu nici mai mult nici mai putin de 4 ore. Dar despre asta in alt episod.

M-am decis sa impart povestea mea la Milano in doua parti: una dedicata shopping-ului si cealalta orasului si aventurilor noastre, de aceea despre avioane si intarzieri mai tarziu. Am inceput nu cu ce a fost mai dragut si nu e bine pentru ca m-am simtit bine in astea 4 zile. Titlul este totusi sugestiv si numai pe el sa-l fi vazut, fara sa citesc in continuare, mi-as fi dat seama ca tot ce urmeaza trebuie sa fie de bine.

Citeam intr-o revista azi despre filmul Ma dau in vant dupa cumparaturi, iar stilista Patricia Field, care a imbracat-o pe Isla Ficher si care si-a pus amprenta si pe tinutele lui Sarah Jessica Parker in Totul despre sex sau pe cele ale lui Meryl Streep in Diavolul se imbraca de la Prada, spunea ca Becky intruchipeaza cei trei a: amuzanta, ambitioasa si ahtiata dupa shopping :). Noi amuzante si ambitioase suntem tot timpul, cat despre shopping nu pot spune ca am fost ahtiate, dar oricum am vazut si noi ce inseamna shopping la Milano. Bine nu am avut timp sa vedem tot ce se putea vedea si nici sa experimentam tot ce era de experimentat pentru ca ne mai dusesem si in alte scopuri. Nu am ajuns la outlet-urile din afara orasului si nici pe via Montenapoleone, dar ne-am delectat cu destule magazine din centru. Firmele din mall-urile noastre si altele pe langa erau la tot pasul, te impiedicai de H&M, Zara doar magazinul pentru fete avea trei etaje, cozile de la cabinele de proba erau ca la noi, la Armani si la Prada nu am vazut nimic dragut iar Vuitton-ul e deja uniforma la ei. Aproape toate femeile la Milano pe care le-am vazut pe strada aveau genti de firma, adevarul este ca nu mi-a venit sa cred ca cel mai mare butoias Vuitton era 500 de euro. Betty stie :)!!! Asa ca nu aveai de ce sa te miri ca erau peste tot. Ce mai era la moda: bicicletele si motocicletele. Mi-a fost dat sa vad fete aranjate, bine imbracate si incaltate cu tocuri care isi agatau Vuittonul de coarnele de la bicicleta si porneau la drum :). la noi nu cred ca va patrunde vreodata acest trend.

De cumparat am cumparat cat sa ma simt bine si sa nu fac excese (Betty a fost campioana, de abia si-a mai indesat in bagajul cu care venise special pe jumatate gol :)). Mi-am permis o singura extravaganta, nu de alta dar ca sa pastrez traditia, de fapt mi-am promis inainte sa plec sa fie singura, nu eram sigura ca ma pot tine de promisiune dar uite ca am reusit (ambitia de mai sus e de vina). Cum la Paris a fost telefonul mov, aici a fost o perche de ochelari cu lentila neagra, neagra si supradimensionati asa cum mi-i doream. In rest am mai achizitionat rochite, sandalute, pliculete si o superba salopeta pe care bineinteles doar eu as purta-o :). Am vrut sa imi cumpar si un fond de ten, a fost unul din lucrurile la care m-am gandit inainte sa plec din tara, dar in singurul Sephora pe care l-am gasit nu avea nuanta pe care o voiam (oricum la ei Sephora nu e deloc cunoscuta, nu e ca la Paris pe toate strazile:), pana si vanzatoarea a trebuit sa se gandeasca putin pana sa imi spuna unde mai pot gasi un magazin la fel).

A fost frumos la shopping, chiar a fost o zi reusita si plina de soare, uitam totusi ca din cauza magazinelor nu am putut sa mai urcam pe Dom pentru ca programul era pana la 5 (am vazut poze, asa ca nu regretam prea mult).

Cam atat pentru azi, simt o chemare puternica in spatele meu: bagajul e inca in mijlocul camerei. Daca am omis ceva, ca e posibil si oricum oricat m-as chinui nu o sa pot reda totul in cuvinte, mai revin si in partea a doua, asa ca

va urma........

Pentru Becky, cu dragoste

2009-03-19T23:57:00.003+02:00

OK. Nu intra in panica. Nu intra in panica!

Asta a fost doar pentru cunoscatori. Si pentru necunoscatori, asa incep aproape toate aventurile prietenei mele Becky. Nu puteam sa ma culc inainte sa fac asta si cu toate ca este prea tarziu si sunt destul de obosita, efectul nu ar mai fi fost acelasi maine si bineinteles nici inspiratia.

Am vazut filmul. Am avut putine emotii pentru ca aseara am vazut ecranizarea cartii Amurg, despre care am scris ca mi-a placut foarte tare si chiar asa a fost. Filmul a fost slabut in comparatie cu cartea, de fapt nici nu le pot compara, asta e adevarul...

Dar sa revenim la Becky. Filmul a fost foarte dragut, o adaptare, dar de data asta una reusita. Au fost momente cand am ras cu lacrimi, cum o faceam si de una singura acasa (dar cu Becky in minte), insa diferenta a fost ca acum radeau cu mine si toti oamenii din sala. Chiar daca a fost un film de fete, pun pariu ca toti baietii din sala s-au distrat la fel de mult ca noi (am avut eu niste exemplare langa mine care mi-au confirmat-o). Au fost alte momente, de fapt nu altele ci aproape toate, cand am admirat tinutele, gentile, rochiile, pantofii, cizmele si sandalele si......manusile multe, frumoase si de toate culorile (sigur o sa visez frumos la noapte). Inca am in minte corsetul ala dragut si tocurile inalte si ametitoare.

Nu inghet carduri si nici nu am 12, nici datorii de zeci de mii de euro dar un lucru e sigur: I LOVE SHOPPING: Milano, pregateste-te ca vin :)

Si pentru ca atunci cand vorbesc de haine, vorbesc doar cu dragoste si despre dragoste, Luke cel chipes (ce cuvant:)) a aparut si in film (sincer puteau sa gaseasca un actor mai dragut, nu ca asta nu ar fi fost, dar citind cartea intai mi l-am imaginat altfel), iar povestea a avut un happy end. Si ca totul sa fie complet, nu a lipsit nici Alicia, scorpia cu picioare lungi, nici Suze, prietena cea mai buna, nici rochia oribila de domnisoara de onoare de la nunta ei. A fost dragut si amuzant, ce sa mai. Am auzit chiar si aplauze in seara asta.

Si pentru ca as fi putin ipocrita sa inchei dedicand asta tuturor fetelor care stiu ce inseamna o esarfa de matase Denny and George, inchei sfatuindu-le pe toate fetele care adora manusile, chiar si in plina vara :) sa vada filmul si sa citeasca si cartile.

Pe curand Becky!

A ta pentru totdeauna, Diana.

Hai sa traim din plin

2009-03-19T17:58:00.003+02:00

Toata lumea se vaita. Nimeni nu mai e fericit. Problemele cotidiene sunt ridicate la rang de catastrofa. Nu mai vad zambete in jurul meu. Discutii interminabile despre criza se aud la tot pasul. Nici inainte nu era totul perfect, sunt foarte putine momentele in viata cand este asa si alea sunt subiective. Eu ma revolt, nu mai vreau sa mai aud si nici sa mai ascult. Ar trebui sa ne bucuram ca suntem sanatosi, ca avem parintii in viata si prietenii aproape, sa invatam sa apreciem iubirea cand avem parte de ea si sa nu lasam problemele minore sa o influenteze in vreun fel, sa zambim din nou si sa ne bucuram de toate clipele bune, rele, perfecte sau nu. Stiu ca intotdeauna problemele pe care le ai sunt cele mai grave si ca nu poti sa intelegi anumite lucruri decat daca ti se intampla tie dar totusi tot ma revolt si raman la parerea mea ca exista lucruri mult mai grave si oameni care au cu adevarat probleme. Mi-a fost dat sa aud in ultima vreme lucruri care m-au facut sa apreciez mai mult ceea ce am. Imi spunea mami zilele trecute ca a venit o mamica disperata sa spuna ca nu are cu ce sa isi imbrace copilul pentru a-l trimite la scoala sau am aflat ca o cunostinta si-a pierdut tatal tanar si sanatos in cateva clipe. Astea sunt problemele reale nu fleacurile cu care ne confruntam zi de zi.
Asta e un post dedicat prietenilor mei :).
Si inca un filmulet care chiar ca m-a facut sa plang:
Hand in hand

Votati-l pe Tudor!!!!! E cel mai tare prichindel

2009-03-18T13:18:00.004+02:00

L-am inscris pe piticut la un concurs. Off, a fost o adevarata aventura. Initial am aflat despre acest concurs prin intermediul site-ului de comunicate de presa administrat de firma la care lucrez. Una din colegele mele m-a anuntat ca cei dela prichindelulmeu.ro au publicat un comunicat la noi pe site unde se vorbea de concursul asta start de star. I-am trimis un mail prietenei mele Ralu sa o anunt ca prichindelul nostru poate deveni un mare star, nu ca nu ar fi deja. S-a chinuit saraca pana nu a mai putut sa isi faca un cont pe site si sa il inscrie la concurs dar nu a reusit. Mi-a scris intr-un final mie sa ma anunte ca nu reuseste cu toate eforturile pe care le-a depus. Eu, mai cunoscatoare in ale site-urilor si in ale internetului, am facut cateva teste, i-am creat un cont nou si gata, totul parea mult mai simplu. L-a validat ea ca era facut pe adresa ei de mail si de aici a inceput adevarata distractie.
Contul validat, site-ul studiat, regulamentul de concurs citit, ceva lipsea totusi: nu puteam sa adaugam nicio galerie de imagini pe site. Am petrecut intr-o seara mai mult de 3 ore, studiind site-ul si gandindu-ma ca imi scapa mie ceva. Epuizata, mi-am facut un nou cont, pentru ca nu il puteam folosi pe cel de pe site si pentru forum si am postat acolo un mesaj cerand disperata ajutorul. O doamna foarte draguta a incercat sa ma ajute si pana la urma s-a intamplat un miracol: a aparut butonul de adaugat galerie de imagini. A fost o mare bucurie, inca mai sunt urme si azi :). I-am multumit politicoasa si i-am spus ca de la crearea contului si pana acum butonul nu a fost de gasit. Dar totul e bine cand se termina cu bine, nu-i asa?
Sa nu mai mentionez ca am descoperit, cu aceasta ocazie si alte site-uri. Am prevenit-o pe Ralu ca am umplut netul de poze cu Tudor pentru ca a trebuit sa redimensionez pozele si sa imi fac un cont pentru asta pe alt site.
Si acum piticutul nostru, care e de departe cel mai frumos prichindel apare in concurs cu poza mea preferata pe care o sa o pun si aici. Am mobilizat pe toata lumea sa isi faca un cont pe site ca sa il poata vota. Concursul e pe baza de voturi si nu pot vota decat utilizatorii inscrisi. Asta e, trebuie sa acceptam conditiile, nu avem ce face. Strategia de promovare am inceput-o, prietenii sunt alaturi de mine, statusul meu de la mess ramane neschimbat. Si daca nu castigam luna asta, ca ne-am inscris cam tarziu asta e adevarul, ne mobilizam si luna viitoare. Nu ne lasam batuti deloc. Si asa cred ca i-am terorizat pe cei cu site-ul ca le-am trimis si un mail sa cer informatii suplimentare; am vazut ca mi-au si raspuns (citesc dupa ce termin de scris).
Si Betty, acum trimit poza si nu uita ca mi-ai promis un post, da?
Multumim tuturor pentru sustinere si stati linistiti ca va aduc eu aminte sa votati aici: Tudor Alexandru Filip

Celei care pleaca

2009-03-16T13:49:00.002+02:00

Nu are nicio legatura cu prezentul. E o poezie care mi-a placut mie dintotdeauna si care nu stiu de ce mi-a venit astazi in minte. Poate pentru ca nu am dormit decat 6 ore cu indulgenta si sunt inca sub efectul unei carti dragute pe care am inceput-o ieri si pe care nu imi venea sa o mai las din mana (Amurg de Stephenie Meyer). Poezia e de Minulescu si eu sunt putin obosita :). Si nu plec nicaieri.....decat peste 2 saptamani la Milano :).

Celei care pleaca

Tu crezi c-a fost iubire-adevarata...
Eu cred c-a fost o scurta nebunie...
Dar ce anume-a fost,
Ce-am vrut sa fie
Noi nu vom sti-o poate niciodata...

A fost un vis trait pe-un tarm de mare.
Un cantec trist, adus din alte tari
De niste pasari albe - calatoare
Pe-albastrul razvratit al altor mari
Un cantec trist, adus de marinarii
Sositi din Boston,
Norfolk
Si New York,
Un cantec trist, ce-l canta-ades pescarii
Cand pleaca-n larg si nu se mai intorc.
Si-a fost refrenul unor triolete
Cu care-alt'data un poet din Nord,
Pe marginile albului fiord,
Cersea iubirea blondelor cochete...

A fost un vis,
Un vers,
O melodie,
Ce n-am cantat-o, poate, niciodata...

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Tu crezi c-a fost iubire-adevarata?...
Eu cred c-a fost o scurta nebunie!

Ce oameni inteligenti

2009-03-14T16:34:00.002+02:00

Citesc. Cand aveam mai mult timp citeam mai mult. Si acum o fac dar nu asa des cat as vrea. Si mi se intampla de multe ori sa gasesc in cartile pe care le citesc multe lucruri interesante sau lucruri care imi permit sa fac analogii cu viata reala.
Asa s-a intamplat si cu exemplul care urmeaza, e din Aurora Liiceanu, cu ghilimelele de rigoare:
"...daca cineva cu care mananci acasa-indiferent in ce casa-va taia o singura felie de paine la un moment dat, nu te grabi sa o faci sau sa il faci nesimtit/a, decat dupa ce a muscat din ea. Altfel, va va putea raspunde zambind: Am taiat-o pentru tine!"

P.S. Nu voi putea sa o vad pe Becky vineri pentru ca incepe Dansez pentru tine, asa ca reprogramam si mergem la avanpremiera joi. Reformulez si eu: pe joi Becky!

Confessions of a Shopaholic

2009-03-12T14:34:00.002+02:00

Becky a mea e Isla Fischer pe marile ecrane si in sfarsit ajunge si la noi. Vinerea viitoare mergem la premiera. Impresiile logic vin dupa. Am vazut trailerul si cred ca o sa ma distrez maxim.
Pe vineri Becky.

http://www.cinemapro.ro/film/ma-dau-in-vant-dupa-cumparaturi-4023728#video

Mircea Badea

2009-03-05T14:01:00.002+02:00

Ce urmeaza nu este o declaratie de dragoste.
Initial nu-mi placea deloc, prea misogin pentru gusturile mele si prea fixist in opiniile sale despre anumite subiecte (si cum politica ma oripileaza, intelegeti de ce). Dar asta s-a intamplat cu multi barbati din viata mea pe care ulterior i-am placut. As mai spune doua vorbe despre asta dar nu vreau sa deviez de la subiect.
Auzeam obsesiv Mircea Badea in fiecare zi pentru ca se pare ca, pentru o anumita persoana care era fanul lui si care il urmarea seara de seara, eu eram mai importanta, aveam un rating mai mare (renunta de fiecare data la emisiunea lui pentru mine). Si atunci am luat decizia sa ii mai acord o sansa si cate o ora din timpul meu in cateva seri. Asa a inceput totul. De la un zambet inocent am ajuns sa rad in hohote si sa trimit si prietenelor mesaje la ore intarziate din noapte sa dea repede pe antena 3 sa il vada. O fi el misogin dar cata dreptate are.
Spunea intr-o seara ca a primit un mesaj de la un "fan" in care acesta ii spunea ca adoarme cu emisiunea lui. Nu stia daca sa o ia ca pe un compliment sau nu. Da, era un compliment. Si mie mi se intampla asta destul de des, exceptand serile in care cad franta imporiva vointei mele inainte de 11.
Si acum, in prezent ma intreb: cum sa nu-ti placa Mircea Badea?
http://www.mircea-badea.ro/blog/pusca-si-cureaua-lata/

PS.: cu toate ca declara ca nu intelege moda, a avut intr-o seara o camasa cacao cu lapte pe care am dat-o exemplu in sfaturile mele vestimentare :)

1 martie: Tudor Alexandru Filip, martisorul nostru

2009-03-02T09:45:00.006+02:00

1 martie a fost ieri. Insa povestea de mai jos are legatura cu data asta si de aceea titlul ramane acelasi. E o poveste trista dar cu un final fericit: bibicutul dragut din poza. Fara multe comentarii din partea mea. Pot spune doar ca orice copil din lume ar fi fericit sa aiba o mamica macar pe jumatate de puternica, sufletista si curajoasa ca prietena mea Ralu. Povestea ii apartine:
"TUDOR a fost cadoul meu de 1 martie. Am facut un test de sarcina si am stat cu inima cat un purice. Locuiam cu chirie si banii abia imi ajungeau de pe o zi pe alta si tocmai aflasem de ceva timp ca iubitul meu e casatorit si are si doi copii. De fapt atunci nu m-am gandit la el ca la un cadou, ci mai degraba ca la un dezastru. Am stiut insa ca va ramane si ca incepeam o viata noua, in doi. Stiam ca nimeni nu ma va sustine in decizia luata asa ca m-am inarmat cu multa rabdare si vointa sa contracarez toate rugamintile familiei si prietenilor de a nu pastra copilul pentru ca nu venea la momentul oportun si mai ales NU VENEA INTR-O FAMILIE. “Ce ii vei oferi tu?”, “Cu ce il vei creste?”, “Cum te vei descurca singura cu un copil?”, “Nu stii in ce te bagi, nu ai idee despre cum se creste un copil”, “Un copil are nevoie de doi parinti...” au fost numai cateva dintre replicile pe care le-am primit la refuzul meu incapatanat de a face un avort. Am plans saptamani intregi, am suportat rabdatoare sutele de telefoane cu sfaturi si rugaminti sa “imi bag mintile in cap” pentru ca sunt tanara si am timp sa fac copii si apoi am ramas singura... Familia mea mi-a spus ca nu vrea sa mai aiba de-a face cu mine daca pastrez bebele pentru ca e o decizie pe care o iau de una singura fara sa ascult de nimeni.

Asa a inceput povestea noastra si desi pare infricosatoare (daca stau bine sa ma gandesc eram si eu ingrozita de ce o sa se intample cu mine si cu brotacelul care crestea in mine) nu a fost chiar o catastrofa. Sarcina a fost foarte usoara pentru ca micutul meu bebe cred ca stia ca am si asa o gramada de probleme si ca trebuia neaparat sa merg la serviciu pana in ultimul moment. A stat cuminte 9 luni, a ascultat muzica in fiecare dimineata in metrou si nu a avut nicio pofta pentru ca nu era nimeni care sa i-o asculte si sa i-o implineasca.

Tudor a hotarat ca e momentul potrivit sa se nasca insa, in ciuda sfaturilor si rugamintilor mele, intr-o noapte de octombrie, pe o ploaie torentiala. Eu si prietena mea ne uitam la televizor cand bebe a dat semne ca vrea sa ne cunostem personal. Ne-am panicat, am chemat o alta prietena care ne-a dus cu masina la spital pentru ca deja mi se rupsese apa si in graba noastra am uitat si actele mele acasa. Cei de la spital m-au dus direct in sala de nasteri dar cand au aflat ca nu am acte au spus ca trebuie sa cheme politia. Se temeau ca vor sa il lasam pe bebe acolo si sa fugim. Pana la urma una dintre fete a fugit acasa si a luat cartea mea de identitate. De la inceput si pana la sfarsit a fost tot o aventura. Dar el, personajul principal nu stia nimic sau se facea ca nu stie.A venit zambind in lume si a dormit linistit cateva ore pana l-au adus in salonul meu. Era ud pe hainute si s-a lipit de mine, a stiut din prima clipa ca sunt mama. Zambea mereu in somn si cand manca. Era multumit ca ne-am intalnit. Cred ca m-a placut imediat asa cum l-am placut si eu din prima clipa.

Acum Tudor are un an si doua saptamani. E un dop cu parul auriu care se rostogoleste prin casa, imi pune boabe de struguri sub picioare la ora sase dimineata cand eu ma grabesc sa plec la serviciu, bate cu un baston in usa de la intrare sa stie toti vecinii ca familia de la ap. 17 a inceput o noua zi, rastoarna farfurii cu ciorba pe covorul de la bucatarie si tipa din doua in doua minute “mama” ca sa imi arate ce prostii a mai facut (ii place ca ma agit si vorbesc tare si ma tarasc pe jos sa sterg ce a imprastiat). Acum totul e bine: familia mea il iubeste nespus de mult si intre timp am reusit sa ne mutam amandoi intr-o garsoniera luata prin credit. Aproape toti banii nostri se duc pe rate si ne straduim sa facem economii, dar ne avem unul pe celalalt. Ne IUBIM. Acum imi doresc ca toti copiii din lume sa aiba o mamica si toate mamele din lume sa aiba macar un copil. E cea mai frumoasa experienta a mea, acum am pentru ce sa muncesc si nu imi pasa ca dorm numai 5 ore pe noapte si ca nu mai ies in oras in fiecare week-end. Acum lumea s-a schimbat si are in centru un bot de lumina. NU regret nimic din tot ce am facut si as face din nou exact la fel chiar daca sunt parinte unic. Am 28 de ani si nu voi mai fi singura niciodata. Avortul e cea mai usoara solutie, dar nu cea mai fericita, tocmai asta nu inteleg majoritatea femeilor. Si acum ma mai trezesc brusc din somn speriata ca am luat alta decizie decat aceea de a pastra copilul si ca ultimul an din viata mea a fost numai un vis. Dar ii simt rasuflarea linistita langa mine si stiu ca sunt fericita posesoare a unui puiut de om, o parte din mine va merge in lume mai departe. Povestea mea este povestea tuturor mamicilor care pun in patutul mic al copilului in fiecare seara sperantele si visele lor."

Am citit-o cu lacrimi in ochi si de cate ori o recitesc sentimentul e acelasi. Oricum sunt sigura ca Dumnezeu o sa fie mereu alaturi de ei.

Pupici lui Tudor care a devenit cadoul nostru.

Un la multi ani misterios

2009-02-26T09:21:00.002+02:00

Azi sarbatoresc ceva, dar nu pot spune ce. Ziua de 26 februarie imi aduce aminte de ceva si de cineva, o persoana care se mandrea ca nu am cum sa o uit niciodata oricat as incerca; astea sunt chiar vorbele lui, ca persoana este de gen masculin, nu stiu daca redate intocmai pentru ca a trecut ceva timp de atunci.
S-au succedat destul de multe evenimente in ultimul timp, unele neasteptate, altele nu. Mi-am adus aminte de inceputurile aventurilor prietenei mele Becky care se incuraja singura de fiecare data si care avea dreptate, totul se rezolva pana la urma. Nu mai imi petrec fiecare seara (sau aproape) cu ea, dar nu am uitat-o. O sa redau inceputurile fiecarei carti intr-un mesaj viitor. Ideea e sa fii optimist ca intotdeauna se poate si mai rau :) si sa fii constient ca rezolvarea este in aproape toate cazurile la tine pentru ca, oricata sustinere ai avea din partea celor din jurul tau, tu stii mai bine ce se intampla cu tine. Si in plus, e un lucru bine stiut, nu stii cu adevarat ce se intampla decat daca treci tu prin asa ceva.
Hai ca e prea dimineata pentru mine, cred ca se si vede din cuvintele insirate mai sus care se chinuie sa se aseze cat mai bine in propozitii si fraze.
Revin curand, cred cel putin.

Ce sunt eu de vina, de-l calca o masina

2009-02-16T13:08:00.002+02:00

Uit mult si repede. Dar contrar asteptarilor, pentru ca nu am amintiri de cand eram mica, tin minte cantecelele pentru copii pe care le-am invatat acum foooooooarte mult timp. Si sunt capabila sa invat si unele noi. Sunt fan Cutiuta muzicala. Bibicutul meu o sa fie cel mai fericit, bine exceptand vocea mea de privighetoare :)) (o sa mai iau niste cursuri de la mami).
Hitul preferat in prezent mai jos:

Un motan cat un pisoi

Un motan cat un pisoi
Pan, pan, taran tan tan
Sta pe-o lada de gunoi
Pan, pan, taran tan tan
Si tot cauta in el
Pan, pan, taran tan tan
Sa gaseasca-un soricel

A plecat motanul
A plecat golanul
Ce sunt eu de vina
De-l calca o masina

A trecut de-atunci un an
Pan, pan, taran tan tan
S-a-nsurat bietul motan
Pan, pan, taran tan tan
De atunci cauta-n gunoi
Pan, pan, taran tan tan
Hrana pentru opt pisoi

S-a-nsurat motanul
S-a-nsurat golanul
Ce sunt eu de vina
De-l calca o masina

Un motan cat un pisoi
Pan, pan, taran tan tan
Sta pe-o lada de gunoi
Pan, pan, taran tan tan
Si tot cauta in el
Pan, pan, taran tan tan
Sa gaseacasa-un soricel

A plecat motanul
A plecat golanul
Ce sunt eu de vina
De-l calca o masina

A trecut de-atunci un an
Pan, pan, taran tan tan
S-a-nsurat bietul motan
Pan, pan, taran tan tan
De-atunci cauta-n gunoi
Pan, pan, taran tan tan
Hrana pentru opt pisoi

S-a-nsurat motanul
S-a-nsurat golanul
Ce sunt eu de vina
De-l calca o masina.....

http://www.youtube.com/watch?v=50CJrGtA43o&feature=related

Distractie placuta, copii!

Ziua 13, rand 13, loc 13

2009-02-14T00:33:00.002+02:00

La ora asta tarzie din noapte am avut o revelatie. Pe cuvantul meu sau mai bine pe renii mei verzi. Intr-o seara de13, am stat pe randul 13 si pe locul ghici care? Hai ca e prea evident: 13 bineinteles. Si unde mai pui ca nu am facut-o intentionat. De ce s-a intamplat oare asta? Exista 4 variante mari si late: A. am trisat, B.am fost norocoasa, C.sunt un geniu si D.asa a fost scris.
In primul rand nu imi e somn, ce sa fie de vina oare: frappe-ul delicios sau cola intarziata sau amandoua, la intrebarea astea am doar trei variante de raspuns.
In al doilea rand mi-e rau, fierea mea a luat-o la galop si colebilul dupa ea: oare din cauza migdalelor de ieri, semintelor de duminica, floricelelor din seara asta sau a tuturor celor mentionate, na ca la asta tot patru variante de raspuns am.
In al treilea rand sunt trista, sunt deprimata, sunt dezamagita si inca intr-un fel ca sa am tot patru variante, aaa si sunt nebuna, dar asta e mai veche. De ce oare? Pentru ca de 45 de minute este ziua indragostitilor sau Valentine's day (pana si asta are doua variante) iar eu ma prezint intr-o singura varianta mereu: singura si nefericita. Indragostita nu pot spune ca nu sunt, azi e o rochie, maine e o pereche de cercei, poimaine o geanta, raspoimaine o pereche de pantofi, la asta as putea sa am variante la infinit :)).
In al patrulea rand, am glumit cu in al treilea rand, ce naiba doar nu am innebunit: nu sunt nici trista, nici deprimata si nici dezamagita, nici singura si nici nefericita, nebuna totusi s-ar putea sa fiu dar in sensul bun. Ce distractie pe capul meu si unde mai pui ca m-am gandit putin sa gasesc si patru variante la in al treilea rand si de cat m-am strofocat uite nici nu mi-am dat seama ca de fapt gasisem cinci. E greu cu dragostea asta, am numai exemple in jurul meu. Si ziua asta a indragostitilor e o porcarie, atunci cand iubesti e o sarbatoare in fiecare zi in care esti cu persoana iubita. Ha-ha-ha-ha, tot de patru ori (am facut o fixatie pe numere si cifre in seara asta, de fapt in noaptea asta), astea nu sunt vorbele mele, eu sunt mai realista si inca astept sa-mi descopar latura romantica.
In al cincilea rand, sunt totusi o fire sensibila. :)) Aparentele sunt mereu inselatoare, cel putin in ceea ce ma priveste.
Si in al saselea si ultimul rand, raspunsul ramane D: unele lucruri se intampla ca asa a fost scris sa se intample. Altfel nu as fi stat intr-o seara de 13 pe randul 13 pe scaunul 13 intr-o sala de cinema la un film simpatic cu un mesaj scurt, simplu si adevarat: prietenia invinge mereu.
Totusi sa mai fie si in al saptelea rand: te pup Becky ca la prietenele mele reale m-am gandit la in al saselea rand.
Si daca cineva se intreaba daca am luat-o razna in noaptea asta, raspunsul ramane tot D.
Noapte buna copii!

Bibicutul meu dragut s-a facut mare

2009-02-10T22:22:00.002+02:00

Nu l-am mai vazut de ceva timp si azi mami a lui mi-a trimis un link de pe netlog. S-a facut mare si e la fel de frumos sau mai frumos. O sa se topeasca fetele dupa el. Si am auzit ca e si pupacios bibicutul meu dragut. Sper sa il vad week-endul asta.
http://ro.netlog.com/raluca_filip2003/photo/photoid=7301241&surr=0#photos
El e, grasanul asta mic din poza.

Viata in roz intr-o rochie simpatica maxim

2009-02-06T13:51:00.003+02:00

Sunt vesela azi. Afara e cald, cred ca este si asta un motiv, parca e primavara. Am avut emotii putin de dimineata pentru ca am plecat imbracata cu o geaca subtire de piele dar vremea tine cu mine. In plus rochita mea foarte frumoasa nu mergea cu alta geaca. Nu e aia de care m-am indragostit la prima vedere, dar e la fel de frumoasa si cand am probat-o mi-am dat seama ca e a mea. Ma descurc asa bine la cumparatul rochiilor :))). Astept sa o cumpar pe aia de mireasa, ala e cel mai mare test peste care va trebui sa trec. Sau poate fac si eu ca prietena mea Becky si imi aleg mai multe. Inca sunt alaturi de ea, mai am o carte si o sa-mi fie foarte greu cand va trebui sa ne despartim. Dar o sa o tin aproape de mine in biblioteca si poate o sa ne mai vedem din cand in cand. E prietena mea imaginara cea mai buna. Bine si singura.....
Sunt si mai odihnita. Aseara am reusit performanta de a ma culca in sfarsit mai devreme si am dormit chiar opt ore. Am avut multa treaba zilele astea, ore peste program, culcarea peste 12 noaptea, trezitul in zori. Bine, as fi dormit eu si cu o noapte inainte mai mult daca cineva binevoitor nu m-ar fi trezit din somn. Din dragoste, bineinteles :)).
Maine in sfarsit iesim la club. Nu e un mare eveniment dar e o mica performanta pentru ca in ianuarie nu prea ne-au placut cluburile. Recuperam maine timpul pierdut.
Planurile mele de viitor? Sa ma duc sa vad un soricel simpatic foc pe care il cheama Despereaux si sa strang niste bani pentru shoppingul de la Milano. Primul imi iese sigur, al doilea ma indoiesc :))).
A la prochaine!!!!

Ma dau in vant dupa cumparaturi

2009-01-27T14:06:00.002+02:00

Nu spun eu asta, cu toate ca este adevarat. Spune mai vechea mea prietena cu care am inceput iar sa ma distrez Becky Bloomwood, actuala Brandon. Am facut cu ea un shopping (imaginar din pacate) la Londra, la New York, iar dupa ce am calatorit timp de 10 luni prin toata lumea aseara am cumparat o geanta unicat de la Milano :). Macar nu am mai visat multi pantofi, genti sau haine in ultimul timp. Nu ca este rau cand le visezi, rau este cand te trezesti si nu numai ca nu le ai ci pur si simplu nici nu ai de unde sa le cumperi asa frumoase ca in vis. Poate doar daca le-ai crea tu, iar eu nu stiu daca as mai avea rabdare. Imaginatie am dar prefer sa combin haine facute de altii. A trecut vremea cand imi cream singura haine unicat :), nu numai ca erau originale dar cred ca nu avea nimeni altcineva curaj sa le imbrace. Mai am astfel de porniri, adica sa ma imbrac cu tinute neintelese pe care nimeni nu le-ar purta. Ultima tentativa, nereusita din pacate a fost sa ma imbrac cu un tricou simplu de bumbac si fusta de dantela la nunta unei prietene. Nu am gasit fusta care o voiam decat peste cateva saptamani. Nu a fost mare tragedie.
Titlul e titlul unei carti, nu a scris-o nici Sadoveanu, nici vreun Platon. Sa nu se inteleaga gresit, am citit destul Sadoveanu si mi-au placut carti de care altii au fugit mancand pamantul, iar Platon m-a torturat toata facultatea. Mie mi-a placut la maxim si cele care i-au urmat la fel, ma distreaza si ma relaxeaza, pot spune ca am si ras. M-am si regasit in multe din aventurile ei, adevarul asta e.
In prezent viata mea e un haos: stilista m-a parasit, locuri libere la manichiura si pedichiura nu gasesc aaa si am mai avut o problema grava. Saptamana trecuta m-am indragostit de o rochie la prima vedere. Pana acum nimic grav, de acum incepe: rochia nu am vazut-o in magazin ci pe o fata. Am aflat de la ea toate detaliile, de unde a cumparat-o, cand si m-am dus cu speranta in suflet a doua zi dar bineinteles ca nu am mai gasit alta. Si acum ma mai gandesc la ea.... Era atat de frumoasa...

La multi ani Roxi!

2009-01-11T19:14:00.002+02:00

La multi ani draga mea scumpa prietena, sa fii sanatoasa si iubita si sa ai parte numai de momente frumoase, sa nu ma mai suni plangand la 4 dimineata, sau macar lacrimile sa fie de bucurie (ca in seara aia minunata). Nu o sa fiu nostalgica si nici patetica ca stii prea bine ca tin la tine foarte mult, nu are rost sa scriu aici de cand ne cunoastem si prin cate am trecut impreuna, cate case, mese, distractii dar si momente triste am impartit (barbati nu, Doamne fereste).
Te pup si iti doresc tot binele din lume, viitoarea mea nasica :)).

Gata e 2009

2009-01-01T18:48:00.004+02:00

Oare la anul pe vremea asta o sa scriu gata e 2010? Probabil, nu gandesc atat de departe. Trebuia sa scriu un La multi ani in prima zi din an nu? Ca in rest nu sunt prea inspirata azi pentru ca m-am culcat in zori si azi am parte de o zi scurta si o noapte lunga avand in vedere ca m-am sculat la 2 :).
M-am simtit foarte bine aseara alaturi de prietenii mei dragi si persoane trecute de prima tinerete :) si am petrecut o seara fara pic de alcool, cu mancare delicioasa si cu un tort suuuper bun, cum ar zice nasul meu.
Gata, ca nu am chef de scris.
La multi ani! Un an nou plin numai de bine ca dorinta pe care o am acum mi-e frica sa o scriu sau sa o spun cu voce tare, cine stie poate mi se indeplineste :).

Craciun fericit, ho-ho-ho!

2008-12-25T19:49:00.003+02:00

E Craciunul si am unghiile roz. De fapt aproape a trecut prima zi, o sa treaca si a doua, o sa vina revelionul, o sa treaca si el. Am primit o groaza de mesaje pline de lumina si caldura, bine intentionate cred dar care mie nu imi plac aproape deloc, asta ca sa nu fiu prea drastica astazi. Nu-mi plac pentru ca sunt impersonale si sunt de parere ca un simplu Craciun fericit dar spus cu dragoste valoreaza mai mult decat mesajele pompoase copiate probabil de pe internet. Off, pretentiile astea.
Am daruit cadouri tuturor oamenilor care inseamna ceva pentru mine iar azi de dimineata sub bradul pe care l-am impodobit acasa la ai mei era plin de cadouri. Anul acesta a predominat albastru, e placerea mea sa aleg o culoare in fiecare an. De fiecare data spun ca sunt ultimele globulete si ornamente pe care le cumpar dar ce sa fac daca nu ma pot abtine. Si cum nu se poate Craciun fara brad si anul acesta m-am ocupat eu de impodobirea lui. Iar pentru ca toata lumea a fost cuminte, Mos Craciun a trecut si pe la noi. Si cand toti ai casei s-au trezit pentru ca unii sunt inca tineri, le plac petrecerile si ajung tarziu acasa, am deschis cadourile. M-am simtit ca pe timpuri, cand eram mica si inca il asteptam si credeam in mosu. Nu ca acum nu il mai astept, numai ca bucuria e alta.
In general nu am amintiri de cand eram mica dar imi aduc aminte cand unchiul meu se transforma in Mos Craciun si noi ii spuneam cuminti poezii si il colindam. Ne mai intrebam noi de ce ni se par cunoscute incaltarile sau ceasul de la mana dar cadourile ne distrageau rapid atentia. Si acum imi aduc aminte de pianul albastru primit in dar la care cantam tara mea :) (do mi sol fa mi, do mi sol fa mi....) sau de sania uriasa de sub brad. Cand am mai crescut aveam placerea, eu si fratii mei sa rascolim toata casa in cautarea cadourilor care le stiam noi ascunse pe undeva. Nu mereu aveam succes pentru ca parintii mei aveau antrenament deja.
Era frumos pe timpuri dar e frumos si acum cand ramai cu bucuria de a oferi si de a primi cadouri de la cei apropiati.
Nu stiu de ce am tot avut dorinta si pornirea de a merge la biserica, sa ma inchin la o icoana si sa aprind o lumanare. Sa-i multumesc lui Dumnezeu ca familia mea e sanatoasa si sa ma rog pentru sanatatatea lor si a celor dragi mie.
A mai trecut un an, o sa mai treaca si altii si cum eu niciodata nu analizez ce a fost si imi place sa ma gandesc la ce o sa fie, nu-mi ramane decat sa privesc cu incredere in viitor si sa ma gandesc la mai bine, de ce nu chiar la foarte bine. Sunt patrunsa de spirit ce sa mai :))), asa ca inchei in nota asta optimista. Si da fina, aseara in visul meu te plimbai cu Buli cu bicicleta in spatele blocului parintilor mei.
Craciun fericit tuturor!

Si afara ploua, ploua

2008-12-13T23:36:00.004+02:00

Am chef de propozitii scurte, semnificative si cuprinzatoare. Dar sunt sigura ca o sa ma pierd in fraze lungi, mi se intampla mai ales cand scriu. De obicei cand vorbesc, spun lucruri direct, scurt si la obiect. De multe ori sunt rautacioasa stiu, dar sunt intotdeauna sincera si mie imi place asa cum sunt. Intotdeauna nu mi-au placut oamenii ascunsi, mi se par mult mai periculosi iar ipocrizia o urasc cel mai mult.

E tarziu si nu mi-e somn. Afara e frig si ploua, ploua si nu-mi place dar nu am ce sa fac. Ieri am petrecut o zi frumoasa in compania colegilor mei de munca cu care imi petrec in general 8 daca nu mai multe ore pe zi. E o traditie in firma noastra sa se organizeze o calatorie de sfarsit de an, asa ii zicem noi chiar daca se intampla sa calatorim prin Bucuresti sau pana la Paris. Si cum de multe ori o calatorie dintr-un capat in altul al Bucurestiului poate dura mai mult decat un drum Bucuresti-Paris, cred ca e ok sa o numim asa. Si cum la sfarsitul anului firma inainteaza in varsta, anul asta a facut 3 ani de activitate (eu mai am o luna pana la sarbatorirea aceluiasi numar de an ca angajat al acestei firme, am crescut si am evoluat odata cu ea), avem un motiv in plus de sarbatoare si petrecere.

Dupa ce anul trecut am petrecut cateva zile la Paris, anul acesta am inceput peripetiile cu o ora jumatate de impuscaturi cu laser la Laser Megazone unde ne-am simtit foarte bine si unde toata lumea s-a distrat mult peste asteptari. Ne-am impartit in doua echipe, echipa fetelor si cea a baietilor si de aceea pentru unii placerea a fost dubla. Oricum e o modalitate minunata si distractiva de a face miscare, dar si de a elibera stresul sau supararea. A fost super, super ce sa mai.

Petrecerea a continuat cu relaxare si mancare la restaurant. Era neaparata nevoie de putina odihna si putina alimentare cu energie pentru ca ne astepta o alta distractie pana in zori. Am mancat, am baut unii alcool, unii nu :), am prins puteri ai am continuat petrecerea pana in zori intr-un club bucurestean. Am fost uimita sa descopar calitati de dansatori la multi dintre colegii mei :)) si sa imi dau seama ca pana la urma ne putem simti bine si pe lambada sau pe I will survive.

Tinuta mea a fost unica si originala, cu un mesaj scurt si la obiect pentru publicul telespectator :).

Ca doar sunt unica si origiala cum spune prietena mea Betty.

La multi ani mamiiiiiiiiiiiii!

2008-12-05T13:35:00.002+02:00

Azi e nascuta mami a mea pe care o iubesc muuuuuuuuuuuuuuuuuuult muuuuuuuuuuuult, nu pot spune in cuvinte cat de mult. Mami a mea e numai una chiar daca nu e numai a mea ci si a fratilor mei. E unica si sunt sigura ca datorita ei sunt si eu azi altfel decat ceilalti. Intotdeauna am avut o relatie speciala cu ea si poate ca e singura care ma cunoaste asa cum sunt eu.
Cand am intrebat-o aseara ce isi doreste de ziua ei mi-a raspuns sa fie sanatoasa, ea si cei dragi :). Ea e mami a mea si e unica.

Un Mos Nicolae la 15 grade

2008-12-05T13:06:00.002+02:00

Nu e o gluma, e cald afara, vin sarbatorile de primavara, nu de iarna. Eu ma bucur pentru ca nu imi place frigul. Poate petrecem Craciunul la plaja cine stie, in Romania ca pe o insula exotica nu plec sigur.
Am fost suparata zilele astea si stresata, ieri mai mult decat in alta zi. E greu sa ai multi prieteni si sa ii multumesti pe toti. Si exact persoanele la care eu tin si care chiar voiam sa fie multumite au fost suparate ca si mine. Sper sa ajungem la un punct comun cat mai curand si toata lumea sa fie fericita. Revelionul este marul discordiei si a devenit subiectul principal in grupul nostru de prieteni. Floarea mea rosie asteapta totusi sa fie pusa in par :). Si cum am refuzat invitatia la Viena, care acum nu mai este valabila :)), trebuie sa ma multumesc si cu un restaurant in Bucuresti.
Pentru ca am fost cuminte mi-a adus deja mosul un mic cadou, saracul daca i-as etala toate incaltarile la usa cred ca ar da faliment cu mine.
Ma pregatesc pentru cadourile de Craciun, nu pentru cele pe care o sa le primesc ci pentru cele pe care o sa le ofer. Inca nu am ales cadourile pentru toata lumea dar lucrez la asta pentru ca am o lista lunga. Si intre timp astept acest week-end in care se anunta o petrecere si sper eu si niste somn.

Am uitat de titlu

2008-12-02T13:43:00.003+02:00

Mi-au trecut tot felul de ganduri prin capusorul meu simpatic pe care am vrut sa le scriu aici pentru a nu se pierde dar nu am facut-o la timpul potrivit. Nu am apucat ieri decat sa ii spun la multi ani Florianei, lucrul asta am tinut neaparat sa il fac. Nu am apucat nici sa ma uit la Dansez pentru tine, acum chiar ca s-a intors lumea cu susul in jos (a mea cel putin) si mai era si ultima emisiune. Nu am vazut toata emisiunea, acum sa nu exageram. Castigatorii i-am aflat si cum in aceasta editie nu am avut vreo pereche preferata, rezultatul a fost multumitor. Motivul a fost important: am fost sa-mi vopsesc radacina :))), un lucru fffff important pentru o blonda care se vopseste in fiecare luna, deci de 12 ori pe an. Si sa ma tund.... a devenit si asta un obicei, mi-e dor putin de cositele mele blonde, lungi si platinate pe care le admira toata lumea dar nici cu asimetriile de azi nu mi-e rusine. Sunt prea simpatica si ma imbrac prea frumos pentru a avea o tunsoare banala, spune Eliza, domnisoara stilist.
Revelionul nu stiu inca unde il fac, inca mai sunt polemici de grup pe aceasta tema. Oricum bucataria nu e pe lista mea in acest sfarsit de an, plus ca deja ma gandesc la tinute si am gasit si o potentiala floare de pus in cap.
Ieri a fost ziua Romaniei, nu am fost prea patrioata si nici un bun cetatean pentru ca nu am fost la vot. Nu-mi place deloc politica. Si cand ma gandesc ca am terminat o facultate de stiinte politice, off ce-o fi fost in capul meu.
Am primit azi un imbold de la Betty care m-a anuntat ca si-a facut blog si am zis ca daca tot am putin timp liber...bine nu era asa sigur caci se anuntase o conferinta cu francezii mei scumpi, dar cred ca 2, ora lor va deveni 2 ora noastra. Mai bine....
Gandurile profunde pe care am vrut sa le impartasesc aici le las pe altadata. E inceputul saptamanii si prima zi de munca, da stiu ca e marti dar ieri nu ne-a placut munca ci petrecerea. E foarte greu, ma simt ca si cand ar fi luni..Sper sa revin curand.

La multi ani Floriana!

2008-12-01T15:21:00.002+02:00

Azi vreau sa spun la multi ani Florianei Jucan care este nascuta exact de ziua Romaniei si sa-i urez sa aiba parte de aceeasi frumusete sufleteasca, de multa credinta in Dumnezeu si de o inmiita putere de munca pentru a ne bucura in continuare de talentul ei. La multi ani Floriana!

Cearta si mancare chinezeasca

2008-11-25T15:26:00.006+02:00

Nu au nicio legatura una cu alta. Cearta e la ordinea zilei in ultimul timp, nu e zi in care sa nu ma cert: vineri am inceput cearta cu francezii, bine subiectul este vechi dar mereu de actualitate pentru ca nici azi nu l-am incheiat. Pe urma am continuat cu un coleg, sa nu-i spun idiot cu toate ca imi vine, cu care nu o sa ma inteleg vreodata pentru ca nu vreau si nu am cum. Si azi am terminat cu nasu, o cearta mica si nevinovata. Hai cine urmeaza ca sunt antrenata?
Tot antrenata sunt si la gatit. Aseara mi-am pus in valoare inca o data calitatile mele de bucatareasa desavarsita. Si nu am gatit asa orisice, vreun ou prajit cu cartofi sau pui la punga ci mancare chinezeaca. Aventura mea cu restaurantele si mancarurile chinezesti a inceput nu de mult timp insa pe masura ce le-am descoperit, atat de mult mi-au placut incat am ajuns sa gatesc si eu acasa. La inceput, trebuie sa marturisesc ca nici nu voiam sa aud de mancare chinezeasca si acum nu pierd niciodata ocazia de a manca. O fosta colega mi-a deschis apetitul pentru asa ceva. Iar ieri, dupa ce in week-end am vazut pe fuga si din greseala cum se prepara o mancare chinezeasca, am luat decizia importanta. Cautasem de duminica pe net o reteta caci imi incoltise ideea in minte si nici nu mai stiam cantitatile necesare (oricum n-am tinut cont de ele), aveam deja in dotare un wok, nu mai imi trebuiau decat ingredientele. Asa ca am fost la un mic shopping de orez cu bobul lung si sos de soia :).
Mancarea pe care am gatit-o adica pui cu legume si orez cu ou a aratat atat de bine pe cat de buna a fost la gust. Nu m-am putut abtine si i-am facut si cateva poze asa cum se vede si aici pe blog. Deja pot sa gatesc si musafirilor asa ceva ca ma pricep ce sa fac, sunt talentata, am cu ce :).

Treaba, treaba si iar treaba

2008-11-17T20:00:00.002+02:00

Ce greu e sa schimbi tastaturile. La munca folosesc un clavier azerty cum spun dragutii de francezi iar acasa am una englezeasca. Inainte foloseam una asa si la birou insa de cand tastele mele de la laptop s-au revoltat si nu au mai vrut sa stea la locurile lor am fost nevoita sa ma adaptez. Ce sa fac sunt poliglota si cand vine vorba de tastaturi. Daca scriu cu greseli sa se inteleaga care este motivul.:)
Nu ma mai vait ca nu am timp ca asta e deja un cliseu. Si cica spun mereu ca nu ma plictisesc pentru ca nu am timp. Pai asta e adevarul gol golut. In putinul timp liber pe care il am, pentru ca nu stiu cum se face mereu am cate ceva de facut si cand nu am trebuie sa apara ceva, macar sa fac ce imi place si sa mai pot sta si degeaba, asa pur si simplu sa lenevesc. Dar nu ma plang, adevarul este ca nici nu as putea sa traiesc altfel, nu imi place viata monotona.
Acum am ceva de facut dar am zis daca tot am deschis calculatorul acasa (ca il deschid destul de rar) sa scriu si ceva aici pentru ca nu am mai scris demult. Nu ca as avea ceva important de zis caci in afara de cateva iesiri la cafenele si un club parca, montat de parchet si alte activitati casnice, nu am facut nimic important. Am invatat multe lucruri noi, ce inseamna o rejansa, colturi de interior si exterior, cum se monteaza usile si altele in acelasi tipar. Deci nu pot spune ca trece viata degeaba pe langa mine.
Si cum vorbeam azi cu o fosta colega, macar niste copii sa facem si noi in viata asta ca sa perpetuam specia caci altceva sa las in urma mea nu cred ca e posibil. Bine, sunt tanara, am toata viata inainte, cine stie ce descoperire fac peste 5 ani :)).
Hai gata ca am aberat destul, ma duc sa mananc ceva. Pofta buna.

La multi ani mie!

2008-11-04T10:43:00.004+02:00

Uite ca s-a facut si noiembrie, am facut si 27 de ani, ieri nu azi, azi deja am 27 de ani si o zi. Ieri am avut o zi foarte frumoasa, toti cei dragi, sau ma rog aproape toti mi-au fost aproape: unii mai suferinzi, altii mai veseli, toata lumea putin obosita ca la un inceput de saptamana. Am primit cadouri foarte frumoase, asa ca pentru mine si multi multi trandafiri albi. Ii ador, ii ador, ii ador. Numai astia sa fi fost si as fi fost cea mai fericita. Am o mica florarie acasa, am adormit cu ochii la ei aseara. Le multumesc tuturor celor care au fost alaturi de mine si nu numai. Multumesc pentru urarile primite cu toate ca majoritatea au fost axate pe gasirea baiatului ideal, dar asta e, toata lumea vrea ce e mai bine pentru mine. Am raspuns politicoasa si poate nu am fost foarte inspirata. Asta am realizat-o destul de tarziu cand am primit raspunsul ingenios pe care as fi putut sa-l dau, bine nu verisoarei sau matusii, ca poate caut fata ideala si nu barbatul ideal. :)) Cred ca ar fi fost mai usor.

Sunt multe subiecte peste care am sarit din lipsa de timp, sunt altele care ma fac ffff fericita dar despre care nu pot scrie inca. Am trait clipe fericite in ultima saptamana si nu numai eu, ci si oameni foarte dragi mie. Mi-am gasit si nasi, bine ca ii gasisem de ceva timp, dar acum i-am declarat oficial nasi, nu le-am pupat inca mana dar la gasirea finului gata nu mai stam. Sa-i zic si lui nasu la multi ani ca maine poimaine devine si el cititor fidel :)). O sa se mai regaseasca oricum in cateva mesaje anterioare.

Si sa ii mai spun si prietenei mele Beatrice sa fie puternica asa cum o stie toata lumea ca va rasari soarele si pe strada ei.

Mai am vreun mesaj? Pe fina nu o mai cert ca nici macar de ziua nasei nu-i scrie si ea ceva pe blog pentru ca sunt fericita ca a revenit alaturi de mine. Lasa fina ca gasim noi si finul potrivit, unul care sa vrea sa o cunoasca si pe nasa :)).

Si inca un mesaj pentru Laurica bombonica, viitoarea nostra mamica, sa fie sanatoasa si ea si bebe si fericita si la fel de frumoasa ca aseara.

Ii multumesc Ralucai pentru ca a fost alaturi de mine si a renuntat la putin din timpul pe care il petrece cu bibi meu scump de care imi e foarte dor.

Cu fetele am planuit un club pentru week-endul asta, ca nu am mai iesit demult, de doua saptamani cred (la club ca in rest nu ne place sa stam in casa), Ada ne bazam pe tine :).

Si hai nasu ca daca acum te-am declarat oficial si pe blog nu mai ai scapare, nasa nu mai are demult :).

Gata, pup pe toata lumea si inca o data multumesc pentru urari si pentru cadouri si pentru superbii mei trandafiri, le pun o poza aici ca nu ma pot abtine. :)

La multi ani piticule!!!!!

2008-10-23T17:13:00.001+03:00

Trebuie sa il pup pe piticul meu preferat care a facut un an deja alaltaieri, pe Tudor Alexandru, baietelul prietenei mele Ralu cu care am stat aproape zi de zi cele noua luni cat a stat in burtica la mami. Ii spun la multi ani si sa fie si el mai cuminte sa nu o mai oboseasca asa de tare pe mami. E si el mic si nazdravan, de abia face primii pasi si e in descoperire de lucruri noi. Ocupatia lui preferata este sa darame toate cremele din baie cu coada de la mop :)). Multi multi pupici pentru Tudor (nu mai e asa mic ca in poza).

Si micile cadouri aduc fericirea

2008-10-23T10:24:00.001+03:00

Se vede ca am revenit la birou, nu mai am timp de nimic. De aceea am si ignorat blogul, ce sa fac, e impotriva vointei mele. Bine cred ca, in general, toata lumea e in criza de timp. Ii ziceam finei mele zilele trecute pe messenger, ca in rest de abia ne vedem (am vazut-o aseara dupa ceva timp ca ne-am intalnit la un frappé), ca daca as mai fi avut si un nas chiar ca nu stiu ce m-as fi facut. Dar pentru toate exista o solutie :). Asa ca, macar sa apara nasul ca vedem noi cum ne organizam.
Voiam sa spun ca am primit un cadou mic dar fffff dragut, inca sunt incantata: mi-a adus sefa mea de la Paris un mouse simpatic rau, luminat si cu floricele. Am fost bine dispusa toata ziua. Si acum cand ma uit la el mi se intipareste automat un zambet pe fata. Imi place sa primesc cadouri. Si sa ofer. Se apropie ziua mea, sa vezi atunci cadouri :))). Nici nu vreau sa ma gandesc in ce dificultate o sa fie cei care o sa mi le ofere.
Aaaaaa, ce uitam, un lucru foarte important. Am mai primit un cadou si si despre asta am zis tuturor: un cadou de la prietenul meu Buli. M-am amuzat atat de tare, incat mi-am dat seama ca un lucru foarte important este starea pe care ti-o da un cadou. Acest cadou a fost insa unul special: cel mai urat caine de plus pe care l-am vazut eu, nu cred ca exista un caine mai urat in univers. Ce ma distrez!!!!!!! Bine, am mai primit o cana inscriptionata pentru cea mai buna nasa care a mai salvat putin situatia :). Maxim ma distrez.

Tot d-ale carnavalului....

2008-10-09T20:11:00.000+03:00

Imi place shoppingul.
Imi place emisiunea Dansez pentru tine.
Imi plac revistele.
Imi plac prajiturile cu ciocolata.
Imi plac cadourile.
imi plac migdalele.
Imi plac trandafirii albi.
Imi plac margaretele.
Imi place sa gatesc.
Imi place sa dansez.
Imi plac florile prinse in par.
Imi plac pernele moi.
Imi plac parfumurile.
Imi place pielea bronzata.
Imi place Napoleon.
Imi place zodia mea de scorpioanca.
Imi plac hainele.
Azi am creat un cadou, unul frumos eu zic, oricum l-am facut cu drag si o sa-l ofer cu drag. Cu toate ca sunt in concediu nu am avut timp de nimic, teancul de reviste e aproape neatins, iar de odihnit nici nu simt ca m-am odihnit. Dar e mai bine acasa.....De aceea nu mai scriu, ma duc la spa......

Placeri d-ale vietii sau d-ale carnavalului

2008-10-08T21:49:00.000+03:00

Imi plac vara, soarele, marea si plaja.
Imi place sa calatoresc si sa descopar lucruri noi.
Imi place zmeura.
Imi place franceza. Iubesc spaniola si ador portugheza (ce limba sexoasa, à mon avis).
Imi place telefonul meu mov.
Imi plac cizmele mele lacuite.
Imi plac unghiile scurte si colorate.
Imi place ciocolata.
Imi place blogul acesta.
Imi place Google si tot ce tine de marketing online, seo si sem.
Imi place distractia.
Imi plac prietenii mei.
Imi place sa fiu mereu altfel.
Imi place sa port alte haine in fiecare zi.
Imi place fotbalul.
Imi place Steaua.
Imi plac filmele.
Imi place culoarea parului meu.
Imi place Al Pacino in Parfum de femeie.
Imi place personajul interpretat de Angelina Jolie in Pacat Originar.
Ador comediile romantice.
Imi place Julia Roberts.
Imi plac picioarele mele.
Imi plac baietii. :)
Imi plac blugii.
Imi place noua mea geaca de piele.
Imi plac pisicile.
Imi place sa mananc.
Imi place sa fiu slaba.
Imi plac fustele scurte.
Imi plac terasele.
Imi place muzica.
Imi place Mircea Badea.
To be continued...........

Mihaela, cum care Mihaela? Mihaela Radulescu

2008-10-07T18:58:00.000+03:00

Am revenit asa cum am zis ieri si voi scrie si capitolul de care vorbeam. Si o sa o fac ascultand Wassabi, Lonely girl, o melodie pe care am descoperit-o duminica la Duminica in familie si care imi place :). Capitolul e destul de lung ca doar este vorba despre barbatul ideal. Pana si Mihaela Radulescu se intreaba cati barbati ideali exista, cati barbati exista si cate idealuri. Gata incepe capitolul.
"Orice femeie desteapta are parte de un barbat ideal. De unica folosinta sau garantat pe viata. In fiecare moment de singuratate, de ratacire, de regasire sau de pacat....
Barbatii care poposesc mai putin in viata unei femei par, la o analiza frivola, a avea mai multe calitati decat cei langa care ne trezim zilnic, ne bem cafeaua, ne spalam pe dinti, plangem sau ne bucuram.
Barbatii vazuti de la distanta, de obicei la bratul altor femei, par a fi mai competitivi, mai merituosi decat cel pe care il vedem lasandu-si zilnic sosetele pe canapea. Barbatul din lume e intotdeauana mai stralucitor decat cel din propia bucatarie, iar mansetele impecabile ale domnului de la masa vecina arata infinit mai bine decat cosul de pe spatele sotului. diferenta dintre realitatea pe care o traim si cea pe care o contemplam cu suspine consta doar in superficialitatea de a nu pricepe la timp ca un barbat ti se pare mai bun decat al tau doar daca nu esti fericita...
Dar daca esti? Daca esti indragostita lulea de sotul tau si iti ajunge din toate privintele?
Barbatul tau e ideal pentru ca ti-a venit in intampinare cu tot ce a cerut sufletul tau.
Barbatul tau ti-a iesit in cale cu painea si sarea vietii, imbratisarea lui are exact forma zambatului tau, iar in ochii lui se vede norocul de a te fi intalnit.
Lui nu trebuie sa ii ceri nimic, pentru ca-ti da totul.
Pe el nu trebuie sa-l minti cu nimic pentru ca intelege orice.
Langa el nu ti-e frica de nimeni, pentru ca esti cel mai de pret bun al lui si nu va risca nimic ca sa te piarda.
Acolo unde incepe slabiciunea lui, apare subtil forta ta, iar situatia inversa e motorul fericirii tale.
Barbatul ideal e liber pentru ca te-ai indragostit si de aripile lui, iar umarul lui e locul tau de spovedanie, de rasfat sau de alint. Langa el, lumea e un spatiu mult mai prietenos, iar ploaia e mereu calda.
Fiecare miscare a lui e spectacolul tau preferat, iar grija pentru el e cea mai draga indeletnicire a existentei tale.
Barbatului tau ideal ii zambesti si in somn, pentru ca iubirea ta nu adoarme nicicand, iar respiratia lui te sincronizeaza cu universul in care ti-a fost dat sa traiesti.
Barbatul ideal, dupa care esti nebuna, te invata sa fii femeie, sa-ti arati interiorul cu aceeasi gratie cu care mainile tale ii cuceresc obrajii si ochii, buzele si gatul.. Pe buzele tale ai mereu un sarut de rezerva, astfel incat sa nu sufere niciuna din partile implicate in imbartisarea vietii in doi..
Barbatul tau e ideal pentru ca l-ai intalnit exact in momentul in care nu mai visai la el si va ramane ideal cata vreme iti va tine sufletul in palme. Daca sufletul tau nu e negru, ci atat de luminos incat sa inteleaga ca iubirea inseamna TOTUL, barbatul ideal va fi mereu cel de langa tine si nu cel de pe trotuarul de vis-à-vis, de la bratul altei femei, de pe ecran sau din carti...
E posibil ca barbatul tau ideal sa fie plamadit din imaginatie, din dorinta, ba chiar din neputinta-dar daca lacrima ta se poate prelinge pe obrazul lui, inseamna ca el este, negresit...
Daca nu l-ai reperat inca in casa ta , e musai sa-l gasesti.Barbatul ideal nu se cauta dupa o schema anume , nu traieste intr-o clima aparte si nu raspunde doar la semnale specifice.
Poate ca trece in momentul asta pe sub fereastra ta sau prin biroul tau, poate maine va traversa strada o data cu tine...
Ridica ochii si vei sti - nu ma intreba cum...
Poate ca nu are ochii albastrii, 1,90 m si muschii de otel ,dar poate ca are exact ce-ti lipseste tie!
Sau poate vrei sa stii mai intai ce iti lipseste tie...
Un prieten?
Un barbat senzational in pat?
Un sot?
Un partener in week-end?
Un munte de tandrete?
Un intelectual rafinat cu care sa te simti inteleasa si subtilizata mediocritatii?
Un artist care sa-ti iubeasca urma pasilor?
Un tip practic si haios, cu care sa te simti in siguranta si cu care sa nu te plictisesti?
Un tip pe care sa-l domini, sa-l dirijezi, sa-l formatezi si sa-l activezi dupa pofta inimii?
Un tip imprevizibil, care sa te tina in tensiune si pe care sa-l astepti cu sufletul la gura?
Unul care sa te chiuie si care sa-ti ofere doar un dram din ce meriti?
Un barbat identic in preocupari, vise, determinare si talent?
Care dintre ei e idealul tau?
Ce sanse ai sa-l gasesti?
Tare as vrea sa raspund la aceste intrebari, dar n-o pot face in locul nimanui.
Singura certitudine la aceasta loterie a vietii e ca, odata gasit, idealul n-ar trebui sa mai suporte nicio modificare pe care am fi tentante s-o facem.
Daca razbim si-l gasim, propun sa-l iubim si gata.
Restul ar fi o pierdere de timp.
Si de sansa...
Si de tinerete…
Si de idealuri..."
Si pe langa atatea lucruri serioase daca tot am zis ca o sa vorbesc despre lucrurile care imi plac, ei bine imi plac viermii din jeleu, ii ador, vermicelli alla frutta :))). Si mai devreme am dansat cu cate unul in mana pe melodia de care vorbeam mai sus. Ce relaxare si distractie :))).
Si mi-a placut de Buli in seara asta ca se uita la Regina. Cresc sansele la agatat fete...

Putina liniste, putina munca, mult somn si relaxare

2008-10-06T19:51:00.000+03:00

Sunt in concediu in sfarsit. Inca sunt in Bucuresti dar ma pregatesc sa plec acasa la ai mei parinti pentru o meritata saptamana de odihna in care vreau sa ma relaxex, sa fac numai ceea ce imi place. De aceea mi-am propus, nu stiu daca o sa reusesc, ca in fiecare zi sa scriu ceva pe blog si vorbesc despre ce imi place mie. Prima zi era deja sa o ratez pentru ca am muncit putin, m-am trezit la 10, am alergat dupa niste reviste, am platit niste facturi, m-am gandit la un cadou original pentru iubitul prietenei mele, off cate am mai facut....Si inca mai am, trebuie sa sterg praful:))))) si sa imi fac un mic bagajel care sper sa nu se transforme in unul mare cu toate ca e posibil la teancul de reviste necitite pe care vreau sa il iau.
Asa ca azi voi vorbi despre Mihaela Radulescu, nu despre ea ca vedeta ci despre ea asa cum imi place mie. Trebuie sa recunosc ca atunci cand am citit din intamplare un articol de al ei din revista Elle am fost foarte impresionata, placut impresionata. Articolul era o poveste inventata sau inspirata din viata ei sau a alteia, nu stiu, dar mi-a placut. L-am citit si pe al doilea si pe al treilea iar prin cartea Despre lucrurile simple m-a cucerit complet. Am citit-o pe nerasuflate si am recomandat-o si altora. Nu am un motto dupa care sa ma ghidez in viata dar mi-a ramas din cartea aceasta ceva in cap (bine, pe langa altele) : In the end, everything will be ok. If it's not, then it's not the end. It's just a new beginning....
Vreau sa transcriu si un mic capitol din cartea ei dar o voi face maine pentru ca acum este destul de tarziu.
Nu o sa ma mai semnez de acum incolo fina.

La multi ani Buliiiiiii Struliiiii!

2008-10-05T15:19:00.000+03:00

Ce credeai ca scapi? Scriu cu durere de cap, obosita terminata dupa o noapte de distractie in club. Dar cu placere :). Ce sa facem daca ne place distractia.
Iti urez Buli adica Iulian sau Iuli, fac si versuri daca ma concentrez putin (de la oboseala mi se trage) ce imi doresc si mie, numai si numai bine adica. Sunt foarte fericita ca suntem buni prieteni si ca ne intelegem foarte bine. Poate tu nu esti dar eu sunt, e clar? :)
Ca tot ziceai tu ca o sa facem petrecere ca sa am eu ce sa scriu pe blog, uite ca am facut. Chiar daca formatia nu a fost completa pentru ca fina s-a indragostit si a plecat la munte cu iubi, distractia a fost maxima. Nu te iertam fina sa stii ca nu ai participat. Am fost la un club frumos si ne bucuram foarte tare ca s-a redeschis. Am dansat, ne-am pozat, ne-am admirat unii pe altii cat de frumos suntem imbracati si asta am facut pana la 5 dimineata. Nici nu stiu cum a trecut timpul, asta pentru ca ne-am simtit foarte bine, atat de bine ca aproape am fost ultimii din club.
Nu spun cati ani ai facut, stai linistit dar iti spun ca e cazul sa te insori Buli ca uite a mai trecut un an :). Glumesc, ce sa fac pentru ca in curand trece unul si la mine si sunt in aceeasi situatie. Suntem celibatari :))), ce ma distrez!!!!!!!!! Ia sa-ti urez eu pe blog succes la fete ca cine stie.......
Succes la fete Buli! Si nu la orice fete, de fapt am incredere in gusturile tale ca stiu ca nu iti plac naspetele.
Gata, nu mai scriu ca ma doare capul mai ales ca ma uit in jos la tastatura ca nu sunt experta si trebuie sa ma uit la taste cand scriu.
La multi ani inca o data si multi multi pupici.
Nasa bien sûr.

Feliz cumpleaños mi papito!

2008-09-17T14:30:00.000+03:00

Te deseo mucha salud, felicidad y mucha suerte. Muchos besitos y abrazos mi papito!
La multi ani tati! Si sa-ti traiasca sotul mami!
Tot nasa.

Floriana cea draga mie

2008-09-17T13:32:00.000+03:00

Nu am talent la scris. Niciodata nu am avut. Imi vine sa rad si acum de jurnalele mele din copilarie si adolescenta cand ma chinuiam sa scriu si eu fraze pline de sensibilitate si semnificatii. Si nu imi ieseau, nu pentru ca nu as fi sensibila ci pentru ca pur si simplu nu am talent la scris. De asemenea, imi aduc aminte de chinurile prin care treceam sa compun eseurile la franceza. Si cate am mai compus. Le-am gasit acum dupa mult timp intr-un caiet si nu m-am indurat sa il arunc. L-am pastrat ca o dovada a muncii mele. Daca mi-a placut franceza ce sa fac acum? Si cand ma gandesc ca de asta ma lupt acum cu francezii zi de zi....
Imi place sa citesc fraze scrise de altii dar eu prefer sa raman la ale mele. Nu sunt ele pline de sensibilitate dar macar sunt fraze inteligente. De asta o ador pe Floriana Jucan. Pentru ca este sensibila si puternica in acelasi timp si reuseste prin ceea ce scrie sa fie mai aproape de cei care o citesc si o inteleg. I-am citit toate jurnalele, atat pe cele din revista Star cat si cele pe care le publica in propria revista, Q magazine, am urmarit-o in putinele emisiuni in care a aparut si i-am scris chiar si cateva mail-uri la care mi-a si raspuns. Ii apreciez inteligenta, feminitatea si taria de caracter, felul in care a reusit sa treaca peste atatea lucruri si sa reuseasca in viata. Apreciez de asemenea faptul ca este credincioasa si ii indeamna si pe cei din jur sa fie la fel si ca mereu a incercat sa insufle celorlati dragostea pentru opera, pentru arta sau lectura. Recunosc ca datorita ei l-am descoperit pe Napoleon (si nu numai) in alt fel decat o facusem la cursurile de istorie. Nu o pot considera modelul meu in viata, nu pentru ca nu merita ci pentru ca pur si simplu nu am un astfel de model si nici nu cred ca voi avea vreodata. Dar asta nu ma impiedica sa o admir la trecut, prezent si viitor.
Nasa

La multi ani Beatrice!!!!!!!

2008-09-12T13:04:00.000+03:00

Betty a fost cea mai sarbatorita. Am zis eu ca ii uram la multi ani la momentul potrivit numai ca la acel moment am fost ffff ocupata si nu am avut timp sa-i urez pe blog. Ca in rest......I-am urat sambata cand am sarbatorit-o pana in zori si ce am mai sarbatorit-o toti, de la primul pana la ultimul si altii pe langa noi. I-am urat la telefon pe 10 septembrie cand de fapt a fost ziua ei, i-am urat si mai pe seara la terasa cand ne-am vazut sa o sarbatorim iar si iar si iar. Nu de alta dar o merita :). Si ii urez si acum pe blog. Si trebuie sa ii multumesc pentru trandafirul alb pe care mi l-a dat si eu l-am luat chiar daca ea era sarbatorita dar asta e, am o slabiciune si nu pentru flori in general ci doar pentru trandafirii albi. Toata lumea stie, toata lumea care ma iubeste :). Iar cine ma va iubi cu adevarat imi va oferi multi, multi, multi, multi (as mai pune dar ma opresc).
Din seara distractiei nu ofer prea multe amanunte, nici nu imi aduc aminte unele dintre ele, esentialul e ca ne-am distrat si pot sa si generalizez. Concluziile serii sunt ca m-am distrat cu Roxana cum o faceam pe vremuri, bine ai revenit alaturi de mine prietena mea, ca Beatrice a fost la inaltime si la propriu si la figurat, ca fina a fost distractiva la maxim ca de obicei si ca eu am devenit a cuiva pentru totdeauna ( e doar o gluma bineinteles).
Inchei tot sarbatorind-o pe Beatrice: LA MULTI ANI BETTY!
Nasa

Niciun titlu

2008-09-05T13:09:00.000+03:00

Sunt mai bine astazi si pentru asta trebuie sa ii multumesc prietenei mele Roxana ca m-a inveselit de dimineata. De asta scriu si pe blog ca ma simt chiar bine azi. Mereu am zis ca experienta mea de viata, nu foarte mare ca doar sunt tanara (mai sunt doua luni si mai imbatranesc putin), se datoreaza intr-a anumita masura prietenelor mele, foste si acuale (unele din foste sunt si actuale si sper sa fie si viitoare:)). De data asta m-am convins, ca nu pot spune ca am invatat ca nu trebuie sa faci sacrificii imense si sa te schimbi la 180 de grade doar pentru a-l multumi pe cel de langa tine. Nu sunt absurda sa spun ca sunt adepta vorbelor cine ma place ma place asa cum sunt dar nici nu sunt dispusa sa renunt la ce imi place sa fac. Sunt dispusa sa ma adaptez unor situatii si sa fac mici sacrificii dar nu sa ma schimb cu totul. Nu cred ca as putea oricum si nici nu imi doresc asta, nici pentru mine dar nici pentru prietenele mele. De aceea imi doresc ca Roxana sa fie puternica si sa poata sa ia decizia cea mai buna pentru ea. E prietena mea, am trecut prin multe, multe impreuna si vreau tot binele din lume pentru ea.
Cum spuneam si in mesajul trecut am avut niste zile, care s-au transformat in doua saptamani deja, nu foarte bune. Nu imi mai place nimic, asta e trecem si peste. Week-endul trecut oricum am facut exact ce spuneam ca o sa fac, am profitat de teancul de reviste care a devenit amenintator de mare. Dar week-endul asta se anunta petrecere, mare petrecere nu asa. Sper cu ocazia asta sa ies cu totul din starea de care vorbeam, nu de alta dar daca nu ma distrez sambata ma va omori proaspat intoarsa din Canada, Beatrice. Ea da petrecerea ca saptamana viitoare e ziua ei. La multi ani ii uram la momentul potrivit. Dar de pupat o pupam inainte pe prietena noastra Betty, si eu si fina :).
Nasa

Très heureuse

2008-08-28T12:22:00.000+03:00

Iuhuuuu iuhuuuuhuuu :). Steaua s-a calificat in grupele Champions League. Si ce emotii am avut aseara la meci. Dar au reusit sa ii bata pe cei de la Galatasaray si ce bine imi pare. Si cum nu am un jucator favorit (in afara de Cristiano Ronaldo dar care e departe departe) i-as pupa pe toti de la primul pana la ultimul ca toti sunt simpatici. Bine asta nu are cum sa se intample ca nu ii vad decat la televizor, poate poate o sa imi fac curaj intr-o zi si o sa merg si pe stadion. Insa dupa aglomeratia pe care am vazut-o aseara nu prea cred ca o sa fie curand. In seara asta sunt tragerile la sorti pentru grupe, le tin pumnii.
In rest nimic interesant, sunt obosita, epuizata psihic mai mult decat fizic. As vrea sa plec undeva singura sa nu mai stiu nimic, sa uit de toti si de toate. Visez la un week-end de relaxare ca o saptamana ar fi prea mult totusi, un week-end de liniste cu o carte si niste reviste, imediat ma gandesc si unde as vrea sa fie....Nu pe o insula exotica, mai degraba la mamaia la tara sau undeva la noi la munte :). Deocamdata visez pentru ca nici macar week-end nu e. Mai am de muncit cateva zile. Spor si tie fina ca si tu esti vai de capul tau :).
Nasa

انا شقراء ، جميلة وذكية

2008-08-22T17:22:00.000+03:00

Am pus mesajul asta la statusul de la msn de azi, l-as fi pus si la yahoo dar nu a recunoscut caracterele arabe. Google translate a tradus si ar trebui sa insemne sunt blonda, frumoasa si desteapta.:)))))))). Si daca nu inseamna asta nu intelege nimeni. In plus ordinea nu conteaza.
Am fost putin indignata azi caci in sfarsit am ajuns sa vad pozele de pe facebook. Suntem si rosii la fata, sunt poze pe care le-am vazut si pentru prima oara dar nu asta m-a indignat neaparat caci tot frumoase suntem. Nu prea am fost de acord cu unele comentarii facute la poze, nu referitoare la noi, ca nu ar fi avut curaj sigur sa spuna ceva chiar daca ar fi vrut ci la tara noastra draga. Una peste alta, cum ii ziceam si finei sa ramana ei in tara lor frumoasa si bogata ca fetele frumoase la care le-a ramas gandul tot in Romania locuiesc.:)
M-am razgandit si nu o sa mai vorbesc de vacanta noastra la Mamaia pentru ca si asa numai despre francezi am vorbit in ultimul timp, nu numai pe blog ci si in conversatiile noastre (Buli stie:)). Lumea deja ne vede mutate la Paris sau cheltuind toti banii pe bilete de avion. Asta nu o sa se intample, nu de alta dar ar trebui sa renuntam la prea multe lucruri, si intr-un caz si in altul. Iar eu la shopping nu vreau si nu pot renunta :))))) chiar si pentru mai multe zile de concediu.(francezii astia nu muncesc aproape deloc)
A fost o vacanta draguta si scurta, eu sunt multumita si fericita ca mi-am petrecut timpul ala putin cat a fost cu fina....si cu francezii ca au fost simpatici.
Gata, atat pentru azi ca trebuie sa plec.....ma asteapta un week-end la mare...fug de canicula din Bucuresti si ma duc la bronzat de pete....in sanul familiei.
Nasa

Fina si nasa pe Facebook :))))))

2008-08-15T14:18:00.000+03:00

Ha ha ha ha ha ha.....Titlul nu e o gluma. Sincer nu credeam ca o sa revin atat de curand si cu toate ca sunt la birou si am o groaza de treaba nu m-am putut abtine. Zilele trecute glumeam cu fina si ii spuneam ca maine poimaine o sa ne vedem pozele pe facebook, poate si cu un comentariu de genul "ma copine de Roumanie". S-or crede si francezii astia niste Joey (cred ca doar fina o sa inteleaga gluma asta). Ei bine, gluma nu mai e atat de buna (gluma cu facebook-ul nu cu Joey) pe cat mi se parea la inceput pentru ca nu mai e o gluma. Francezii nostri sunt fani facebook, nu stiu daca si ai altor retele sociale. Si eu nu. Daca acestea ar fi fost create doar pentru a comunica sau pentru a impartasi amintiri, poze, momente dragi cu prietenii, nu as avea nimic impotriva. Dar pentru ca sunt folosite si in alte scopuri mie nu imi plac si am preferat mereu sa nu ma implic. Fara profile, cine vrea sa stie ceva despre mine sa ma intrebe direct. :)
Insa, unul din amicii francezi s-a gandit sa puna si pozele cu noi. Ne-a linistit ca nu aparem in costume de baie, offff ce nenorocire, exact pe alea in care aratam cel mai bine nu le-a pus. Glumesc, desigur. Si problema e ca nu le-am vazut nici noi, nu pe toate. Si ca nu putem sa le vedem decat daca avem profil. Asa ca, m-am sacrificat si am creat unul comun pentru mine si fina, cine stie poate ne razgandim. Am ales si un nume semnificativ Mimi :))). Insa nici acum nu am ajuns la ele pentru ca trebuie sa fim prietene cu francezii si trebuie sa stie si facebook-ul asta. Asa ca pana se decide amicul nostru daca vrea sa fim prieteni sau nu, nu putem afla cum ne prezentam pe facebook. Poate rosii la fata dupa prima zi de plaja:)))).
Revin cu amanunte.....
Nasa

Cu francezii in vacanta: finu de la Paris

2008-08-13T13:15:00.000+03:00

Nu eu trebuia sa scriu despre asta, dar o iert pe fina ca e si ea mai mica si doar o fina am. Visam initial la o vacanta in Grecia, dar cum socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din targ, am ajuns sa ne petrecem un sfert din concediu, care a fost foarte scurt, la Bucuresti iar celelate trei la mare la Mamaia. Tragand linie acum si avand in vedere ca eram mai obosite dupa concediu decat inainte, pot spune ca ne-am distrat si ne-am simtit bine. Am avut oaspeti de seama de pe alte meleaguri, oaspeti care speram sa se fi simtit la fel de bine ca noi, poate si mai bine. Avand in vedere ca ne multumesc si acum pentru primirea de care au avut parte, cred ca asa si e. Sper sa nu fie la mijloc doar politetea lor exagerata, ai parte de cate un merci la tot pasul chiar si atunci cand nu ai facut nimic.
Asadar oaspetii au fost francezi, iar unul din ei este finul de la Paris. Si asta nu de ieri de azi. Exista si nasul de la Paris, ca altfel nu se putea numai ca el nu a fost celalalt, din pacate. Si acum sunt trista din cauza asta. Dar lasa ca plecam noi fina si la Paris, o sa o facem si p-asta.
Activitatile din concediu au fost foarte solicitante: plaja, restaurante, terase, cluburi. Si acum ne mai gandim la melodiile dragute pe care le-am ascultat la plaja, trebuie sa le multumim pentru asta barmanilor specialisti in prepararea de caipiroska si la ora 10 dimineata (nu pentru noi :)). Aaaaa, am un sfat pentru toata lumea: sa nu stati sub umbrela la plaja cu gandul ca nu o sa va bronzati! Am testat-o eu pe pielea mea care dupa patru ore de stat sub umbrela era rosie rosie rosie. Si inca unul: sa nu ii puneti pe francezi sa guste creier pane sau ficatei de pasare decat daca nu ii suportati.
Despre finul o las pe fina sa scrie ca o sa scriu si eu despre nasul cand ne vom intoarce de la Paris. O sa mai revin cu noi amanunte din vacanta dar acum nu mai am timp. Deci, cu francezii in vacanta va urma.......(fara finu de la Paris, asta intra in atributiile tale fina asa ca sa-ti smulgi putine minute din timpul pe care o sa ti-l petreci pe mess in viitorul apropiat)
Nasa

Eu cu cine votez?

2008-07-28T13:30:00.000+03:00

Nu are nicio legatura titlul cu ce urmeaza. Vreau sa scriu despre cu totul altceva. Week-endul acesta care doar a trecut, prietena mea pe care o cunosc de foarte mult timp pentru ca am fost colege in scoala generala, prietene din clasa I, ce fel suna si e si adevarat pe deasupra, s-a maritat. Am fost alaturi de ea, bineinteles si de proaspatul sot si vechiul iubit (ca doar sunt de 10 ani impreuna), eu si alte prietene, emotionate, unele mai mult altele mai putin. Mireasa foarte frumoasa cu o rochie suberba care era parca facuta special pentru ea, mirele la fel dar fara rochie, atmosfera placuta, am dansat, am mancat, ne-am simtit bine. Si daca tot despre nunta este vorba, nu se putea sa fie doar despre cea la care am participat ci si despre alta la care voi participa dar in alta calitate, cea de mireasa. Asa ca tema principala a acestui week-end, dupa modelul eu cu cine votez a fost eu cu cine ma marit. Nu am facut eu din asta tema principala, ci au avut grija altii in jurul meu. Incepand cu prietenele curioase, unele maritate, altele insotite, continuand cu rudele miresei si terminand cu rudele mele. Toata lumea care auzea ca am fost la nunta, punea intrebarea cheie. Pe langa faptul ca am fost neinsotita, lucru normal in ceea ce ma priveste, am dezamagit pe toata lumea ca nu am prins buchetul. Va rog frumos sa ma scuzati, nu o sa se mai intample. Eu am privit partea buna a lucrurilor, pai daca veneam insotita, mai puteam face ravagii printre barbatii bine trecuti de prima tinerete si printre cei care nu au trecut inca? Cred ca da.....Am fost compatimita si consolata ca atunci cand va fi momentul imi voi intalni si eu le prince charmant. Am tacut ingaduitoare, riscam prea mult daca as fi spus ce as fi avut de zis. Eeeeeee, si cand m-oi marita, sa vezi atunci comentarii.......
Fina, sper ca tu nu ti-ai pierdut speranta si ca ai incredere in nasa. Si sa nu-ti vina vreo idee sa te mariti inaintea mea.

Sunt femeie si nimic din ceea ce e femeiesc nu mi-e strain

2008-07-18T11:38:00.000+03:00

"Sunt om si nimic din ceea ce este omenesc nu mi-e strain. Tanjesc dupa intelepciune. Ma emotionez in fata cuvintelor turnate in forme perfecte. Invidiez geniul, coerenta, profunzimea spiritelor mari. Ard de admiratie in fata a tot ceea ce poarta semnul infinitului.
Si totusi, daca asupra mea ar pogori un miracol care mi-ar da dreptul sa-mi pun o singura dorinta, prin care sa cer sa fiu altcumva, altceva, mai ceva decat sunt, nu as avea destula tarie sa strig dupa o inmiita putere de munca. N-as avea curajul sa cer minunea eruditiei. Nici virtutea constructiilor artistice desavarsite. Nu m-as incumeta sa implor descuierea portilor catre lumile spiritului etern. Prea lunga mi s-ar parea calea pana la salvarea suletului nemuritor.....
Sunt friguroasa, dar imi place sa port vesminte subtiri. Sunt puternica, dar imi place sa fiu alintata. Sunt femeie, dar ma tratez, luandu-ma la tranta cu decizii barbatesti.....
Imi plac jeansii de firma pe care-i asez, tot mai multi, tot mai scumpi, pe umerasele din sifonier. Nu mi-e dor deloc de blugii cei rupti si cei ieftini pe care-i purtam in studentie. Dar imi e, da imi e dor de noaptea in care am dormit imbracata cu ei, pe malul unei mari a carei nemarginire concura, fara sorti de izbanda, cu dragostea mea. M-am naravit sa merg la coafor macar de doua, daca nu de trei ori pe saptamana. Sa-mi susure in ureche stilistul, cu glas catifelat, ca se poarta liniile ovale, alunecoase, sinuoase, dragastoase. Sa-mi imparta parul in suvite fine, sa mi-l rasfete, sa mi-l invete cu nuante de aur. Nu mi-e dor de anii ciufuliti si canepii in care-mi purtam parul prins intr-o coada de manz. Dar mi-e dor, da, imi e dor de increderea naravasa pe care o aveam in mine si-n el, de galopurile fericite catre bratele iubitului dintai, de mirosul sarat al brizei primite din goana, drept in inima.
M-am dedulcit si la cativa pantofi de firma, la cate-o geanta din piele tandra, la manusi moi. N-as prea mai vrea sa le schimb cu tenisii rupti, cu rucsacurile sarmane, si nici de frigul mainilor indesate-n buzunarele pline cu batiste de panza nu mi se face dor prea adesea. Dar ma gandesc mereu la anii in care imi era de ajuns sa imi iau o pereche de sireturi ca sa simt ca mi-am facut un cadou, de bucuria nauca de-a indesa in rucsac, langa cartea lui Paler, un mar, de bataile nebunesti ale inimii cand mainile noastre se intalneau, hotarate sa lupte impreuna impotriva iernii si a uitarii si a neiubirii.
Asez cu grija, an de an, pe rafturile dulapului, felii din viata mea. Imi asez cu duiosie obrazul pe fularul pufos, imi odihnesc obrazul pe gulerasul de blana, imi racoresc fruntea pe esarfa neagra de matase. Doar haine? O viata! Atingerea lor imi va destepta in mine, candva, parfumul schimbator al unei varste castigate. Pierdute. Totuna.
Am nevoie, urgent, de un stilist pentru viata. E musai sa vina cineva sa imi spuna, ca-n magazinele bune, ce se asorteaza cu ce. E toamna, mi-e frig, dar imbrac, indaratnic, vesminte subtiri. E tarziu, mi-e frica de nopti fara imbratisare, dar ma mandresc mai departe cu gandul frumos ca nu stiu sa iert, nu pot sa uit. Ma invart ametitor intr-un univers de contraste, dar n-am curajul sa opresc planeta, nu-ndraznesc sa vreau sa cobor.
Traim intr-o epoca in care a fost abolita condamnarea la uratenie. Frumusetea este o arma si trebuie sa invatam unde si cum o putem afla sau achizitiona, cum o putem utiliza cu maiestrie fara s-o uzam. N-are rost sa plecam ochii in pamant si sa mimam jocul indiferentei. In acest veac se poarta frumusetea si trebuie sa muncim, sa asudam, sa economisim, sa flamanzim, sa ne incordam, sa ne dam de trei mii de ori peste cap ca s-o dobandim. E nedrept, e ridicol, e dramatic, dar nu se poate altfel.
Daca deasupra mea ar pogori un miracol care mi-ar da dreptul sa-mi pun o singura dorinta prin care sa cer sa fiu altcumva, altceva, mai ceva decat sunt, as cere, cu nesimtita incapatanare, frumusetea. Sunt femeie si nimic din ceea ce eeste femeiesc nu mi-e strain."
N-am fost eu, a fost Alice Nastase care mie, una imi place la nebunie, la fel cum imi place si Mihaela Radulescu sau Floriana Jucan. Jos palaria!
Nasa

Multi ani Simona!

2008-07-07T13:51:00.000+03:00

χαρούμενα γενέθλια! Fata, mor de ras, poate te-am injurat. E posibil oricum, dar sa stii ca nu e vina mea, Google translate e de vina. Si acum sa iti zic si ca la noi La multi ani Simona. Credeai ca te ignor, ca nu iti scriu si ceva pe blog. Poate cu ocazia asta o sa il citesti si tu. Iti dorim numai de bine, si eu si fina.
Oricum multumim pentru masa si dans, ne-am simtit foarte bine. As dori sa-ti aduc aminte ca am niste poze compromitatoare din seara cu pricina. Ce-ti mai place distractia fetito! Si sa-ti comunic ca s-a distrat toata lumea din cauza coifului pe care l-ai uitat in masina. Sper sa-ti fi placut cadoul nostru mai mult decat al altora :) (glumesc oricum). Noua ne-a placut si l-am ales si cu drag.
Nu prea am mult timp ca sunt la birou dar ti-am zis esentialul. Te pup si ne vedem diseara domnisoara doctor. La multi ani si de la domnisorul inginer :).

LA MULTI ANI FINAAAAAA!

2008-06-25T13:03:00.000+03:00

Duminica a fost ziua finei mele, mare petrecere mare. De fapt am avut un week-end foarte plin. Vineri seara la terasa ca e atat de cald de nu iti vine sa te duci acasa, sambata pe zi la shopping in cautarea unei tinute pentru seara care se anunta deosebita si pentru cumpararea unui cadou pentru fina, sambata seara in club pana in zori iar duminica la plaja....Foarte ocupate am fost. Un program 0bositor dar foarte placut.
Tinuta nu a gasit decat fina dar eu m-am adaptat din mers. Oricum seara a fost super, mie mi-a placut clubul la nebunie, nu a mai fost o experienta neplacuta ca data trecuta. Totul a fost dragut, design, muzica, servire, lume, totul de calitate dupa parerea mea si cred ca si a altora. M-am intalnit cu vechi cunostinte, ne-am facut altele noi, am dansat, ne-am distrat, ne-am pozat....Pe ecranele destul de mari din club a aparut La multi ani pentru fina mea, totul a fost super ce sa mai, atat de super incat era lumina cand am ajuns acasa.
Eu i-am urat finei mele tot ce e mai bun pe lumea asta si ii mai urez din nou si pe blogul nostru si tot din nou ii spun si la muti ani finaaaaa!
PS poate de ziua mea sa mai scrie si fina pe blog sa-mi ureze si ea mie... ce rea sunt, ca si asa am tot auzit asta foarte des in ultimul timp.
Nasa

Nu-ti mai place luxul fetita!

2008-06-15T15:33:00.000+03:00

Inainte de a scrie ce vreau de fapt sa scriu, ca vad ca a inceput sa-mi placa maxim acest blog trebuie sa mentionez ca a fost si fina microbista vineri seara. Dar cu toata sustinerea noastra tricolorii nu au reusit sa faca decat egal. Si puteau mai mult si chiar o meritau pentru ca nu mai ne-am plictisit deloc la acest meci. Dar pana si unghiile mele colorate sugestiv rosu, galben si albastru nu au reusit sa le aduca putin noroc, atat de putin incat mingea sa treaca de mana sau piciorul lui Buffon (Pepe ce esti).
Asaaaa.. si acum sa revenim la subiect. Nu puteam sa las sa treaca asa oarecum seara trecuta peste mine. Chiar merita un mesaj pe blog. Nu stiu altii cum sunt dar eu chiar nu pot sa ma adaptez unor locuri, de fapt e gresit spus nu pot, corect este nu vreau. Aseara m-am riscat, un risc mare ce-i drept, sa incerc un club bucurestean unde presimteam ca nu o sa ma integrez. Speram putin dar a fost in zadar. In afara de muzica despre care nu pot comenta mai nimic pentru ca este draguta, insa nu de club dupa parerea mea, in rest totul a fost un dezastru. Tineri baieti imbracati in pantaloni scurti si tinere fete in slapi si bluze cu care nu as sta nici prin casa (aoleu ce rautacioasa am fost) si care beau bere direct din sticla (prea mult pentru mine), oameni care-si aratau atractia reciproca si pe care nu aveai cum sa nu-i vezi....cam asta era atmosfera. Si pe langa toate acestea era un fum de nu puteai respira si plangeai fara sa vrei (eu as fi plans si din alte motive). Am stat, de fapt am rezistat doua ore, nici eu nu stiu cum, fara a ma ridica decat de doua ori pentru ca si daca stateai la masa nu te servea nimeni, cate pretentii nu? Trebuia sa te duci frumos si sa comanzi la bar ca doar ce e luxul asta sa fi servit la masa... ce-ti mai place luxul fetita!!!!! Norocul meu ca m-am putut abtine pana acasa si nu am incercat si toaleta care cica era in bezna (ca e scump curentul electric sau becurile, cine stie) si atmosfera era noroioasa, ca sa fie in ton...
Pe langa toate acestea, oamenii care erau acolo se distrau si de aceea trebuie sa subliniez ca nu sunt ei cei anormali, fiecare are dreptul sa aleaga locul unde se distreaza si maniera de a o face. Daca lor le place, e ok, nu trebuie sa-mi placa si mie. In concluzie un lucru e clar, eu nu o sa mai fac niciodata o astfel de alegere.

Nasa e microbista, fina nu

2008-06-12T15:16:00.000+03:00

Nu am mai vazut-o pe fina de o saptamana. Am fost foarte ocupate saptamana asta. Eu am avut zile mai naspa, ea trebuie sa se odihneasca pentru ca trebuie sa se concentreze sa faca o impresie buna. Nu ca nu ar face dar e la inceput de drum si trebuie sa arate ce poate. Sa le arati tu lor fina.
Nu are nicio legatura titlul cu inceputul...deocamdata... ca daca era si fina microbista, de fapt daca ii placea si ei putin fotbalul am fi avut ocazia sa ne vedem si luni. Nu de alta dar a inceput Campionatul european de fotbal si participa si Romania. Iar nasa ca o adevarata suporterita s-a intalnit cu baietii sa vada meciul Romaniei cu Franta. Am ratat inceputul care cred ca a fost cel mai distractiv dar l-am revazut pe net, mi s-a parut extraordinar felul in care au cantat jucatorii imnul. Si dupa o zi in care m-am abtinut de la comentarii fata de francezii mei dragi am avut macar satisfactia de a nu manca bataie. Meciul a fost un pic plictisitor dar eu tot am avut putine emotii. Nu am scris aici pentru a-mi etala cunostinele mele fotbalistice :), am scris ca sa subliniez faptul ca nu am mai vazut-o pe fina de o saptamana. Si asta nu se intampla prea des. Iar fina ce facea ea in acest timp? Se lupta cu baltile si noroaiele in cautare de genti.
Dar lasa fina ca ne vedem noi maine... tot la meci, de data asta jucam cu Italia. Asa ca hai Romania! Maine seara ne pictam pe fata fina :).
Nasa

Sex and the city

2008-06-07T01:34:00.000+03:00

Uff, ce bine ca merge netul, ratam acest moment de inspiratie maxima. De la Carrie Bradshaw mi se trage. Ar fi trebuit sa incep altfel. Sunt acasa, e ora 1 jumate noaptea si in loc sa dorm uite ce fac, scriu pe blog. Am petrecut o seara draguta si vreau sa imi amintesc de ea si citind pe blog. Nu de alta dar pe cat de draguta a fost seara asta, pe atat de repede am inceput eu sa uit.
Dupa o mica sesiune de shopping si o cina la mall (ce-ti mai place luxul fetita!), aaa si dupa o zi de munca (luxul cu asta il intretinem) nu puteam incheia seara decat cu un film care mie mi-a placut, un film lung dar simpatic Totul despre sex. Dupa ce am strans o gasca de 7 fete si un baiat ratacit :)), dupa ce incercarea noastra de a rezerva bilete a esuat, iata-ne in fata ghiseului de bilete cu cateva ore inainte luptandu-ne sa mai prindem si noi un loc. Cu toate ca filmul rula in 3 sali de abia am gasit bilete, am vrut sa mergem la premiera insa ca si noi au mai vrut atatia oameni cat sa umple 3 sali nu foarte mici de altfel. Ne-am instalat confortabil, chiar daca pe randul 6, cu un suc mai mic de data asta (nu ti-a mai fost asa sete de data asta fina dar nici nu am mai avut parte de scaunele gemene) si ne-am distrat noi cele 7 fete si mai putin baiatul ratacit. Sala a fost plina de fete dar au venit si destui baieti, probabil obligati de prietenele lor, cum zicea Simona care pareau ca se distreaza la fel ca si noi.
Film cu un mesaj sau nu (pentru mine a avut unul), a insemnat ceva si nu numai pentru noi, ne-a facut sa ne intalnim pentru a-l vedea. Nu e niciuna dintre noi Carrie, Miranda, Samantha sau Charlotte dar ca si ele ne-am simtit bine intre prietene. Si ca noi au fost multe grupuri de fete.
Gata si cu asta am terminat, cu gandul la rochiile, sandalele si pantofii pe care i-am vazut in seara asta, aaa si la dressingul imens.....
Noapte buna fina! Cred ca dormi deja si eu nici nu m-am demachiat.
Nasa

Un PS la mesajul de mai devreme

2008-05-21T16:32:00.000+03:00

Asta a fost o declaratie de dragoste pentru tine fina, sper ca o sa o apreciezi. Oricum numai de declaratii de dragoste ai avut parte de la nasa pe blogul asta.....si nu numai. :)

Fina si nasa pentru totdeauna

2008-05-21T16:03:00.000+03:00

Sunt la munca si in loc sa muncesc uite ce fac, scriu pe blog. Dar ma distrez mult prea tare, de fapt ma distreaza ceva anume si cum nu pot sa impartasesc lucrul asta cu fina mea exact in acest moment si cum blogul asta e al meu si al ei si al altora ce-i drept, m-am gandit sa-i scriu aici, nu de alta dar acum am starea de care ziceam. Poate mai tarziu nu o sa mai mi se para la fel de amuzant.
Am primit pe mess un link de la un fost coleg, link-ul era catre o pagina cu poze de la nunta lui. Dupa ce m-am binedispus cu aceste poze m-am uitat din curiozitate si la poza de la mess in care era el cu proaspata nevasta. Si uite asa, plecand de la aceasta poza mi-am dat seama ca aproape toti cei din lista mea au poze la mess cu iubitul/a, cu nevasta sau cu sotul. Si acum surpriza fina, cu cine crezi ca are nasa poza? Cu fina logic. Eu vad partea distractiva a lucrurilor si partea buna, adica: nasa o iubeste pe fina.
Si dupa un week-end plin de surprize in care am revazut persoane pe care nu ma asteptam sa le vad si in care mi-am adus aminte de lucruri din trecut iti pot spune fina ca imi place poza pe care o am eu la mess.
Nasa